Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 04 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU- și pe intimat " " I, lichidator - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " " I, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 512/S din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de taxele judiciare;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Instanța de recurs, verificînd actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința com. nr. 512/S din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a hotărât:
Respinge obiecțiunile formulate de creditorul Administrația Finanțelor Publice Mun. I împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului, " ", cu sediul social declarat în mun. I,-- 3,. B,. 4, parter,având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
Dispune radierea debitorului " " I din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței,
Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Aprobă decontul prezentat de lichidatorul judiciar I și dispune plata către acesta,din fondul de lichidare,a sumei de 1.386 lei din care suma de 386 lei reprezentă cheltuieli de procedură și suma de 1.000 lei onorariu.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Constată că prin sentința comercială nr. 757/S/04.12.2008 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului " " I, constatându-se că acesta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art. 1 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006,fiind anterior dizolvat potrivit încheierii nr. 2024/05.04.2005 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași.
Prin hotărârea sus indicată a fost desemnat lichidatorul judiciar care să administreze procedura și fixate termenele limită pentru stabilirea masei pasive.
Lichidatorul judiciar a procedat la notificarea deschiderii procedurii în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/2009,cu precizarea termenelor la care se referă art. 62 din aceeași lege,și,în baza cererilor formulate de creditori, a întocmit și înregistrat tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitorului.
obligațiilor debitorului, definitivat prin încheierea nr. 185/05.03.2009 cuprinde pe creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. I cu o creanță în sumă de 11.519 lei.
Prin raportul înregistrat la data de 05.03.2009,lichidatorul judiciar a precizat că nu i-au fost accesibile documentele contabile ale debitorului întrucât acesta nu s-a conformat obligației de a le prezenta și că din acest motiv nu a avut posibilitatea de a determina cauzele care au generat insolvența însă,analiza indicatorilor financiari ai anului 2001 indică o activitate redusă sub aspect valoric și lipsa resurselor materiale din care să fie satisfăcute creanțele.
Constatând în cursul procedurii că în patrimoniul debitorului nu există bunuri din a căror valorificare să poată fi acoperite cheltuielile de procedură și plătite creanțele creditorilor, la data de 08.05.2009, lichidatorul judiciar a înregistrat raportul cu propunere de închidere a procedurii pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Raportul a fost înregistrat,afișat și comunicat părților,creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. înțelegând să formuleze obiecțiuni împotriva acestuia pe motiv că lichidatorul judiciar nu a menționat exact cauzele și împrejurările care au generat insolvența și nici persoanele cărora le este imputabilă situația debitorului, solicitând ca lichidatorul judiciar să exprime un punct de vedere cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Obiecțiunile formulate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse în primul rând pentru că lichidatorul judiciar nu are obligația de a solicita atragerea răspunderii personale a administratorilor debitorului,ci doar posibilitatea,în măsura în care apreciază că printr-o anumită activitate,de natura celor enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006,s-a cauzat starea de insolvență a societății
În rapoartele pe care le întocmește în cursul procedurii, lichidatorul poate face mențiuni în sensul prevederilor art. 20 alin. 1 lit. b doar prin raportare la dispozițiile art. 138 din aceeași lege,fără a putea inventa fapte și responsabilități a căror săvârșire nu a putut constata și respectiv autori pe care nu i-a putut identifica după cum creditorul pretinde.
Sub acest aspect,prin raportul depus la data de 04.02.2009, lichidatorul judiciar a informat că lipsa documentelor contabile împiedică cunoașterea cauzelor insolvenței debitorului și dacă creditorul bugetar avea date despre existența unor fapte de natura celor enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și a identificat pe autorii acestora, nimic nu l-a împiedicat să le sesizeze lichidatorului judiciar numai că așa cum rezultă din probatoriul cauzei,creditorul a dat dovadă de pasivitate,nefiind prezent nici în adunarea convocată de lichidatorul judiciar la data de 12.05.2009 tocmai pentru a se analiza situația debitorului și oportunitatea promovării acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În al doilea rând,în condițiile în care,după cum s-a constatat,debitorul nu are în patrimoniu bunuri ori alte valori din care să se asigure fonduri în vederea plății creanțelor reclamate,nu se justifică continuarea procedurii devenind incidente prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 care condiționează închiderea procedurii doar de inexistența bunurilor sau a altor elemente de activ în patrimoniul debitorului așa încât,independent de orice alte împrejurări și indiferent de stadiul în care s-ar afla procedura insolvenței poate fi închisă atunci când,lipsind obiectului lichidării,scopul declarat al acestei nu poate fi realizat.
Prin urmare, se vor respinge obiecțiunile creditorului Administrația Finanțelor Publice a Mun. și se va dispune închiderea procedurii cu radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale,continuarea procedurii în lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului fiind fără obiect și în același timp costisitoare întrucât ar genera cheltuieli administrative inutile.
Totodată, pentru activitatea desfășurată se va încuviința decontul prezentat de lichidatorul judiciar,plata urmând să se facă din fondul de lichidare,lipsind disponibilitățile în contul debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditorul I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu următoarea motivare:
În primul rând, instanța de fond nu a interpretat corect documentele depuse la dosarul cauzei de către creditorul bugetar, motivând soluția de respingere exclusiv pe raportul lichidatorului desemnat și apreciind lipsa creditorului de la adunarea creditorilor din 12.05.2009, ca o dovadă de pasivitate din partea instituției.
În primul rând instanța a apreciat eronat asupra lipsei creditorului de la ședința convocată de lichidator pentru data de 12.05.2009. convocarea nu a respectat termenul legal, nu a fost publicată în pentru opozabilitate, ci s-a depus o adresă prin registratura instituției la data de 07.08.2009, ajunsă potrivit circuitului documentelor și cu respectarea rezoluțiilor conducătorului unității, în data de 11.05.2009 la biroul juridic.
Însă, anterior primirii acestui document, la data de 08.05.2009, pentru respectarea termenului prevăzut în dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, au fost transmise obiecțiile instituției recurente împotriva propunerii privind închiderea procedurii, raportul final nefiind publicat în până la acea dată. Acesta a apărut abia în 14.05.2009 în 2.294, în aceeași dată cu termenul fixat de instanță pentru a se pronunța asupra propunerii de închidere a procedurii.
De asemenea, prin obiecțiile transmise, creditorul fiscal a indicat săvârșirea faptelor de către administrația debitoarei, aspect reliefat în primul rând prin neîntocmirea evidenței contabile și sustragerea administratorului statutar de la a răspunde solicitărilor lichidatorului, aspecte care ar putea prezuma o ascundere a realității rezultatelor economice ale firmei.
Prin urmare, este nelegală și netemeinică soluția instanței de a respinge obiecțiile organului fiscal față de propunerea de închidere a procedurii, fără analizarea sancțiunii prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea 86/2006.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile referitoare la neregularitățile procedurale legate de convocarea de către lichidator a adunării creditorilor din 12.05.2009 sunt făcute de către creditorul-recurent direct în faza procesuală a recursului, cu încălcarea dispozițiilor procedurale din Legea nr. 85/2006 referitoare la contestațiile ce se pot formula împotriva măsurilor luate de lichidator, prevăzute de art. 21 alin. 2 cu raportare la art. 24, așa încât acestea nu vor fi analizate.
Totodată, este nefondată critica recurentei referitoare la greșita soluționare de către judecătorul-sindic a obiecțiunilor formulate la propunerea lichidatorului de închidere a procedurii. Astfel, în lipsa documentelor contabile ale societății debitoare, lichidatorul nu a avut posibilitatea de a cunoaște cauzele insolvenței, iar în lipsa bunurilor în averea debitorului, în orice stadiu al procedurii se poate solicita închiderea procedurii. Motivele invocate de recurentă referitoare la neîntocmirea evidenței contabile și sustragerea administratorului statutar de a răspunde solicitării lichidatorului de predare a documentelor contabile nu pot reprezenta, în principiu, activități direct producătoare de prejudiciu, așa încât se reține că în mod corect judecătorul-sindic a respins obiecțiunile creditorului-recurent la raportul final întocmit de lichidator.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 512/S din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
02.02.2010
2 ex.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
