Practica judiciara insolventa. Decizia 697/2008. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA nr. 697/

Ședința publică din 23 septembrie 2008

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului formulat de AVAS B, cu sediul în B, str. -, nr.50 sector 1, împotriva sentinței nr. 347/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 1914/2002.

La apelul nominal se constată lipsa creditoarei-recurente AVAS, a lichidatorului-intimat Târgu-M, a creditorilor-intimați M C, Primăria Municipiului M C, H, România C N, Direcția Generală a Finanțelor Publice H, România, Spirt, românia B, a pârâților-intimați, a debitoarei-intimate Color M C și a părții interesate-intimate B prin de pe lângă Tribunalul Harghita.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința nr. 347/3 martie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Harghita, a dispus respingerea obiecțiunilor formulate de creditoarea B împotriva debitoarei "COLOR ", a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului și efectuarea notificărilor prev. de art. 135 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut, în considerentele hotărârii mai sus-atacate, că a formulat obiecțiuni, arătând că nu este de acord cu aprobarea raportului final întrucât nu s-au făcut precizări în acest raport despre punerea în executare a hotărârii de stabilire a răspunderii personale a foștilor administratori statutari.

Cu privire la raportul final, judecătorul sindic reține că în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri care să fie supuse vânzării în procedura de lichidare. De asemenea, judecătorul sindic mai reține că lichidatorul judiciar a făcut investigații pe raza municipiului M C în vederea executării sentinței civile nr. 1320/31.10.2005, prin care a fost stabilită răspunderea personală a administratorului statutar, nefiind identificate bunuri imobile ale acestuia care să poată fi urmărite. Judecătorul mai reține că toate bunurile identificate ale debitoarei au fost supuse procedurii de vânzare, potrivit Legii nr. 85/2006, însă la licitațiile succesive nu s-a prezentat nimeni, astfel încât lichidatorul judiciar a fost nevoit să dispună casarea acestor bunuri.

Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, respingerea cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii și dispunerea închiderii procedurii insolvenței după executarea silită de către lichidatorul judiciar a averii fostului administrator judiciar. În același sens, recurenta susține că judecătorul sindic era obligat la desemnarea unui executor judecătoresc care să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor foștilor administratori ai debitoarei. De asemenea, susține că lichidatorul judiciar nu a făcut toate demersurile pentru identificarea și a altor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei susceptibile a fi urmăribile.

Analizând actele de la dosar, instanța de recurs reține următoarele:

Este adevărat că s-a dispus angajarea răspunderii personale a fostului administrator, prin sentința civilă nr. 1320/31.10.2005.

De asemenea, din actele de la dosar rezultă că lichidatorul judiciar a făcut demersuri atât în ce privește identificarea de bunuri în patrimoniul debitoarei, cât și în averea fostului administrator statutar susceptibile de urmărire. De altfel, aceste aspecte au și făcut obiectul obiecțiunilor formulate împotriva raportului final, ca și a recursului formulat împotriva sentinței de aprobare a raportului final și de respingere a obiecțiunilor.

Simplul fapt că fostul administrator nu mai are bunuri care ar putea fi urmăribile în baza hotărârii de angajare a răspunderii personale a acestui administrator, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă", nu poate să fie un argument pentru admiterea obiecțiunilor formulate de creditoare, cu atât mai mult cu cât, după închiderea procedurii, creditoarea recurentă poate iniția procedura execuțională pentru executarea propriei creanțe împotriva fostului administrator statutar.

Legiuitorul nu a prevăzut vreo obligație în sarcina judecătorului sindic, contrar celor invocate de recurentă, ca înainte de a închide procedura să dispună numirea unui executor judecătoresc. Dimpotrivă, textul art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc, ceea ce înseamnă că pe baza titlului executoriu obținut prin hotărârea de angajare a răspunderii personale, creditorii pot iniția procedura execuțională în vederea recuperării creanței, chiar dacă procedura insolvenței a fost închisă, în cauză fiind incidente, potrivit aceluiași text de lege, dispozițiile procedural civile prevăzute în Codul d e procedură civilă care, astfel, au aplicabilitate generală.

Pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul formulat de, cu sediul în B, str. -, nr. 50, sector 1, împotriva sentinței nr. 347/03.03.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 1914/2002.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 exemplare

22.10.2008

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 697/2008. Curtea de Apel Tg Mures