Practica judiciara insolventa. Decizia 285/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.285/COM
Ședința publică de la 02 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, împotriva sentinței civile nr.3845/COM din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar - CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-, -.B,.65, intimat creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. asupra recursului formulat de creditoarea AVAS care este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
1. Obiectul și părțile litigiului.
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială, creditoarea DGFP C solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC SRL în vederea realizării creanței de 39.132 lei.
Prin sentința civilă nr.20/.01.2008 judecătorul sindic a admis cererea și a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată față de debitoare, fiind numit în calitate de lichidator judiciar .
Tabelul preliminar conținând creanța creditoarei DGFP C și a creditoarei AVAS, precum și tabelul definitiv fost depus la data de 05.03.2008, respectiv 17.03.2008.
Prin raportul final depus la dosar la 03.03.2008 se arată că nu s-a avut posibilitatea de a se intra în posesia documentelor contabile ale societății debitoare, motiv pentru care nu s-a putut concluziona asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvență a debitoarei.
La data de 09.06.2008 s-a întocmit raportul lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii, solicitându-se închiderea acesteia în temeiul art.131 din legea nr.85/2006.
La 30.06.2008 creditoarea AVAS a depus la dosar obiecțiuni în temeiul art.129 din Legea nr.85/2006, la raportul privind închiderea procedurii, arătând că acest raport abordează superficial aspectele majore care au caracterizat procedura insolvenței și se limitează la a menționa că notificarea efectuată la sediul debitoarei fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă". A susținut că administratorul social, cu bună știință, nu a procedat la întocmirea actelor contabile, sens în care creditoarea consideră că trebuie formulată o acțiune în temeiul art.138 lit. și din Legea nr.85/2006 de către lichidatorul judiciar.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.3845/COM din 10.11.2008 Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității obiecțiunilor la raportul privind închiderea procedurii insolvenței, invocată din oficiu; a respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS ca inadmisibile; în temeiul art.131 din legea nr.85/2006 dispus închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea SC SRL și a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut în esență judecătorul sindic că obiecțiunile pot fi formulate doar împotriva raportului final ce se întocmește doar în situația în care există bunuri în averea debitoarei și acestea au fost valorificate în cadrul procedurii de lichidare a bunurilor debitoarei și nu împotriva raportului întocmit în cauză.
Pe fondul cauzei a reținut judecătorul sindic că din probatorii a reieșit că debitoarea nu figurează înregistrată cu bunuri iar creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.131 din Legea nr.85/2006.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea AVAS, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că instanța de fond a dispus închiderea procedurii și aprobarea raportului final cu respingerea obiecțiunilor fără a se formula cerere de atragere a răspunderii în temeiul art.138 și fără a se convoca Comitentul creditorilor, deci fără a fi epuizate toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise.
Greșit au fost respinse ca inadmisibile obiecțiunile formulate la raportul întocmit atâta vreme cât potrivit art.131 nici măcar nu există vreo posibilitate sau obligație pentru lichidator de a formula un raport.
Se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru convocarea comitentului și pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din legea nr.85/2006.
La 23.XII.2008 recurenta și- completat motivele de recurs.
A arătat recurenta că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii fără formula cerere de atragere a răspunderii conform art.138 și fără a convoca Comitetul creditorilor în acest sens.
Se impune atragerea răspunderii fostului administrator în condițiile în care speța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art.138 alin.1 lit.c, din Legea nr.85/2006.
Sunt întrunite toate condițiile răspunderii delictuale; trebuie avute în vedere dispozițiile art.374 din Codul Comercial, conform cu care mandatul este prezumat a fi cu caracter oneros, culpa administratorului este prezumată potrivit art.1082 Cod civil, iar prejudiciul este cert.
4. Curtea
La 9.06.2008 s-a depus la dosar raportul lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii. Prin acest raport s-a arătat de către lichidatorul judiciar că nu a intrat în posesia actelor și documentelor contabile ale debitoarei astfel că nu a fost posibilă întocmirea raportului asupra cauzelor reale ce au determinat intrarea în insolvență a debitoarei.
La 30.06.2008 creditoarea AVAS a depus la dosar obiecțiuni în temeiul dispozițiilor art.129 din Legea nr.85/2006, la raportul privind închiderea procedurii arătând că acest raport abordează superficial aspectele majore ce au caracterizat procedura insolvenței și se limitează la a menționa că notificarea creditoarei s-a restituit cu mențiunea "mutat de la adresă";
- administratorul social, cu bună știință nu a procedat la întocmirea actelor contabile;
- împotriva acestuia trebuia formulată acțiune în temeiul dispozițiilor art.138, lit.c și d din Legea nr.85/2006.
Prin hotărârea prin care judecătorul sindic a respins aceste obiecțiuni ca inadmisibile, s-a luat și măsura închiderii procedurii insolvenței în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere natura și conținutul criticilor formulate împotriva solicitării lichidatorului judiciar de a se închide procedura, expuse mai sus, temeiul juridic în raport de care au fost formulate și nefiind vorba în speță despre incidența dispozițiile art.129 și 132 alin.2, corect a reținut judecătorul sindic că recurenta creditoare a ales greșit calea procedurală ca fiind aceea obiecțiunilor reglementate de dispozițiile art.129 din lege.
Pe de altă parte, exercitând calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri prin care judecătorul sindic a soluționat atât excepția dar și cererea de închidere a procedurii, recurenta a dedus cenzurii instanței de judecată aceste critici.
Nu poate fi primită critica potrivit cu care respingându-se obiecțiunile s-ar impune casarea cu trimitere atâta vreme cât judecătorul sindic a intrat în cercetarea fondului cererii cu care a fost investit, cerere în raport de care recurenta a putut să-și exercite toate drepturile procesuale prevăzute de lege în ce privește probatoriile și apărările ce s-ar fi impus a fi formulate.
Cu atât mai mult nu poate fi primită această critică potrivit cu care s-ar impune casarea cu trimitere pentru a putea fi convocat comitetul creditorilor și formulată cererea de antrenare a răspunderii prevăzută de art.138 din legea nr.85/2006.
Aceasta pentru că din lucrările dosarului a reieșit că raportul privind închiderea procedurii insolvenței a fost depus la 9.06.2008, iar închiderea procedurii s-a depus la 10.11.2008, neexistând justificare pentru conduita procesuală puțin diligentă a creditorilor pretins interesați în recuperarea creanțelor, pentru a formula cerere în temeiul dispozițiilor art.138 din lege.
În cauză se constată că propunerea făcută de lichidatorul judiciar are caracter fondat atâta timp cât în patrimoniul falitei nu se regăsesc bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative iar creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani în acest sens.
Faptul că prezenta recurentă apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a organelor de conducere nu pot îndreptăți în a solicita obligarea practicianului în insolvență să introducă cererea, atât timp cât are la dispoziție pârghiile promovării unor astfel de cereri.
Introducerea unei cereri în răspundere reprezintă pentru practicianul în reorganizare o facultate și nu o obligație legală fiind astfel expresia principiului disponibilității în formularea unei cereri de chemare în judecată în accepțiunea dreptului procesual civil.
Conform textului alin.1art.138 judecătorul sindic poate fi investit de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor.
Însă judecătorul sindic nu se poate legal auto-învesti cu stabilirea răspunderii în temeiul disp. art.138, iar sfera persoanelor abilitate să-l învestească că este limitată,așa cum s-a arătat mai sus.
În cauză nu se poate vorbi despre neexercitarea rolului activ al judecătorului întrucât din disp. art.138 din Legea 85/2006 nu rezultă că această măsură poate fi luată din oficiu de judecător.
Cum o astfel de cerere de antrenare a răspunderii nu a fost dedusă judecății, legal prima instanță a soluționat cauza, respectându-se principiul disponibilității părții.
Referitor la critica privind întrunirea condițiilor răspunderii materiale în temeiul disp.art.138 lit. c, Curtea reține că susținerea acestei cereri pentru prima dată în calea de atac recursului exercitată împotriva măsurii judecătorului sindic prin care s-a dispus închiderea procedurii, nu poate suplini lipsa de diligență manifestată în fața acestuia și nu poate justifica încălcarea acelor dispoziții legale ce instituie anumite etape procedurale, ce trebuie respectate și nu poate conduce la reformarea hotărârii pronunțate, pentru motivele aduse prin recurs.
Față de toate cele arătate Curtea va respinge, în temeiul disp. art. 312 Cod proc. Civilă calea de atac exercitată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, împotriva sentinței civile nr.3845/COM din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar - CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-, -.B,.65, intimat creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul - nr.18, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.- -/17.03.2009
Tehnored./2 ex./18.03.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 276/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 209/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
