Practica judiciara insolventa. Decizia 377/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 377
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta S împotriva Sentinței comerciale nr. 2461/C din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că la dosar s-a depus chitanța în sumă de 39,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,50 lei din partea reclamantei recurente, întâmpinare, prin fax și în original, din partea pârâtei intimate Electrice
Curtea, respinge excepția nulității recursului invocată de pârâta intimată și, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2461/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- a fost respinsă excepția tardivității introducerii contestației invocată de creditoare, admisă contestația formulată de debitoarea Electrice și respinsă cererea de deschidere a procedurii de insolvență formulată de creditoarea împotriva debitoarei, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1539 lei.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Debitoarea este o societate comercială. Între părți s-a încheiat sub numărul 85/21.08.2007 un contract al cărui obiect l-a constituit renovarea, amenajarea și reamenajarea spații de producție și anexe punct de lucru A, în baza căruia debitoarea în calitate de beneficiar al lucrării avea obligația de plată a prețului. Acesta însă nu a fost determinat la data realizării acordului de voință, statuându-se că va fi stabilit la finalizarea fiecărei etape. În vederea obținerii prețului, creditoarea a emis factura fiscală nr. 1831/9.10.2007 în valoare totală de 24.000 lei, care însă nu a fost acceptată la plată de debitoare, conform art. 46 Cod comercial (nefiind ștampilată). Creditoarea a precizat în acțiunea introductivă că o parte din valoarea acestei facturi a fost achitată, rămânând un rest de 16956,45 lei. A mai precizat că suma corespunde finalizării lucrării, fiind semnat procesul verbal de recepție. Tribunalul. Cenzurând acest proces verbal, a reținut că debitoarea a fost de acord cu calitatea lucrărilor, fără ca însă părțile să stabilească restul de preț (pentru care se pretinse a fi emisă factura nr. 1831/2007). Ca atare, creanța invocată de creditoare nu a putut fi cenzurată de instanță sub aspectul certitudinii sale.
Față de această stare de fapt, Tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 33 alin. 5 din Legea 85/2006, a admis contestația formulată de debitoare și a respins cererea de deschidere a procedurii de insolvență față de Electrice
Potrivit dispozițiilor art. 31 raportat la art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, creditoarea care are o creanță certă, lichidă și exigibilă a cărui cuantum depășește 10.000 RON, poate solicita Tribunalului deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea sa, dacă dovedește că aceasta este în stare de incapacitate de plată (în insolvență).
S-a constatat că, în speță, creditoarea nu a fost în măsură să-și dovedească caracterul cert al creanței solicitate motivat de aceea că din actele dosarului nu rezultă, pe de o parte, prețul integral al lucrării și nici suma plătită de debitoare cu acest titlu.
Procedura instituită de Legea 85/2006 nu permite efectuarea de probe în dovedirea certitudinii creanței astfel încât urmează ca creditoarea să obțină titlu asupra creanței sale pe cale separată (urmând a fi stabilit elementul definitoriu al convenției, respectiv va fi individualizată obligația de plată a prețului sub aspectul întinderii).
Cele două condiții impuse de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței trebuie să fie îndeplinite cumulativ, ori întrucât creanța invocată de reclamanta creditoare nu putut fi determinată sub aspectul cuantumului său, a fost respinsă cererea, prin admiterea contestației formulată de debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursa creditoarea SC SRL solicitând modificarea hotărârii recurate și judecând fondul să se admită contestația așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond a apreciat greșit faptul că factura nr. 1831/9.10.2007 nu a fost acceptată la plată conform art. 46 Cod comercial prin neștampilare întrucât a fost acceptată expres prin înregistrarea în contabilitate, confirmată de adresa Gărzii Financiare S și prin plata parțială a acesteia.
S-a mai arătat că toate facturile emise în baza contractului nr. 85/21.05.2007 au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei și nu s-au formulat obiecții privind respectiva factură, astfel că recurenta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1, 31 din Legea nr. 85/2006 și art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
Debitoarea a solicitat prin întâmpinare (fila 13) respingerea recursului ca netemeinic și nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel reține următoarele:
Judecătorul sindic a constatat temeinic incertitudinea creanței invocate de având în vedere că prin contractul nr. 85/21 august 2007 nu s-a stabilit cuantumul prețului, ci doar că acesta va fi cel din situația finală, or debitoarea nu a acceptat prețul propus în "Situația lucrării A" (fila 11), înserând în cuprinsul actului mențiunea efectuată de reprezentantul legal că plata se va efectua doar în urma analizei comparative față de absența unui concurs de oferte la care să participe mai multe firme.
Deși creditoarea arată că debitoarea a efectuat plăți parțiale, recurenta nu a făcut dovada existenței vreunei convenții între părți din care să rezulte prețul integral al lucrării acceptat de debitoare și a plăților parțiale efectuate de debitoare, pentru a se verifica cuantumul creanței invocate.
Factura nr. 1831/9.10.2007 nu poartă ștampila societății debitoare, semnătura de primire este diferită de cea a reprezentantului debitoarei din procesul verbal de recepție și situațiile de lucrări la (filele 7, 8, 10), iar adresa nr. 50316/11.07.2008 prin care creditoarea susține că Garda Financiară S confirmă înregistrarea în contabilitatea debitoarei a facturii nu a fost depusă nici în dosarul de fond, iar nici în cel de recurs.
Pe de altă parte înregistrarea în contabilitate a respectivei facturi nu confirmă validitatea acesteia, care poate fi contestată pe calea dreptului comun.
Raportat la aceste considerente curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică la adăpost de criticile recurentei, urmând ca în baza art. 312 Cod pr.civilă să fie respins recursul declarat de
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2461/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
-concediu medical-
semnează
Președintele Curții de APEL ALBA IULIA
judecător
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.2/01.06.2009
Jud fond
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Marius Irimie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 700/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 474/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
