Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.1094/2009
Ședința publică din data de 24.03.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Andrei Axente
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B împotriva sentinței comerciale nr. 1343/16.12.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Bistrița N în contradictoriu cu intimații: -. 2000 SRL B, -. SRL N, EXPERT, )., având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 din G 92/2003.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2. civ.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și îl lasă în pronunțare în baza actelor și lucrărilor de la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1343/16.12.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Bistrița Ns -a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva pârâților:, (),.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată la data de 20.10.2008, în prezentul dosar de insolvență privind pe debitoarea - "" SRL, Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B, asumându-și calitatea de președinte al Comitetului creditorilor, a solicita în temeiul prevederilor art.138 alin.1 lit. din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, să fie obligați administratorii societății, () și să suporte datoriile societății în cuantum de 148.429 lei, din patrimoniul propriu.
Societatea debitoare nu și-a îndeplinit obligații fiscale (nu a depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul consolidat pe perioada martie 2007 - august 2008, deconturi TVA, bilanțul contabil la 31.12.2007 și rapoarte contabile la 30.06.2008), ceea ce conduce la concluzia că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 alin.1 lit. din Legea 85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale.
Sub același aspect, s-a mai arătat că pârâții nu au prezentat lichidatorului judiciar toate documentele prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, fapt din care rezultă, de asemenea, că aceștia nu au ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile art. 1,2,și 10 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006.
Potrivit art. 138 alin.1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, poate fi atrasă răspunderea materială a administratorului dacă a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Se mai cere condiția expresă, potrivit art. 138 alin.1, ca fapta să fi cauzat starea de insolvență. Este subliniată astfel una dintre condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență.
Fapta prevăzută la art. 138 alin.1 lit. d) nu este aptă prin ea însăși să provoace o stare de insolvență, neputându-se stabili o relație de necesitate între această faptă și insolvență.
În aceste condiții îi revine creditoarei sarcina de a dovedi că fapta a produs insolvența.
Caracterul special al răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr. 85/2006 constă în aceea că textul de lege delimitează printr-o enumerare exhaustivă categoria faptelor considerate nelegitime, prejudiciul - care este acela al provocării sau contribuirii la ajungerea debitoarei în stare de insolvență - și cere o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu.
Instanța nu a subscris argumentului creditoarei care arată că art. 138 alin.1 lit. d) instituie o prezumție a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvență întrucât aceasta ar însemna o îndepărtare nejustificată de litera și spiritul art.1169 din Codul civil, care instituie sarcina probei asupra celui care invocă o anume stare de fapt. legale sunt expres și limitativ prevăzute de lege ( art. 1200 din Codul civil) și doar ele răstoarnă sarcina probei, or rezultă cu îndestulătoare evidență că art. 138 alin.1 lit. d) nu instituie o prezumție, ci doar limitează faptele ilicite, cerând însă expres condiția existenței raportului de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență.
Așadar, chiar dacă ar fi dovedită fapta de la art. 138 alin.1 lit. d), aceasta nu înseamnă că, pe cale de consecință imediată, a produs și insolvența, întrucât aceasta se poate datora altor cauze diverse și numeroase (nepriceperea comerciantului, situația economică generală, piața financiară etc.).
În plus, nu s-a făcut dovada că pârâții au făcut să dispară documente contabile și nici că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. S-a dovedit doar, pe baza rapoartelor întocmite de lichidator, că nu au depus documentele contabile. Se poate reține pe calea unei prezumții judiciare ( art.1203 din Codul civil) că prin nedepunerea documentelor contabile este dovedită fapta ilicită de la art. 138 alin.1 lit. d), însă același tip de prezumție nu poate constitui un instrument al dovedirii insolvenței întrucât neținerea contabilității în conformitate cu legea nu este aptă prin ea însăși să provoace insolvența. nu înlocuiesc nici probele, nici sarcina probei, având doar un caracter complementar și subsidiar.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1343/16.12.2008 pronunțată în dosarul nr. - a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5, arătând că, greșit în motivarea hotărârii atacate instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat, respectiv dintre nedepunerea situațiilor contabile și starea de insolvență a debitoarei.
Sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod proc.civ).
În cauză sunt îndeplinite disp. art. 138 alin. 1 lit. d, întrucât prin activitatea desfășurată în cadrul debitoarei - SRL s-au încălcat disp. art. 73 alin. 1 lit c și e din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevede că administratorul este răspunzător pentru: "stricta îndeplinire îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun", care avea atribuții de verificare și avizare a operațiunilor comerciale derulate de societate, constând în funcționarea normală și în condiții de legalitate societății și prejudiciul cauzat de aceasta, în cazul Administrația Finanțelor Publice Sector 5, fiind vorba de neplata sumelor datorate bugetului legal consolidat.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Examinând recursul instanța constată că este fondat din următoarele considerente:
Potrivit art. 138 (1) lit. d din Legea nr. 85/2006, "La cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte patrimoniului debitorului, persoană juridică ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Din raportul lichidatorului (fila 53) reiese că, cauzele care au condus la încetarea de plăți sunt lipsa de preocupare a administratorilor de a-și plăti datoriile la bugetul de stat, ceea ce a dus la calcularea de majorări și penalități de întârziere și acțiunea administratorilor de cesiona părțile sociale, de retragere din societate, numire de administrator nou, schimbarea sediului la B, toate cu intenția de nu fi trase la răspundere pentru datoriile societății.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de Legea nr. 82/1991, care în art. 11 prevede că "răspunderea pentru organizarea conducerii societății revine administratorului".
În precizările depuse de lichidator (fila 87), acesta arată că administratorii debitoarei nu au depuse declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat pe perioada martie 2007 - august 2008, deconturile de TVA pe anul 2007 și facturile contabile pe 2007, ceea ce reprezintă greșeli de operațiune și de aplicare legii contabilității.
Neținerea contabilității nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect, care ar permite administratorilor luarea unor măsuri pentru preîntâmpinarea acestei situații.
Persoanele care au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară unele documente contabile sau dimpotrivă, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, pot fi obligate la plata pasivului debitorului.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, prejudiciu ce constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.
Fapta ilicită poate consta și în omisiune, inacțiune ilicită, care constă în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană. Ori, în speță, inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității. Lipsa oricăror documente contabile și nepredarea acestora administratorului judiciar, atestă încălcarea disp. art. 138 lit.d din legea insolvenței, în condițiile în care corecta ținere registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 73 stabilește că aceștia sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 304(9) și art. 312(3).civ, va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 împotriva pârâților, pe care îi obligă în solidar la plata sumei de 148.429 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B împotriva sentinței civile nr. 1343/16.12.2008 pronunțată în dosar - al Tribunalului Bistrița N, pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 împotriva pârâților, pe care îi obligă în solidar la plata sumei de 148.429 RON.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
3 ex/17.04.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Andrei Axente
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
