Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2112/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2112/2009
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței comerciale nr. 788 din 02.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - și - SRL având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 23 iunie 2009 s-a depus la dosar un set de acte din partea recurentului la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat în cauză și solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.788 din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, a fost admisă cererea lichidatorului judiciar - C-N desemnată să administreze procedura debitoarei - SRL, județul C și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 11.967 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a apreciat că cererea formulată de către lichidatorul judiciar se impune a fi admisă ca fiind fondată și pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat, la plata sumei de 11.967 lei, pasiv al debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și rejudecând cauza respingerea cererii de angajare a răspunderii personale a pârâtului administrator statutar al societății.
În motivare se arată că la data de 02.03.2009 prin sentinta comerciala nr.- s-a admis cererea administratorului judiciar - C-N de angajare a raspunderii personale a administratorului si am fost obligat sa suport intreg pasivul - SRL.
In motivarea cererii de angajare a raspunderii administratorului precum si in considerentele sentintei comerciale s-a aratat ca principala cauza pentru care s-a ajuns la aceasta cerere de chemare in judecata si admiterea ei este aceea ca administratorul statutar la acestei societati nu a putut fi contactat, iar administratorul judiciar nu a putut intra in posesia documentelor prevazute la art. 28 din legea 85/2006.
De asemenea se sustine ca motivare faptul ca nepredarea documentelor contabile poate fi incadrata la articolul 138 lit. d din Lg. 85/2006, in conditiile in care corecta tinere a registrelor contabile este o obligatie stabilita in sarcina administratorilor societatii. Consideră ca sentinta este lipsita de un suport legal din urmatoarele puncte de vedere.
In primul rand in dosar nu a gasit nici o dovada de comunicare a hotararii de deschidere a procedurii insolventei. Practic, societatea, a fost citată la momentul introducerii actiunii initiale de deschidere a procedurii de catre C, apoi s-a pronuntat sentinta efectiva care din punct de vedere legal trebuia comunicata la sediul societatii. Cu toate acestea in dosar nu exista o dovada de comunicare a sentintei.
La data de 15.09.2008 s-a publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa sentinta comerciala-,insa dovada de comunicare a acestei cu parata si procesul verbal de primire a sentintei nu exista.
Astfel nu a putut lua la cunostinta faptul ca s-a deschis impotriva societatii procedura insolventei, identitatea administratorului judiciar numit in cauza si cel mai important faptul ca trebuiau predate actele contabile intr-un termenul de 10 zile stabilit de instanta de judecata si prevazut de lege.
In al doilea rand administratorul judiciar avea obligatia, ca in cazul in care administratorul statutar nu depune actele atabilite de lege, sa il someze sau notifice cu privire la depunerea lor.
Desi in motivarea cererii introductive de angajare a raspunderii administratorului si, de asemenea, in considerentele sentintei comerciale se sustine ca s-au emis somatii la sediul societatii si la adresa administratorului statutar, somatii pentru care s-au primit
confirmarile de primire nr. -/03.10.2008 si -/17.09.2008, acestea de fapt lipsesc cu desavarsire din actele dosarului.
Daca se poate observa la fila 80 din dosar exista o copie a unei confirmari de primire in care este mentionata adresa - SRL, fara sa se anexeze si actul care a fost trimis pe acea adresa, cu acea confirmare de primire.
De asemenea la pagina 81 din dosarul de fond exista un borderou postal din care reiese ca s-au trimis corespondente la mai multe adrese printre care si la sediul societatii SRL, insa nu reiese ce cuprindea acea corespondenta.
In al treilea rand si daca, sa presupus, ca s-ar fi comunicat somatia administratorului judiciar la adresa C-N,-,.48, jud. C, adresa despre care se stia ca este a administratorului statutar, acesta nu mai locuieste la adresa respectiva de mai mult de 2 ani, in prezent locuind in Cluj-N,-,.29, jud. C, asa cum reiese din adresa Asociatiei de Proprietari, pe care o anexam prezentului recurs.
Astfel din aceste motive de recurs reiese da nu a existat o rea intentie, o fapta ilicita a pârâtului de a nu depune documentele contabile prevazute de lege, documente pe care le detine si pe care este dispus sa le predea administratorului judiciar. Practic nu a avut cunostinta ca trebuiau predate aceste documente.
Consideră ca administratorul judiciar nu a depus toate eforturile pentru a intra in posesia documentelor contabile, in conditiile in care nu exista dovada efectuarii somatiilor, prin lipsa confirmarilor de primire, iar personalul care se ocupa de comunicarea hotararilor nu a procedat la comunicarea sentintei de deschidere a procedurii insolventei.
Analiza recursului promovat prin prisma motivelor de recurs formulate precum și a dispozițiilor art 3041PR CIV relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2008 lichidatorul desemnat în procedura privind pe debitoare - SRL a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru plata pasivului debitoarei în valoare de 11.967 lei.
Cererea formulată lichidatorul desemnat în procedura privind pe debitoare - SRL, a fost motivată prin invocarea dispozițiilor art 138 din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență a debitorului.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii, membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - căreia i-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență impune indeneabil și primordial existenta unei proceduri în baza Legii nr 85/2006, condiție îndeplinită prin pronunțarea sentinței nr 1868/25.08.2008 pronunțată în dosar nr -.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care, asa cum am arătat, include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 alin 1lit d din Legea nr 85/2006 reținându-se că nu a fost condusă contabilitatea în conformitate cu legea.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - căreia i-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valorea reală creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
dispozitiei legale, potrivit careia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Astfel că susținerile recurentului că nu a depus documentele contabile întrucât nu a fost notificat despre deschiderea procedurii apar ca nereale dovezile privind citarea în calitate de pârât a administratorului statutar confirmă că aceste apărări puteau fi realizate iar existența faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 putea fi negată prin prezentarea documentelor contabile din care să se rețină că nu a ținut o contabilitate fictivă și nu a făcut să dispară unele documente contabile și a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Procedura de citare a fost realizată în ceea ce privește debitoarea la momentul deschiderii procedurii la sediul social altfel cum este acesta oglindit în evidențele ORC astfel că aceste apărări privind nelegala îndeplinire a procedurii de citare apar ca nesusținute în raport de prevederile art.87 și următoarele pr.civ. iar hotărârea de deschidere a procedurii a fost publicată și în buletinul procedurilor de insolvență în cuprinsul acesteia fiind menționate obligațiile ce revin administratorului statutar de la deschiderea procedurii.
Fapta ilicită care determină nașterea prejudiciului trebuie să fie săvârșită anterior deschiderii procedurii întrucât cerința legii este că aceasta să fi contribuit la intrarea în starea de insolvență, fapt demonstrat prin înscrisurile prezentate în probațiune.
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii, atât cele generale, prevăzute de dreptul comun în materia răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a unei persoane determinate, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă ilicită, vinovăția făptuitorului, suprapuse peste cele speciale, fapta ilicită constând în una din urmatoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori să fie săvârșită de o persoană care să aibă calitatea membru al organelor de conducere - administrator, director, cenzor și de orice altă persoană - cărei îi este imputabilă apariția stării de insolvență, va putea fi angajată în sarcina membrilor organelor de conducere ale debitoarei, răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din Legea privind procedura insolvenței.
Legiuitorul a instituit prin dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 o prezumție în ceea ce privește faptul că săvârșirea unor abateri de la regulile de conducere a contabilității este de natură a determina starea de insolvență iar omisiunea prezentării documentelor contabile justifică declanșarea procedurii instituite de art.138 de către administratorul judiciar împotriva persoanelor considerate a fi responsabile.
Considerentele enunțate au demonstrat că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.788 din 02 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.788 din 02 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./30.06.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Eleonora Gheța, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
