Practica judiciara insolventa. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 775
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL AIî mpotriva Sentinței comerciale nr. 136/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față, constată că prin Sentința comercială nr. 136/F/2009 a fost respinsă cererea de repunere în termenul legal de formulare a contestației împotriva cererii creditoarei, a fost respinsă ca tardivă contestația debitoarei a fost respinsă cererea creditoarei - SRL privind declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- creditoarea - SRL a solicitat declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - pentru recuperarea creanței în sumă de 10.113,39 lei.
În motivarea cererii creditoarea a învederat că debitoarea nu a achitat contravaloarea facturilor emise la data de 26.06.2008 și respectiv 9.09.2008, astfel că creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar facturile fiscale nr. -/9.09.2008 și 436/26.06.2008 și 437/26.06.2008.
Cererea a fost comunicată debitoarei care, la data de 23.01.2009, a formulat contestație solicitând respingerea cererii creditoarei deoarece creanța invocată nu este certă,lichidă și exigibilă. S-a menționat că între societatea creditoare și debitoare nu s-au desfășurat niciun fel de raporturi contractuale și nu există vreun înscris însușit de către societate care să justifice pretențiile creditoarei.
La data de 25.02.2009 debitoarea a depus la dosar note de ședință prin care arata că persoana ale cărei date au fost trecute la rubrica delegat și care a semnat facturile invocate de către creditoare nu este angajatul societății, dimpotrivă s-a menționat că ar fi vorba despre un angajat al creditoarei. De asemenea, s-a menționat că nici situația de lucrări depusă nu este semnată de către reprezentații societății și nici nu poartă ștampila acesteia.
Referitor la cererea de repunere în termenul legal de formulare a contestației împotriva cererii creditoarei judecătorul sindic a respins-o având în vedere că citația și notificarea cererii creditoarei au fost afișate pe ușa sediului destinatarului, deoarece nicio persoană nu a fost găsită. Or, sub acest aspect procedura de citare a fost legal îndeplinită potrivit disp.art.921pr.civ. constatându-se lipsa oricărei persoane la sediul societății.
Întrucât nu s-a făcut dovada că citația a fost primită la o altă dată de către debitoare decât cea menționată în dovada de îndeplinire a procedurii de citare-14.11.2008, cererea de repunere în termen s-a dovedit neîntemeiată sens în care a fost respinsă.
În speță s-a constatat că facturile pe care se întemeiază cererea creditoarei conțin semnătura numitului, persoană care, potrivit statelor de plată depuse de debitoare pentru perioada respectivă, nu era angajat al acestei societăți. De asemenea, situația de lucrări care a stat la baza emiterii celor 3 facturi nu este semnată de nimeni la rubrica "beneficiar" și nici nu este ștampilată.
Debitoarea a infirmat existența oricăror raporturi între cele două societăți din care să rezulte obligația de plată a sumei pretinsă de creditoare, iar aceasta din urmă nu a făcut dovada deținerii unor înscrisuri din care să rezulte acceptarea de către debitoarei a facturilor emise și prestarea către aceasta a serviciilor care fac obiectului devizului anexat cererii depuse.
În consecință, s-a constatat că debitoarea refuză achitarea datoriei către creditoare datorită neînțelegerilor privind relația contractuală desfășurată între ele, astfel că pentru satisfacerea creanței solicitate creditoarea are calea dreptului comun pentru obținerea unui titlu executoriu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs - SRL care în motivele de recurs arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece între părți s-au desfășurat raporturi comerciale în formă simplificată care nu a necesitat întocmirea unui înscris constatator al acestora.
Se arată că, așa cum rezultă din extrasele de cont, în perioada anterioară emiterii celor trei facturi neachitate, între părți au existat relații comerciale, societatea debitoare achitând alte facturi semnate de aceeași persoană.
Recursul este legal timbrat.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Pentru ca existența unei astfel de creanțe să ducă la deschiderea procedurii insolvenței, este necesar ca, pe lângă această condiție, să mai fie îndeplinită și o alta și anume, aceea ca societatea debitoare să se afle în insolvență definitivă, ca acea stare a patrimoniului debitorului, care se concretizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Astfel, pentru ca o creanță să fie certă, lichidă și exigibilă, trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în art. 379. civ. adică suma să rezulte din însuși actul de creanță sau din alte acte emanate de la debitor, câtimea ei să fie determinată prin însuși actul de creanță, și o altă condiție este aceea ca datoria să fi ajuns la scadență.
Pe de altă parte, actul din care rezultă creanța trebuie să îndeplinească toate condițiile de formă valabile pentru a avea aptitudinea să ducă la demonstrarea caracterului cert al creanței.
Aceste condiții de formă nu sunt îndeplinite în speță în măsura în care nu toate facturile sunt semnate de persoana delegată în acest scop dintre angajații societății, nu toate au aplicată ștampila și niciuna din ele nu are inserat în conținutul sau data scadenței, ceea ce face ca facturile să nu facă dovada caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.
Pe de altă parte, prin facturi considerate ca și contracte în formă simplificată nu s-a făcut dovada epuizării raportului juridic dintre părți, în sensul predării-primirii mărfii.
Factura nr. 314/21.08.2007, de exemplu, are inserat în conținutul său mențiunea că "marfa se află în proprietatea firmei - SRL până la data achitării integrale" și nu s-a făcut în niciun fel dovada că renunțându-se la această clauză, marfa a fost totuși preluată de debitoare pentru a se putea solicita de către creditoare efectuarea plății.
Față de cele de mai sus, se constată că, în mod corect, a reținut judecătorul sindic că nu sunt îndeplinite cerințele pentru deschiderea procedurii insolvenței, cauza neplății facturilor fiind neînțelegerile dintre părți referitor la relația lor contractuală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL AIî mpotriva Sentinței comerciale nr. 136/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 4/18.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 646/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 979/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
