Practica judiciara insolventa. Decizia 769/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 769
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A împotriva Sentinței comerciale nr. 143/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic - pentru creditoarea recurentă DGFP A și pârâtul intimat - administrator al SC SRL, asistat de avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâtului intimat.
Consilier juridic - depune la dosar delegație și arată că a primit un exemplar din întâmpinare și a formulat concluzii pe care le depune la dosar.
Avocat solicită acordarea unui scurt, chiar și de 24 de ore pentru a depune concluzii.
Instanța, pune în vedere mandatarei pârâtului intimat să depună concluzii scrise până la sfârșitul dezbaterilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul DGFP solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală și atragerea răspunderii administratorului pentru suma de 33.103 lei, reprezentând datorii către bugetul de stat.
Referitor la incendiu, apreciază că actele contabile ale societății puteau și trebuia să fie refăcute, însă nu există documente de la pompieri care să ateste că acestea au ars.
Invocă prevederile art. 10 și 26 din legea contabilității, conform cărora administratorul societății avea obligația să se ocupe de refacerea documentelor, lichidatorul judiciar neavând, probabil, niciun interes.
Arată că societatea debitoare a desfășurat activitate în perioada 2000-2001 deși se susține contrariul, din evidențele ulterioare, anii 2003-2004, rezultând că s-au depus declarații și s-au efectuat plăți. Dizolvarea acesteia a operat de drept, în virtutea Legii nr. 359/2004.
Invocă în susținerea cererii prevederile art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995.
Mandatara pârâtului intimat învederează instanței că atragerea răspunderii administratorului nu a avut la bază neținerea sau ținerea defectuoasă a evidențelor contabile prevăzute de articolul menționat, ci faptul că acestea au condus la starea de insolvență a debitoarei.
Susține că se încearcă astfel o prezumție de vinovăție și a raportului de cauzalitate, pentru care însă nu sunt îndeplinite condițiile legale.
Solicită respingerea recursului formulat de DGFP A și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Arată că și în motivele de recurs există doar argumente vagi, articole de lege și prezentări generale.
Pârâtul intimat susține că, în anul 2002, izbucnit un incendiu la sediul SC SRL, din,-, jud. A, în timpul căruia au ars toate actele societății și două motoare, iar la 2-3 zile după eveniment a mers personal la finanțe și a anunțat.
Avocat învederează instanței că martorul de la fond, lucrează la finanțe în și că acesta s-a prezentat la fața locului și a constatat urmările incendiului.
Susține că societatea debitoare era o societate mică, ce avea ca obiect de activitate exploatare și prelucrare lemn, deținea doar un gater și nu avea angajați.
Arată în continuare că, SC SRL a desfășurat activitate doar un an de zile, iar cererea de dizolvare a fost făcută personal de d-l și depusă la DGFP
Pune concluzii de respingere și a recursului formulat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
În deliberarea asupra recursurilor de față, constată că, prin Sentința comercială nr. 143/F/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, au fost respinse cererile formulate de creditoarele DGFP A și AJOFM A împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, prin cererea înregistrată în dosarul nr- al Tribunalului Alba și precizată la data de 23.06.2008, reclamanta DGFP Aas olicitat atragerea răspunderii pârâtului pentru suma de 33103 lei reprezentând pasivul debitoarei SC SRL, nerecuperat în cursul procedurii.
În motivarea cererii s-a susținut că pârâtul se face vinovat de nereconstituirea documentelor contabile pierdute, sustrase sau distruse ce nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar, existând raport de cauzalitate între faptele pârâtului și prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Cerere de atragere a răspunderii sociale a acestui pârât a formulat și reclamanta AJOFM A pentru suma de 4000 lei întrucât debitoarea nu are o evidență contabilă în conformitate cu legea și nu mai deține bunuri, neexistând dovezi ale demersurilor pârâtului de refacere a actelor contabile despre care susține că au fost distruse în incendiu.
Faptele pentru care, în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep. în vigoare la data deschiderii procedurii față de debitoare, poate fi atrasă răspunderea socială a membrilor organelor de conducere a societăților cu răspundere limitată pentru plata pasivului nerecuperat în cursul procedurii sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a-g ale alin. 1.
Răspunderea administratorului social este una personală ce intervine în condițiile generale ale răspunderii delictuale ce reies din dispozițiile art. 998- 999 cod civil și numai atunci când prin săvârșirea faptelor prevăzute la art. 137 din actul normativ sus -menționat s-a ajuns la starea de insolvență a societății.
Lipsa unora din documentelor contabile ale societății pe perioada ianuarie 2000- decembrie 2000 și iulie 2001-decembrie 2001 fost recunoscută de către pârât, susținerile acestuia privind distrugerea lor într-un incendiu fiind dovedite prin declarațiile martorilor și.
În condițiile în care bunurile mobile ale debitoarei constând în instalație de debitat bușteni, masă de circular pentru atelier tâmplărie și mașină de rindeluit/găurit au fost identificate și valorificate, din pricina stării de degradare ca și fier vechi, au fost apreciate ca nefondate susținerile privind nereconstituirea documentelor contabile pentru ascunderea acestor active.
Împrejurarea că în lipsa altor active nu s-a procedat de către pârât la reconstituirea materială a documentelor distruse nu este suficientă prin ea însăși să dovedească raportul de cauzalitate între fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 64/1995 și ajungerea debitoarei în încetare de plăți, iar în lipsa acestei legături, nu se poate aprecia că exista o prezumție de vinovăție în sarcina administratorului social.
De asemenea, nu sunt incidente prevederile sus-menționate nici în ceea ce privește neînceperea demersurilor legale pentru lichidarea societății la încetarea activității, în măsura în care această inacțiune nu se încadrează în latura obiectivă a faptei imputate, iar debitoarea a solicitat prin cererea depusă la ORC de pe lângă Tribunalul Alba dizolvarea în temeiul Legii nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP A, care a solicitat admiterea recursului și casarea cu reținere a sentinței atacate și în consecință, admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorului pentru suma de 33.103 lei.
În esență, în motivele de recurs, se arată că administratorul social al debitoarei avea obligația de a reface evidența contabilă, după cum avea și obligația de a formula o cerere pentru supunerea societății debitoare procedurii insolvenței, în situația în care a constatat că situația financiară a acesteia nu mai permite plata datoriilor.
Se arată că neținerea contabilității, neevidențierea datoriilor pe care societatea le are la bugetul de stat constituie fapte imputabile societății, neexoneratoare de răspundere și care nu pot fi puse pe seama cazului fortuit.
În ce privește incendiul despre care administratorul societății afirmă că s-a produs iminent care a dus la distrugerea actelor contabile, se arată că judecătorul sindic a acceptat această variantă fără ca administratorul social să depună acte încheiate de pompieri care să ateste producerea acestui eveniment.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și 10.pr.civ.
A mai formulat recurs creditoarea AJOFM A care solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate față de faptul că societatea la care era administrator pârâtul nu avea o evidență contabilă în conformitate cu dispozițiile legale. Arată că administratorul societății debitoare a invocat producerea unui incendiu fără să depună dovezi în acest sens, urmărind invocarea incendiului pentru a demonstra erorile unei administrări defectuoase.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Analizând recursurile de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursurile sunt întemeiate.
Într-adevăr, judecătorul sindic a reținut împrejurarea producerii unui incendiu, care a dus la distrugerea actelor contabile pentru perioada ianuarie - decembrie 2000 și iulie - decembrie2001, dovedită prin audierea a doi martori.
Reține, de asemenea, că nereconstituirea documentelor contabile nu constituie prin ea însăși o faptă culpabilă care să justifice atragerea răspunderii în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 64/1995.
Reținerea este corectă. Numai că, producerea acestui incendiu nejustificat cu acte oficiale, chiar dacă am accepta că s-a produs, nu este de natură, prin simpla lui producere, să absolve pârâtul de răspundere pentru neținerea contabilității.
Actele contabile puteau și trebuia să fie reconstituite. Aceasta este atribuția administratorului social, dar și a lichidatorului.
Acest lichidator s-a mărginit doar să constate așa-zisa producere a evenimentului, fără să întreprindă nicio acțiune în scopul reconstituirii evidenței contabile a societății debitoare.
Încă din data de 08.05.2008, lichidatorul a învederat instanței producerea așa-zisului incendiu, fără a face nicio propunere de reconstituire a contabilității începând cu luna ianuarie 2000.
Curtea apreciază că actele contabile ale societății puteau fi reconstituite prin verificarea balanțelor și bilanțului depuse la Administrația finanțelor Publice, cât și prin urmărirea contabilității societăților, cu care debitoarea a intrat în relații comerciale, precum și prin alte mijloace ce sunt la îndemâna lichidatorului expert contabil în colaborare cu administratorul social al debitoarei.
Pentru îndeplinirea acestei obligații vor fi admise recursurile, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare.
După reconstituirea evidențelor contabile de către lichidator, judecătorul sindic va aprecia asupra îndeplinirii condițiilor privind atragerea răspunderii pârâtului sau a altor persoane considerate responsabile pentru pasivul societății ajunse în insolvență.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A împotriva Sentinței nr. 143/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba, și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 5/17.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 698/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1672/2009. Curtea de... → |
|---|
