Practica judiciara insolventa. Decizia 697/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 697/2009
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Gilica
Grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de LUKOIL ROMÂNIA B împotriva Deciziei comerciale nr. 500 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în Dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus, din partea contestatoarei, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar în limita sumelor consemnate în dispozitivul de citare.
Curtea, având în vedere actele dosarului și cererea contestatoarei de judecare în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra contestației în anulare de față se constată că prin decizia comercială nr. 500/15.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- a fost admis recursul pârâtei " " împotriva sentinței comerciale nr. 146/13 mai 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în contradictoriu cu reclamanta "Lukoil" A fost modificată sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantei având ca obiect deschiderea procedurii executării silite a pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că prin sentința nr. 146/F/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată pe debitoarea, a fost admisă cererea formulată de creditorul Lukoil România și s-a constatat că debitoarea SC este în stare de insolvență. în temeiul art. 33 alin. 4 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 11 lit. c din legea privind procedura insolvenței a fost numit administrator judiciar provizoriu pe Consult, având atribuțiile prevăzute de art. 20, și s-a stabilit remunerația acestuia pe baza decontului, conform art. 4 din lege.
S-a reținut că în baza contractului de vânzare-cumpărare combustibil din stații nr. 755/13.06.2006 creditoarea a livrat debitoarei carburant, pentru care s-au emis facturi și a fost achitat parțial.
Pentru contravaloarea produselor neachitate debitoarea a emis bilete la ordin, care au fost refuzate la plată din lipsă de disponibil în cont.
În speță, debitoarea a contestat starea de insolvență susținând că nu a plătit creditoarei suma datorată pentru că a avut o înțelegere privind decalarea termenului de plată a debitului cu fosta conducere a societății și că în continuare alimentează carburant de la stațiile de alimentare ale creditoarei, bonurile fiscale emise de creditoare reprezentând o dovadă a faptului că deține disponibilități bănești.
Se mai reține că susținerile debitoarei sunt nefondate întrucât, pe de o parte, aceasta nu a depus la dosar dovezi privind acordul creditoarei de decalare a termenului de plată a debitului, iar pe de altă parte, bonurile fiscale depuse la dosar nu dovedesc cu certitudine faptul că debitoarea este aceea care a plătit contravaloarea carburantului,
Pe de altă parte, bonurile fiscale, care dovedesc achitarea unor sume modice pentru eventuala alimentare cu carburant, nu înseamnă că debitoarea deține disponibilități bănești pentru plata întregii datorii față de creditoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea care, pe scurt, arată că societatea nu este în incapacitate de plată împrejurare pe care o dovedește cu înscrisuri.
Se reține că, în temeiul art. 3 alin. 1 și art. 31 din Legea 85/2006 poate cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a lichidării judiciare totale a unui debitor având calitatea de comerciant prezumat în insolvență, orice creditor care deține față de acesta o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile în cuantum de peste 10.000 lei.
Conform art. 149 din aceeași lege dispozițiile sale se completează, în măsura compatibilității cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței.
În baza acestui principiu și raportat la prevederile art. 372, 374, 379 Cpc executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești sau al unui alt înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu.
Prin urmare, în cadrul procedurii executării silite concursuale reglementată de Legea 85/2006 în cele două forme, a reorganizării judiciare și a lichidării judiciare, condiția încuviințării cererii formulată de reclamant este cea a dovedirii calității de creditor social și a calității creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă adică de a rezulta dintr-un titlu executoriu.
Se reține că creditoarea și-a întemeiat cererea pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 755/13.06.2006 și pe facturile fiscale în valoare totală de 12.028,75 lei.
Se reține că înscrisurile de care reclamanta se prevalează pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți pot constitui, eventual, probe în dosarele care au ca obiect obligații izvorâte din contractul părților.
În speță însă reclamanta nu a dovedit prin actele depuse că deține față de pârâtă o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultată dintr-un titlu executoriu, care să corespundă exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus enunțate, facturile depuse neconstituind titlu executoriu în accepțiunea dispozițiilor legale în materie.
În atari condiții, se constată că în mod nelegal și netemeinic judecătorul sindic a procedat la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, respingând contestația debitoarei și constatând că creditoarea are împotriva sa o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Lukoil România care solicită admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
În motivele contestației în anulare se arată în esență că dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale deoarece la dosarul de fond există Bilete la ordin învestite cu formulă executorie în copie legalizată.
Analizând contestația în anulare de față curtea de apel constată că este tardivă.
Astfel, decizia împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare s-a primit la data de 15 octombrie 2008 iar contestația în anulare s-a înregistrat la data de 06.07.2009 respectiv după aproximativ nouă luni la data la care reclamanta contestatoare a luat cunoștință despre hotărârea dată de instanța de recurs.
Față de acestea, în temeiul prevederilor art. 320.pr.civ. va fi respinsă contestația de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Lukoil România SRL B împotriva Deciziei comerciale nr. 500 din 15.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, în dosarul -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Th.
Ex.5/12.11.2009
Jud fond
Jud rec.;;
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu, Gilica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 538/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 732/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
