Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2110/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2110/2009
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta LICHIDATOR JUDICIAR AL SC COM SRL, împotriva sentinței civile nr. 974 din 13.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 974/13 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Maramureșa respins acțiunea formulată de reclamanta B-M în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC COM SRL împotriva pârâtei.
În motivarea sentinței s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 1025 din 23 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă simplificată cu privire la debitoarea SC COM SRL și s-a dispus intrarea în faliment, fiind desemnat lichidator judiciar.
Judecătorul sindic a mai reținut că debitoarea a pus la dispoziția lichidatorului documentele contabile ale societății, însă s-a constatat că, procesul-verbal din 28 martie 2008 nu enumeră toate documentele contabile care trebuiau predate de debitoare.
Reținând că în cauză trebuie analizată incidența art. 138, judecătorul sindic a apreciat că răspunderea pârâtei s-ar putea reține numai dacă faptele reglementate în această dispoziție legală au cauzat starea de insolvență.
Aceasta impune ca să se facă dovada că insolvența a fost determinată în mod efectiv de faptele invocate în motivarea acțiunii, instanța de fond apreciind că este necesară dovedirea existenței legăturii de cauzalitate dintre fapte și starea de insolvență.
În cauză, judecătorul sindic a apreciat că legătura de cauzalitate nu poate fi prezumată chiar dacă în cauză s-a stabilit că nu s-a condus evidența contabilă sau aceasta a fost pierdută întrucât s-ar răsturna prezumția de nevinovăție care operează și în materia răspunderii civile delictuale.
În opinia judecătorului sindic simpla existentă a unui prejudiciu nu antrenează răspunderea administratorului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs lichidatorul judiciar B-M, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește casarea cu trimitere, recurenta susține că instanța de fond a reținut greșit conținutul procesului verbal nr. 452 din 28 martie 2008 întrucât la 28 martie 2008 s-a prezentat la sediul lichidatorului administratorul statutar respectiv care depune o serie de documente ale societății. Conform conținutului procesului verbal încheiat la acea dată, i se pune în vedere administratorului statutar să predea până la data de 14 aprilie 2008 și celelalte documente necesare lichidării, respectiv bilanțuri și balanțe contabile pe ultimii trei ani de activitate, lista de inventar a bunurilor și o listă cu debitorii și creditorii debitoarei.
Administratorul statutar nu a dat curs acestei solicitări astfel că, s-a formulat cererea de atragerea răspunderii personale.
Se susține de către recurent că societatea debitoare figurează în evidențele Primăriei cu un autovehicul de peste 12 tone care, potrivit informațiilor date de administratorul statutar, este o platformă de încărcat și descărcat bușteni.
În opinia recurentului dacă societatea ar fi condus o contabilitate conform legii și dacă nu s-ar fi ascuns o parte din activul societății, aceasta ar fi depus la dispoziția lichidatorului documentele contabile și lista de inventar.
În susținerea cererii de modificare a hotărârii se invocă conținutul procesului verbal nr. 142 din 8 martie 2008.
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Curtea analizând recursul declarat reține că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează:
Cererea formulată de lichidatorul judiciar pentru stabilirea răspunderii administratorului statutar a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin (1) lit d și e din Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 138 alin (1) lit d judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", iar potrivit alin 1 lit e dacă " au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia".
Din actele depuse la instanța de fond respectiv, declarația administratorului statutar (5), procesul verbal nr. 451 din 28 martie 2008 (6) și actul nr. 362 din 7 martie 2008 rezultă că i s-a solicitat acesteia să depună actele contabile ale debitoarei SC COM SRL și că s-au predat numai o parte din documentele contabile necesare lichidării urmând ca celelalte documente să fie predate lichidatorului până în data de 14 aprilie 2008.
Din aceleași înscrisuri rezultă că administratorul statutar a recunoscut că nu deține documente contabile din perioada 2003 până în prezent și că, "societatea este înregistrată cu o autoutilitară de 22 tone care a fost vândută în anul 2004 la o persoană fizică ".
În raport de cele menționate anterior este evident că s-a probat existența faptelor reglementate de art. 138 alin 1 lit d și e din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește dovedirea raportului de cauzalitate între aceste fapte și intrarea societății în stare de insolvență Curtea reține că, hotărârea instanței de fond nu este întemeiată.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar/lichidatorului poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului.
Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 stabilește că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii în temeiul art. 138 alin 1 lit e din Legea nr. 85/2006 Curtea apreciază că este prezent și acest motiv pentru stabilirea răspunderii administratorului statutar în considerarea recunoașterilor făcute de acesta cu privire la vânzarea unei autoutilitare ce a făcut parte din patrimoniul societății, nefiind dovedită înregistrarea în evidența contabilă a prețului.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere starea de fapt retinută de către judecătorul sindic, instanta de recurs apreciază că recursul este întemeiat si urmează a fi admis în baza art. 8 din Legea nr. 85/2006 și art. 312 alin (1) Cod procedură civilă cu consecința modificării hotărârii în sensul admiterii cererii și stabilirea răspunderii administratorului pentru pasivul debitoarei în sumă de 337.545,77 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL împotriva sentinței civile nr.974 din 13.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Obligă pârâta să plătească în contul averii debitoarei suma de -,77 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./3.07.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Eleonora Gheța, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
