Practica judiciara insolventa. Decizia 2116/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2116/2009
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva sentinței civile nr. 357 din 02.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații: debitoarea SC SRL și lichidatorul H & B, având ca obiect procedura insolvenței - deschiderea procedurii
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru
S-a făcut referatul cauzei, după care,se constată că, în data de 19 iunie 2009 s-a depus la dosar un set de înscrisuri din partea Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.357 din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulată de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva debitoarei SC SRL ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va respinge cererea creditoarei ca neîntemeiată. Este indiscutabil că acea creanță pretinsă nu este exigibilă. Amenzile neachitate de către debitoare au fost aplicate ei în data de 11 aprilie 2002, aceasta fiind dată de la care începe să curgă termenul de prescripție. Ele puteau fi executate până în data de 11 aprilie 2007, conform art. 89, al. 2 din OG Nr. 9/2003. În speță nu operează nici o întrerupere a termenului de prescriere extinctivă, din moment ce hotărârea de deschidere a procedurii inițiale a fost revocată, în urma pronunțării sentinței comerciale nr. 169/2005 de către Tribunalul Cluj, hotărârea inițială fiind astfel lipsită de orice efecte. De asemenea, nici un act făcut de către creditoare nu are puterea de a întrerupe termnul de prescriere extinctivă, în art. 16 din Decretul nr. 167/1958 arătându-se în mod expres și limitativ ce anume poate întrerupe curgerea acestui termen. Simpla somație emisă de către creditoare nu poate fi considerată act începător de executare, în lipsa unor forme concrete de executare silită. Acceptându-se teza contrară, creditoarea poate oricând să întrerupă termenul de prescripție prin emiterea periodică a diferite somații.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare se arată că prin sentința comerciala nr. 357/C/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a admis excepția prescripției dreptului la acțiune si s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulata de creditoarea Direcția Generala a Finanțelor Publice a jud.C împotriva debitoarei.
In considerentele hotărârii, judecătorul sindic a apreciat ca in prezenta cauza termenul de prescripție a început sa curgă de la data de 11 aprilie 2002 si s-a împlinit la data de 11 aprilie 2007, conform art. 89, al. 2 din OG. nr. 92/2003.
De asemenea, instanța de judecata a reținut ca in prezenta cauza nu operează instituția întreruperii termenului de prescripție extinctiva întrucât actele depuse in probațiune nu au menirea de a întrerupe termenul de prescripție, in sensul dispozițiilor art.16 din Decretul nr.-.
S-a apreciat ca instanța de judecata in mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune fără a tine cont de împrejurarea ca procesul verbal seria D nr. - încheiat la data 11 aprilie 2002 de către Garda Financiară-Sectia Caf ost atacat cu plângere iar potrivit dispozițiilor art.32 alin.(3) din OG. - privind regimul juridic al contravențiilor "Plângerea suspenda executarea".
Prin Decizia civila nr.1247/R/C/04.11.2002 pronunțată de Tribunalul Cluj, in soluționarea dosarului nr. 8869/2002, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta împotriva Sentinței civile nr. 6062/2002 pronunțată de Judecătoria Cluj -
Dreptul de a cere executarea silita pentru obligațiile fiscale care provin din sancțiuni contravenționale(amenzi, confiscări) se naște de la data expirării termenului de atacare a procesului verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii sau de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care a soluționat plângerea (art.37 din OG.nr.2/2001).
Raportat la aceste împrejurări, termenul de prescripție a început sa curgă de la data de 04.11.2002 si nicidecum de la data de 11.04.2002, cum greșit a reținut instanța de fond. Potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.-: "Prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției;
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. "
Raportat la temeiul de drept indicat, precum si la documentele depuse in probațiune susțin incidenta, in speță, a dispozițiilor art.16 lit.c din Decretul nr.- privitor la prescriptia extinctiva. Astfel, executorii bugetari au emis următoarele acte de executare silita: somația nr. 3873 din data 23.04.2004 însoțita de titlul executoriu nr.3873/23.04.2004 care a fost comunicate debitorului; adresa de infiintare a popririi nr. 27504/05.06.2004 transmisa BĂNCII ROMANE PENTRU DEZVOLTARE SA C-N precum si adresa nr. 2185 prin care se înștiințează debitorul; procesul-verbal de constatare a insolvabilitatii încheiat la data de 15.09.2005 de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N.
De asemenea, solicită instanței de control sa constate ca instituția a formulat si cerere de numire de lichidator iar prin încheierea nr. 41600/21.12.2005 pronunțată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus admiterea cererii si numirea la, in calitate de lichidator a d-nei.
Așadar actele de executare demarate au ca efect întreruperea cursului prescripției iar potrivit art.17 din decret,"întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt- După întrerupere începe sa curgă o alta prescripție " având același termen si aceeași natura cu ce întrerupta.
Având in vedere toate actele si demersurile efectuate in prezenta cauza, reclamanta nu a stat in pasivitate si ca urmare nu poate opera prescripția.
Pe de alta parte, instanța de judecata retine in mod greșit ca termenul de prescripție s-a împlinit la data de 11 aprilie 2007 fără a tine cont de actele de executare demarate de executorii bugetari si de împrejurarea ca potrivit dispozițiilor art. 131 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedura fiscala:"(1)Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept".
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate în raport cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006, curtea reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1231/2008 pronunțată la data de 28 mai 2008 fost admisă excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză, avându-se în vedere sentința comercială nr. 169/C/1 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 78/2004 (6256/2004) al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 721/3 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 2142/2005 al Curții de APEL CLUJ și a fost respinsă cererea formulată de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva debitoarei SC SRL C-N, având ca obiect deschiderea față de aceasta a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut că prin sentința comercială nr. 118/C/19 octombrie 2004 fost respinsă contestația formulată de către debitoarea SC SRL și a fost admisă cererea formulată de către creditoarea C-N, fiind deschisă față de debitoare procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, fiind numită ca și administrator judiciar.
Prin sentința comercială nr. 169/C/1 februarie 2005 au fost admise cererile formulate de către administratorul judiciar și în consecință, a fost încuviințat definitiv al creditorilor debitoarei SC SRL, singura creditoare fiind C-N, ea având o creanță privilegiată în cuantum de 16.115.821.997 lei vechi. S-a mai dispus afișarea ui la ușa Tribunalului Comercial Cluj. Totodată, a fost aprobat raportul final al administratorului judiciar, în baza art. 2 din Legea nr. 64/1995, dispunându-se închiderea procedurii judiciare deschise împotriva debitoarei SC SRL, revocarea sentinței comerciale nr. 118/C/19 octombrie 2004 prin care s-a deschis procedura împotriva debitoarei, dispunându-se și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului. S-a încuviințat onorariul administratorului judiciar și s-a dispus efectuarea notificărilor prevăzute de lege.
Împotriva sentinței comerciale nr. 169/C/1 februarie 2005 promovat recurs creditoarea C-N, soluționat în sensul respingerii lui prin decizia civilă nr. 721/3 mai 2005 Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr. 2142/2005.
Din compararea cererii înregistrate pe rolul Tribunalului Comercial Cluj cu nr- cu cea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj cu nr. 6256/2004 și ulterior, pe rolul Tribunalului Comercial Cluj cu nr. 78/2004, rezultă fără dubiu faptul că părțile celor două litigii sunt aceleași, C-N în calitate de creditoare și SC SRL, având CUI -, J- în calitate de debitoare. În ceea ce privește obiectul și acesta este identic, fiind vorba despre desfășurarea față de debitoare a procedurii comerciale a insolvenței, indiferent de denumirea pe care această procedură a purtat-o sub incidența celor două acte normative care au reglementat-o, succesiv, Legea nr. 64/1995 și Legea nr. 85/2006, acestea neputând coexista, deoarece reglementează aceeași procedură. Cât privește cauza litigiilor, este reprezentată de demersul creditoarei de a-și recupera prin procedura concursuală, colectivă, a insolvenței debitoarei, o creanță de 16.115.821.997 lei vechi, respectiv o parte de 898.507 lei noi din această creanță. Simplul fapt că sub imperiul Legii nr. 64/1995, opinia judecătorilor sindici și a instanțelor de control judiciar era majoritară sau unanimă în a considera că desfășurarea procedurii insolvenței era împiedicată de existența unui singur creditor, nu permite răsturnarea prezumției irefragabile a autorității de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 169/C/1 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 78/2004 (6256/2004) al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 721/3 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 2142/2005 al Curții de APEL CLUJ. Sentința comercială nr. 169/C/1 februarie 2005 stabilit, cu valoare de adevăr judiciar de necontestat, lipsa de îndreptățire a creditoarei a municipiului C-N de a desfășura, în calitate de creditoare unică, procedura insolvenței împotriva debitoarei SC SRL. Nu este mai puțin adevărat faptul că, prin aceeași sentință comercială nr. 169/C/1 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 78/2004 (6256/2004) al Tribunalului Cluj, s-a stabilit faptul că debitoarea SC SRL datorează creditoarei a municipiului C-N suma de 16.115.821.997 lei vechi și nu doar suma de 898.507 lei, însă realizarea acestei creanțe prin procedura insolvenței a fost condiționată de existența a cel puțin încă un creditor. În condițiile în care creditoarea a municipiului C-N s-a prevalat de (o parte din) aceeași creanță și nu a făcut dovada existenței a cel puțin încă unui creditor, condițiile de exercitare de către această creditoare a procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL nu s-au schimbat față de data de 1 februarie 2005. În acest context, este de menționat și faptul că nu se impunea admiterea cererii introductive și declanșarea procedurii prevăzute de art. 61, 62 din Legea nr. 85/2006, deoarece, dacă s-ar trece peste excepția autorității de lucru judecat mai sus analizată, s-ar observa, la o simplă analiză a creanței a municipiului C-N, faptul că dreptul acestei creditoare la acțiune în sens material este prescris, termenul de prescripție de cinci ani prevăzut de art. 89, alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003 și celelalte coduri de procedură fiscală anterioare fiind împlinit la data de 1 ianuarie 2008. . ui creditorilor debitoarei prin sentința comercială nr. 169/C/1 februarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 78/2004 (6256/2004) al Tribunalului Cluj nu poate fi considerată ca întrerupând termenul de prescripție în temeiul art. 16, lit. b din Decretul nr. 167/1958, deoarece sentința de deschidere a procedurii a fost revocată prin aceeași sentință nr. 169/C/1 februarie 2005, cererea de deschidere a procedurii înregistrată sub nr. 78/2004 (6256/2004) fiind astfel respinsă.
Prin decizia civilă nr. 2178/2008 a Curții de APEL CLUJ pronunțată la data de 14 octombrie 2008 fost admis recursul declarat de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 1231 din 28.05.2008, cauza fiind casată și trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Nu se poate susține că ar fi vorba de vreo excepție a autorității de lucru judecat în speță, din moment ce prin prima hotărâre, acțiunea a fost respinsă pe motive de ordin procedural, nefiind făcută o analiză a fondului cauzei. În rejudecare, chestiunea prescrierii dreptului la acțiune trebuie pusă în discuția părților, pentru a fi discutată în condiții de contradictorialitate.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 7 ianuarie 2009 cu nr- pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, creditoarea apreciind că termenul de prescriere extinctivă a fost întrerupt ca urmare a trimiterii către debitoare a unei somații și a copiei procesului-verbal de constatare a insolvabilității ei.
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice prin cererea înregistrată la 19.02.2008 pe rolul Tribunalului Comercial, Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SRL.
Cererea creditoarei a fost motivată prin invocarea existenței unei creanțe în cuantum de 898.507 lei iar societatea a efectuat ultima plată la 17.10.2002 și a prezentat în justificare nota de fundamentare a necesității deschiderii procedurii instituite de Legea nr.85/2006 arătându-se că valoarea creanțelor bugetare evidențiate în titlurile executorii emisă de este în cuantum de 898.507 lei.
Înscrisurile prezentate în probațiune au relevat că obligațiile de plată au fost stabilite prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria D nr.- din 11.04.2002 încheiat de Garda Financiară Secția
Apărările recurentei vizând momentul de începere a cursului prescripției în raport de data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în plângerea contravențională nu pot primi efectul dorit de aceasta prin raportarea la prevederile art.133 din OG nr.92/2003.
Dispozițiile art.131 din OG nr.92/2003 statuează că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept iar termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale, astfel că la calcularea cursului prescripției urmează a fi avute în vedere data de 1 ianuarie 2003.
Aserțiunile recurentei referitoare la întreruperea termenului de prescripție prin raportare la prevederile art.16 lit.c din Decretul nr.167/1958 nu pot fi primate întrucât în cuprinsul acestor dispoziții legale s-a statuat în mod clar că prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului dacă cererea de chemare în judecată sau executarea a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea ori prin sentința comercială nr.169/C/2005 a fost revocată sentința comercială nr.118/C/2004 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr.721 din 3 mai 2005.
Susținerile recurentei vizând întreruperea cursului prescripției în raport de dispozițiile art. 131 care statuează că aceasta se realizează în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; în alte cazuri prevăzute de lege, prin executarea silită realizată nu sunt reale nici unul din actele invocate ca fiind acte de executare nu îndeplinesc această cerință fiind în fapt acte premergătoare.
Termenul de prescripție s-a împlinit la 01.01.2008 potrivit prevederilor art.131 din OG nr.92/2003 prin raportare la momentul de la care s-a considerat că începe să curgă acest termen însă promovarea cererii de deschidere a procedurii la data de 19 februarie 2008 apare ca fiind făcută după epuizarea termenului astfel că se reține că judecătorul sindic a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente și în consecință în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va espinge recursul declarat deDirecția Generală a Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr. 357 din 02.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj care va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 357 din 02.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./1.07.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Eleonora Gheța, Mihaela Sărăcuț
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 559/2009. Curtea de Apel... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 700/2009.... → |
|---|
