Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1118/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1118
Ședința publică de la 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent și pe intimat " UNIVERSAL ", lichidator " CONSULTANȚĂ LICHIDARE " - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " UNIVERSAL ", intimat ADM.. PU-, având ca obiect procedura insolvenței STABILIRE RĂSPUNDERE PERSONALĂ, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 268/S din 5 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă dl. avocat pentru recurent.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen; declarat tardiv; insuficient timbrat, după care
Dl. avocat face dovada completării taxei judiciare de timbru, depunînd la dosar chitanța fiscală nr. -/28.08.2009 privind achitarea sumei de 20,00 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată dl. avocat depune la dosar adresa nr. 271 din 6 mai 2009 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind punerea în executare a hotărîrii recurate. Însă această hotărîre nu a ajuns la recurent.
Verificînd actele și lucrările dosarului, instanța constată că hotărîrea instanței de fond a fost comunicată recurentului în data de 20.07.2007, dovada de comunicare fiind îndosariată la fila 69 dosar fond. Procedura s-a îndeplinit prin afișare.
Dl. avocat arată că hotărîrea nu a ajuns la recurent.
Din oficiu instanța invocă și pune în discuție excepția tardivității recursului de față.
Apărătorul recurentului solicită respingerea excepției. Potrivit art. 7 din Legea nr. 85/2006 hotărîrea recurată nu s-a comunicat și prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare pe excepția vizînd tardivitatea recursului.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 268/S/5.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a admis acțiunea în răspundere introdusă în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, formulată de creditorul Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, în contradictoriu cu pârâtul și a fost stabilită răspunderea personală a pârâtului pentru pasivul debitoarei " Universal" SRL I care nu a fost acoperit prin lichidare în cadrul procedurii falimentului.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că, lichidatorul judiciar desemnat în cauza de faliment privind pe debitorul " Universal" SRL Iap rezentat un raport cuprinzând propunerea de închidere a procedurii motivat de lipsa bunurilor în averea acestuia.
Prin încheierea de ședință din 06.02.2007, Administrația Finanțelor Publice a municipiului I în calitate de unic creditor a fost autorizată să introducă acțiune având ca obiect stabilirea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ori de supraveghere ale debitorului.
Acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu pârâtul care, în calitate de fost administrator al firmei debitoare se face vinovat de ajungerea acesteia în insolvență prin săvârșirea faptelor prev. de art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006.
În concret, se susține că anterior deschiderii procedurii pârâtul nu a ținut contabilitatea firmei în conformitate cu legea și a dispus în interes personal continuarea activității, deși acesta conducea evident la încetarea plăților. Interesul personal este demonstrat de însușirea sumei de 49.618,50 lei aparținând firmei, în condițiile în care creditorii sociali nu erau plătiți, iar ulterior firma a intrat în faliment.
Săvârșirea de către pârât a faptelor enumerate este demonstrată cu actele aflate la dosar, în special constatările organelor de control ale creditorului bugetar, astfel că acțiunea va fi admisă.
Deoarece continuarea procedurii nu se justifică în condițiile expuse, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se va dispune închiderea acesteia, cu suportarea cheltuielilor administrative din fondul de lichidare constituit conform art. 4.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește răspunderea personală.
În motivarea recursului se arată că, la data de 18 mai 2009 recurentul a primit o adresă de înființare a popririi de la ANAF - I, datată în registrul de ieșiri la 7 mai 2009, prin care a fost înștiințat că are de plată circa 72.000 Ron, fiind atașată o hotărâre de atragere a răspunderii personale pentru pasivul SC Universal SRL. Recurentul arată că nu a avut niciodată cunoștință de proces și până la acest moment hotărârea nu-i fusese comunicată. Recursul ridică așadar două probleme, urmând a le analiza succesiv în cele ce urmează.
Cu privire la termenul de declarare a recursului, acesta curge în principiu de la comunicarea hotărârii. Or, verificând după primirea popririi dosarul de fond recurentul a constatat că hotărârea nu a fost niciodată comunicată, ceea ce face ca termenul de 10 zile prevăzut de art. 8 al. 2 din Legea 85/2006 pentru declararea căii de atac să nu fi început niciodată să curgă până la data luării efective la cunoștință.
Cu privire la motivul de recurs, hotărârea și cursul anterior al procesului a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității în ceea ce privește citarea și respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil. În aprecierea acestor argumente trebuie să se plece de la natura juridică a cererii de răspundere personală; aceasta este o cerere incidentală de răspundere civilă delictuală a administratorului, care se soluționează în cadrul mai larg al procesului de insolvență menit să tranșeze laolaltă toate problemele legate de societatea comercială în cauză. Faptul că este o cerere accesorie nu înseamnă că poate fi judecată în absența citării procedurale a părții sau că nu trebuie comunicată cererea de atragere a răspunderii și înscrisurile doveditoare. Potrivit art. 85 și urm. Cod procedură civilă care constituie dreptul comun în materie, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea părților, citare care trebuie să respecte sub sancțiunea nulității anumite rigori.
Faptul că citarea sa nu s-a făcut niciodată la domiciliul legal din B-dul - 15, valabil din anul 2003 și că nu s-a întreprins nici un demers la SEIP pentru a i se afla adresa de domiciliu, este o neregulă gravă care i-a vătămat dreptul la apărare; pe de altă parte același efect l-a avut și necomunicarea cererii de atragere a răspunderii astfel încât să-și poată formula întâmpinare și probe, vătămări care nu pot fi acoperite decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Faptul că art. 7 din Legea 85/2006 teza 1 prevede posibilitatea citării prin buletinul de insolvență nu este de natură să asigure dreptul la o apărare efectivă și creează o inegalitate între cei cu domiciliul în țară și în afară.
Analizând termenul de declarare a recursului, în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, dar și de susținerile recurentului, constată următoarele:
La fila 69 din volumul II al dosarului 231/2004/COM, există dovada de comunicare a sentinței comerciale nr. 268/S/5.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, la data de 20.07.2007, la adresa de domiciliu a pârâtului -recurent, procedura de comunicare fiind corect și legal îndeplinită prin afișare, conform disp. art.92 alineat 4 Cod procedură civilă.
Avându-se în vedere că, în speță, comunicarea hotărârii recurate a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale, la domiciliul pârâtului -recurent, toate criticile sale referitoare la necitarea sa în proces și la faptul că nu i-ar fi fost comunicată hotărârea atacată sunt nefondate.
Față de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii și având în vedere că recursul de față a fost promovat la data de 25.05.2009, cu mult peste termenul anterior menționat, Curtea, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca tardiv recursul comercial d e față și va menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de către pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 268/S/5 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.09.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
