Practica judiciara insolventa. Decizia 1676/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1676/COM
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol, soluționarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Încheierii nr.4191 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC -, cu sediul în C,-, jud. C - J-, CUI - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CC, cu sediul în C,-, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței - obiecțiuni.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 86 din OUG nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr.409/2001; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.242 al.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Încheierea nr.4191 din 05 iunie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanța au fost respinse ca nefondate obiecțiunile la raportul final formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 17.03.2009 creditoarea AVAS Baf ormulat obiecțiuni la raportul final al lichidatorului judiciar al debitoarei SC 98 SRL - CC - față de propunerea acestuia de închidere a procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii, creditoarea AVAS a susținut că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege de a întocmi un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. Raportul final nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.129 din Legea nr.85/2006 și nu a fost comunicat creditorilor, iar lichidatorul nu a formulat cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor în temeiul art.138 din lege.
Judecătorul sindic a constatat că lichidatorul judiciar a arătat în raportul său asupra închiderii procedurii că nu poate stabili cauzele care au dus la starea de insolvență a debitoarei, întrucât nu a putut intra în posesia documentelor contabile ale societății debitoare.
S-a apreciat că obligația lichidatorului judiciar de a întocmi un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență trebuie analizată din perspectiva derulării întregii proceduri. În condițiile în care lichidatorul judiciar nu a putut intra în posesia documentelor societății, în ciuda demersurilor efectuate, nu este posibilă o asemenea analiză, neexistând niciun fel de date care să fundamenteze un asemenea raport.
A motivat judecătorul sindic că raportul lichidatorului judiciar nu este raportul final prevăzut de art.129 din Legea 85/2006, raport care se întocmește exclusiv în situația în care au fost valorificate bunurile societății și au fost distribuite sume pentru acoperirea creanțelor, ci este doar un ultim raport, întocmit în condițiile în care nu mai este posibilă continuarea procedurii, cu propunerea de închidere a acesteia în condițiile art.131 din lege.
Sa apreciat că nu există niciun temei legal ca instanța să oblige lichidatorul judiciar să formuleze o cerere în temeiul art.138 din Legea 85/2006 și nici să pună în discuția comitetului creditorilor formularea unei asemenea cereri, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost numit un comitet al creditorilor, deoarece la masa credală nu s-a înscris decât creditoarea AVAS.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs creditoarea AVAS care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp. art.304 pct.9 și 3041Cod de procedură civilă.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si, pe cale de consecință, trimiterea cauzei în vederea rejudecării la instanța de fond. În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC 98 SRL le are de achitat creditorilor.
A susținut recurenta că în mod eronat s-au respins obiecțiunile AVAS ca nefondate, cu motivația că raportul final a fost formulat în temeiul dispozițiilor art .131 din Legea nr.85/2006, aspect care nu incumba obligația comunicării acestuia, un raport final poate fi formulat exclusiv în temeiul art .129 din Legea nr.85/2006 și niciodată în temeiul art.131 din aceeași lege. ndiferent de temeiul de drept invocat pentru formularea unui raport final, a afirma că nu se pot formula obiecțiuni la acest raport echivalează cu eludarea dreptului la apărare, drept constituțional cu putere de principiu de drept procesual.
S-a arătat că lichidatorul judiciar a analizat extrem de sumar situația patrimonială a falitei, fără a întocmi un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările care au favorizat ajungerea debitorului în stare de insolvență și la persoanele cărora le-ar fi imputabilă această stare, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept ce impuneau ținerea corectă a contabilității, gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității în cazul de față, situație ce a determinat prejudicierea creditorilor.
În ceea ce privește creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS, lichidatorul nu a verificat și nu a menționat persoana din conducerea societății vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiune de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prev. art.3021din Codul penal (în prezent art.454 Cod penal) și art.280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnarea de fonduri, statul român, reprezentat de AVAS, a suferit un prejudiciu a cărei existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
A mai arătat recurenta că este adevărat că, în speță, încă nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute, insă în acest moment, având în vedere că fostul administrator se dorește a nu fi găsit, se poate presupune că în cazul debitoarei actele contabile pot să nu fi fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale.
S-a susținut că lichidatorul judiciar nu este un executor judecătoresc care avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, atribuțiile sale, între care și cea stabilită la art.25 din legea insolvenței, sunt mai complexe, incluzând și declanșarea unor acțiuni în baza art.138 din legeanr.85/2006.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în urma demersurilor făcute de către lichidatorul judiciar, s-a constatat prin raportul depus la dosarul cauzei la termenul din 9.03.2009 că, în lipsa documentelor contabile ale societății, lichidatorul nu a avut posibilitatea să întocmească un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare și nu a fost în măsură să facă referiri la incidența în cauză a disp. art.138 din Legea nr.138/2006, motiv pentru care nu a înțeles să formuleze cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei.
Raportul întocmit de către lichidator nu reprezintă un raport final potrivit art.129 din Legea nr.85/2006, raport ce se întocmește după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, ci reprezintă un raport de activitate prin care se propune închiderea procedurii în temeiul art.131 din lege constatându-se că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Curtea constată că, în fapt, singura critică adusă de recurentă constă în faptul că lichidatorul judiciar, mai înainte de a solicita închiderea procedurii, nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Curtea reține că o atare obligație nu poate fi impusă lichidatorului judiciar în condițiile în care prerogativa formulării acțiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 revine administratorului/lichidatorului judiciar și, în cazul în care acesta a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor din fosta conducere a societății amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
Ori, în condițiile în care lichidatorul judiciar a arătat în mod clar în raportul depus că, în lipsa documentelor contabile ale societății, nu a putut concluziona asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvență a debitoarei, se constată că recurenta, în calitate de unic creditor al debitoarei falite, nu a întreprins niciun demers pentru a uza de calea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Încheierii nr.4191 din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CC, cu sediul în C,-, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C- cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond
red.dec.jud..
2 ex/15.01.2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1463/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 49/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
