Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3092/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3092/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva sentinței civile nr. 1516 din 22.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - - și JUDICIAR, având ca obiect procedura insolvenței - închiderea procedurii falimentului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1516 din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea lichidatorului judiciar JUDICIAR în cadrul procedurii falimentului debitoarei - -, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 precum și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj; s-a mai dispus notificarea sentinței Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, au fost încuviințate cheltuielile de procedură în cuantum de 874,9 și onorariul lichidatorului judiciar JUDICIAR, în cuantum de 4.000 lei, care să fie achitate din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, derularea procedurii insolvenței a avut loc sub supravegherea administratorului judiciar, ulterior lichidator judiciar și sub controlul judecătoresc al judecătorului sindic. În cadrul procedurii, în urma analizei documentelor contabile, lichidatorul a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul constatând totodată că debitoarea nu deține nici un fel de bunuri care, în urma valorificării, ar fi putut conduce la îndestularea creditorilor ale căror creanțe au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor și a solicitat închiderea procedurii insolvenței întemeiat pe disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, lichidatorul judiciar a întocmit raport final și l-a supus aprobării judecătorului sindic, urmându-se și procedura prev. de art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, raportul final privind propunerea de închidere a procedurii a fost depus la dosarul cauzei la data de 7 aprilie 2009, fiind anexate dovezile de efectuare a tuturor cheltuielilor de procedură, precum și dovezile de comunicare și notificare referitoare la raportul final și propunerea de închidere a procedurii insolvenței debitoarei.
În considerarea disp. art. 129 din Legea nr. 85/2006, s-a procedat la comunicarea raportului final și a situațiilor financiare tuturor creditorilor și debitoarei, prin Buletinul procedurilor de insolvență, precum și prin comunicare cu creditoarea, fiind și afișat la ușa instanței.
De asemenea, s-a procedat la convocarea adunării creditorilor debitoarei, în vederea discutării raportului final, aducându-li-se la cunoștință că pot formula obiecțiuni cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării.
Reținând cele învederate de lichidatorul judiciar cu privire la situația averii debitoarei, prin prisma dispozițiilor sus evocate, judecătorul sindic a constatat că aceste dispoziții sunt pe deplin incidente, în averea debitoarei nefiind nici un fel de bunuri de valorificat pentru îndestularea creditorilor și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze vreo sumă de bani pentru continuarea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei judecătorului sindic pentru rejudecare în sensul respingerii cererii de închidere a procedurii insolvenței debitoarei - -.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că, prin raportul lunar de activitate publicat prin Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1702/2009, și comunicat recurentei la data de 8 aprilie 2009, lichidatorul judiciar a arătat că în prezenta cauză nu a intrat în posesia documentelor contabile și că în patrimoniul societății debitoare nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate pentru îndestularea creditorilor, fapt pentru care a solicitat închiderea procedurii insolvenței.
Raportul de activitate cu propunerea lichidatorului de închidere a procedurii în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 cuprinde următoarele nereguli procedurale cu efecte juridice după cum urmează: potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar are calitate de organ care aplica procedura insolvenței.
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul judiciar trebuie să asigure constatări clare și precise privind situația debitorilor.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății debitoare, recurenta consideră că, acesta nu se poate pronunța asupra existenței sau inexistenței bunurilor în averea debitorilor.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3, ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Din formularea art. 131 " judecătorul sindic va da o sentință", rezultă că aceasta nu are obligația închiderii procedurii.
Apreciază că legiuitorul i-a conferit judecătorului sindic doar facultatea închiderii procedurii și nu obligația închiderii acesteia deoarece, potrivit legii, acesta mai are și alte posibilități pentru a putea acoperi cheltuielile administrative.
Analizând recursurile declarate de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speță, se constată că ipoteza normei legale este îndeplinită. Astfel, se poate observa că prin raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar s-a evidențiat că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri care să poată acoperi cheltuielile aferente procedurii iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
Se poate conchide, așadar, că susținerile creditorului potrivit cărora dispozițiile art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu-și găsesc aplicare în speță sunt nefondate și urmează a fi înlăturate.
Curtea apreciază, de asemenea, că celelalte apărări formulate de către creditoare și care vizează modalitatea de derulare a procedurii insolvenței debitoarei respectiv deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, înscrierea creanței creditorului, soluționarea contestației și distribuirile făcute nu pot fi analizate la acest moment întrucât creditorul nemulțumit de soluțiile pronunțate de judecătorul-sindic avea posibilitatea să le atace separat.
După cum reiese din raportul întocmit de către lichidatorul judiciar al debitoarei pentru adunarea creditorilor din data de 16 martie 2009, lichidatorul judiciar a arătat că a continuat demersurile în vederea continuării procedurii insolvenței debitoarei și a susținut că pentru continuarea acesteia sunt necesare alocarea unor fonduri de către creditori.
Probele existente la dosar relevă fără echivoc împrejurarea că nici unul din creditori nu au dorit avansarea unor sume necesare pentru continuarea procedurii, prevalându-se de existența fondului de lichidare prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții, se poate observa că în mod corect lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, constatând că debitoarea nu deține bunuri care pot fi valorificate în procedură, că nu există sume de bani disponibile care să o susțină și nici un creditor nu dorește să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Mai mult, din evidențele fiscale existente la Primăria C rezultă că debitoarea nu figurează cu alte bunuri în proprietate.
Apărarea creditoarei conform căreia raportul final al lichidării nu i-a fost comunicat și astfel s-a aflat în imposibilitatea formulării de obiecțiuni nu poate fi reținută.
Astfel, potrivit art.7 alin.9 din Legea nr.85/2006, publicarea actelor de procedura sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea si notificarea actelor de procedura efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.
În speță, se constată că raportul lichidatorului care conține propunerea de închidere a procedurii fundamentată pe dispozițiile art.131 din Legea insolvenței a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență astfel că de la această dată se prezumă că înscrisul a fost comunicat părților iar acestea aveau posibilitatea formulării de obiecțiuni.
Cum în cauză nici una din părți nu a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar, în mod corect judecătorul sindic a încuviințat propunerea formulată și constatând că ipoteza normei legale din art.131 din Legea nr.85/2006 este îndeplinită a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, în forma simplificată cu toate consecințele subsecvente.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
Soluția adoptată de către instanță este în concordanță și cu jurispudența constantă a CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).
Trebuie reținut, de altfel, statuarea potrivit căreia Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000), ipoteză întrunită în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 1516 din 22.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./08.12.2009,Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
