Practica judiciara insolventa. Decizia 1673/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1673/COM
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol, soluționarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 4362/COM/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL cu sediul în C, bd. - nr. 334, -I,. 6, județul C, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J-, CUI - - prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str. -. - nr. 9A, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - art. 131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 86 din OUG nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr.409/2001; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1.Prin Sentința civilă nr.4362/COM/16.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanțas -a dispusînchiderea procedurii insolvenței debitoareiSC SRL și radierea acesteia din registrul comerțului. In temeiul art.135 din Legea 85/2006, a dispus notificarea sentinței pronunțate către DGFP C și ORC, pentru efectuarea mențiunilor.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prinîncheierea din 29.05.2002Tribunalul Constanțaa dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului reglementată de Legea 64/1995, modificată prin OG 38/2002, în vigoare la data respectivă, față de debitoarea SC SRL, iar prinîncheierea nr. 4438/com/03.07.2002s-a dispus falimentul societății, în calitate de lichidator judiciar fiind desemnată Corona SRL.
In exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv consolidat nr. 76/14.01.2003, în care sunt înscrise creditoarele SC SA (în prezent Romania SA), Administrația Finanțelor Publice C, CAS (a cărei creanță a fost preluată de AVAS) și -onstanța.
În rapoartele de activitate depuse la fiecare termen de judecată, lichidatorul a arătat că nu a intrat în posesia actelor contabile și deci nu poate stabili cu certitudine cui revine culpa pentru ajungerea societății în incapacitate de plată și că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile.
La data de 14.04.2003, creditoarea SC SA a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtului, solicitând, în temeiul art. 124 lit. d) din Legea 64/1995, obligarea acestuia la plata pasivului debitoarei SC SRL.
Acțiunea creditoarei a fost anulată, ca netimbrată, prin Sentința civilă nr. 4740/com/9.07.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, devenită irevocabilă prin nerecurare.
La data de 09.04.2009, lichidatorul judiciar Corona (noua formă de organizare juridică a lichidatorului inițial) a solicitat închiderea procedurii, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile de închidere a procedurii instituite de norma legală enunțată în cauză, că potrivit adresei emisă de -onstanța, debitoarea SC SRL nu figura în evidențele fiscale cu bunuri impozabile. Așadar, falita nu deține bunuri mobile sau imobile din valorificarea cărora să poată fi îndestulate creanțele admise, iar nici unul dintre creditori nu a înțeles să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative.
Întrucât continuarea procedurii în absența bunurilor din averea debitoarei, care să acopere cel puțin cheltuielile de procedură, nu se justifica, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006, dispunându-se închiderea procedurii si radierea societății debitoare din Registrul Comerțului
2. Împotriva acestei hotărâri a declaratrecurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
- fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute făcându-se aplicarea art.4 alin.4din Legea nr.85/2006 modificată
- în situația în care recurenta creditoare ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării, astfel cum s-a solicitat, creanța AVAS, a cărei recuperare se dovedește dificilă și la momentul actual, s-ar fi mărit, devenind greu de recuperat.
- lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a plăti cât mai multe din creanțele pe care debitoarea le are către creditori; acesta nu a aplicat corect regulile instituite de dispozițiile art.138 și următoarele din legea insolvenței;
- lichidatorul judiciar nu este un executor judecătoresc care avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, atribuțiile sale, între care și cea stabilită la art.25 din legea insolvenței, sunt mai complexe, între care și declanșarea unor acțiuni în baza art.138 din legeanr.85/2006;
- în ceea ce privește creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS, și nu a menționat persoana din conducerea societății vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiune de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prev. art.3021din Codul penal (în prezent art.454 Cod penal)și art.280 din Codul Muncii.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041Cod de procedură civilă cu privire la recurs, precum și dispozițiile art.2, art.136, 138, 140 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței în vederea exprimării poziției procesuale.
3. Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din codul d e procedură civilă Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 131 din legea nr. 85/2006:" în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Conform adresei emisă de -onstanța, debitoarea SC SRL nu figura în evidențele fiscale cu bunuri impozabile din valorificarea cărora să poată fi îndestulate creanțele admise și înscrise în tabelul definitiv.
Întrucât continuarea procedurii, în absența bunurilor din averea debitoarei, care să acopere cel puțin cheltuielile de procedură, nu se justifică în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006, dispunându-se închiderea procedurii si radierea societății debitoare din Registrul Comerțului
Față de dovezile existente la dosar, singurul în măsură să aprecieze asupra oportunității continuării procedurii insolvenței este judecătorul sindic, măsura nefiind condiționată de aplicare dispozițiilor art.138 din lege.
Împrejurarea că lichidatorul nu a formulat cerere de antrenarea răspunderii administratorului societății nu exonerează de răspundere comitetul creditorilor, recurenta neputând invoca propria culpă, ca motiv de nelegalitate a hotărârii, prin atitudinea de pasivitate pe care a adoptat-o în tot cursul litigiului.
De altfel, unul dintre creditori a formulat cerere de antrenare a răspunderii însă prin Sentința civilă nr. 4740/9.07.2003 Tribunalul Constanțaa anulat cererea ca netimbrată, hotărârea devenind irevocabilă prin nerecurare.
În calitate de creditoare nimic nu o împiedica pe recurentă să procedeze în conformitate cu dispozițiile art.137 din Legea nr. 64/1995, sub imperiul căreia a fost deschisă procedura, dacă avea dovezi privind îndeplinirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile a membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Celelalte argumente invocate de recurentă referitoare la întrunirea condițiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale a administratorului social al debitoarei exced cadrului procesual, nefiind supuse spre examinare judecătorului sindic.
Dispozițiile art.4alin.4 din Legea nr.85/2006 modificată prevăd că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic";
Art.4 are în vedere cheltuielile aferente procedurii și nu fondurile necesare acoperirii pasivului debitoarei iar apelarea la fondul de lichidare se justifică doar în situația când există bunuri în patrimoniul debitoarei ce nu au fost valorificate din varii motive sau când există creanțe ce urmează a fi recuperate în contul debitoarei și în acest fel există premiza plății creditorilor.
Concluzionând, cum în cauză nu există bunuri pentru valorificare și nici disponibilități bănești, apelarea la fondul de lichidare nefiind o măsură eficientă, Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.4362/COM/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL cu sediul în C, bd. - nr. 334, -I,. 6, județul C, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J-, CUI - - prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str. -. - nr. 9A, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.sindic
Red. dec.jud.-NC
2 ex/ 12.01.2010
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1645/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 129/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
