Practica judiciara insolventa. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 192

Ședința publică de la 24 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga

JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu

JUDECĂTOR 3: Gilica

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea TREI GOî mpotriva Sentinței nr. 792/F din 13 octombrie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosarul nr-.

La apelul nominal părțile au lipsit.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatei debitoare SC Recors

S-a învederat că recursul este motivat și legal timbrat iar recurenta solicită judecarea și în lipsă, în baza art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că se solicită judecarea și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 792/F/2009, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara, a fost respinsă cererea formulată de către creditoarea SC G SRL O pentru deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC Recors SRL

Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că debitoarea nu a formulat contestație, potrivit art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței, iar pentru termenul din 13.10.2009 a depus note de ședință, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile valorii creanței prag reglementată de art. 3 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neavând o creanță în cuantum de 30.000 lei, iar conform ordinelor de plată depuse la dosar a achitat parte din sumă, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii formulată de creditoare privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.

Față de cele arătate mai sus, judecătorul sindic a constatat că debitorul nu se află în încetare de plăți, nefiind dovedită această stare de fapt.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, să fie admisă cererea introductivă.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată că debitoarea nu a formulat contestație potrivit art. 33 din Legea nr. 85/2006, depunând doar note de ședință prin care a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile valorii creanței prag reglementată de art. 3 alin. 1 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.

Arată că sunt îndeplinite condițiile valorii creanței prag deoarece la data introducerii cererii, respectiv la data de 18.06.2009 (data depunerii la poștă), cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, era de 10.000 lei, acesta fiind modificat la 30.000 lei doar din data de 14.07.2009 prin Ordonanța de Urgență nr. 173 din 19.11.2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 277/2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 14.07.2009.

Astfel, ținând cont de cele precizate mai sus, precum și de principiul neretroactivității legii civile (regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare), consacrat atât de Constituție la art. 15 (2) conform căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", cât și de Codul civil la art. 1 conform căruia "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă", susține că SC G SRL a respectat prevederile Legii nr. 85/2006 cu privire la cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, care la data introducerii cererii era de 10.000 lei.

Arată că debitoarea nu contestă că figurează în evidențele contabile ale creditoarei cu suma de 10.000 lei, ce reprezintă rest de plată din factura nr. -/17.06.2008 emisă pentru suma de 17.545,48 lei, până la această dată însă nestingându-și datoria prin alte mijloace de plată, întrucât susține că se află în imposibilitate de a achita restul sumei datorate.

Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.

Potrivit art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului.

Art. 31 alin. 3 din Legea nr.85/2006 obligă tribunalul să facă verificări și să conexeze eventualele cereri formulate de alți creditori împotriva aceluiași debitor, între momentul înregistrării primei cereri de sesizare a judecătorului sindic și cel al judecării acesteia, și respectiv să stabilească îndeplinirea condițiilor de la art. 31 alin. 1 din lege referitoare la cuantumul minim al creanțelor, în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor ce-au formulat cereri, cu respectarea valorii prag.

Condițiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii se verifică, prin urmare, la data pronunțării asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenței și nu la data depunerii cererii de către creditor.

Or, Legea nr. 277/2009, în vigoare la data pronunțării sentinței atacate, a stabilit în mod expres că valoarea prag este de 30.000 lei, valoare sub care se situează creanța recurentei.

Așa fiind, hotărârea judecătorului sindic fiind la adăpost de orice critică, în baza art. 312 alin. 1 pr.civ. va fi respins recursul de față, sentința atacată urmând a fi menținută, ca legală și temeinică.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către creditoarea SC G SRL O împotriva sentinței nr. 792/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24.02.2010.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

Red.

Thred.-4/09.04.2010

Jud fond

Președinte:Olimpia Maria Stânga
Judecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Alba Iulia