Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1129/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1129
Ședința publică de la 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
S-a luat spre soluționare recursul formulat de împotriva încheierii de ședință nr. 466 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic în dosarul nr- (format vechi 586/2008), având ca obiect procedura insolvenței EXCEPȚIE DE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na avocat -, apărătorul ales de recurent; reprezentantul lichidatorului judiciar - dl. cons.jr..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recursul este la prim termen, declarat și motivat în termen, netimbrat, după care
Instanța, avînd în vedere obiectul cauzei de față - excepția de neconstituționalitate invocată de recurent, revine asupra timbrajului. Constată că recursul se timbrează cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
D-na avocat - face dovada timbrării recursului, depunînd la dosar chitanțele fiscale nr. -/18.05.2009, nr. -/18.05.2009 și nr. -/18.05.2009 privind achitarea sumei totale de 4,00 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Dl. cons. jr. depune la dosar întîmpinarea formulată de lichidatorul judiciar, cu duplicat pe care-l înmînează apărătorului recurentului.
La interpelarea instanței cu privire la acordarea unui nou termen pentru a se lua cunoștință de apărările lichidatorului judiciar din întîmpinare, d-na avocat - precizează că nu solicită acordarea unui alt termen, recurentul dorind soluționarea cauzei la acest termen.
Dl. cons.jr. precizează că nici lichidatorul judiciar nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru recurentul, d-na avocat - pune concluzii de admitere a recursului, susținînd că prima instanță greșit a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 73 alineat 2 din Legea nr. 85/2006. invocînd din oficiu tardivitatea contestației formulată de creditorul la tabelul preliminar al creanțelor.
D-na avocat - susține că motivarea încheierii recurate nu se încadrează în prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992. Excepția de neconstituționalitate invocată vizează prevederile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind termenul de formulare a contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe.
Recurentului nu i s-a comunicat tabelul preliminar al creanțelor, motiv pentru care acest nu a putut formula în termen contestația, arată apărătorul recurentului. De fapt recurentul a primit comunicarea administratorului judiciar cu privire la reducerea creanței în data de 18.05.2009. Prin sentința de deschidere a procedurii s-a stabilit termen pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 05.06.2009.
Potrivit art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, termenul limită pentru ca recurentul să formuleze contestație ar fi fost 25.05.2009, aceasta însemnînd că, practic, recurentul avea la dispoziție doar 6 zile libere pentru a formula contestația.
Creditorul a formulat contestația la data de 02.06.2009, iar judecătorul sindic a invocat din oficiu excepția tardivității depunerii contestației.
Din aceste motive recurentul apreciază ca neconstituțional textul articolului 73 alineat 2 din Legea nr. 85/2006 în condițiile în care instituie un termen degresiv, dispunînd " cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe ", susține d-na avocat - solicitînd admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Pentru lichidatorul judiciar desemnat debitoarei. I, Management Reorganizare Lichidare I, dl. cons.jr. pune concluzii de respingere a recursului, de menținere a încheierii recurate ca temeinică și legală.
Dl. cons.jr. apreciază că motivarea recursului cuprinde doar cîteva critici pe fondul cauzei și nu este motivat potrivit textului art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În replică, d-na avocat - solicită respingerea excepției vizînd nulitatea recursului ca neîntemeiată.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin încheierea nr. 446 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași -Comercial -Faliment s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de creditorul contestator.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Constată că în cadrul procedurii generale a insolvenței, deschisă prin sentința comercială nr.96/S/19.02.2009 împotriva debitorului SC SRL I, administratorul judiciar desemnat să administreze procedura a înregistrat la data de 08.05.2009 tabelul preliminar cuprinzând creanțele asupra averii debitorului, rezultat în urma cererilor formulate de creditori, stabilind legitimitatea, valoarea și prioritatea fiecărei creanțe.
Împotriva acestui tabel, formulează contestații creditorii SC Consult SRL I, SC SRL I, și și.
Constatând că toate aceste contestații au fost depuse după termenul limită fixat în acest sens prin hotărârea de deschidere a procedurii la data de 22.05.2009, judecătorul-sindic a pus în discuția părților tardivitatea introducerii lor și a amânat cauza la data de 25.06.2009 pentru a se dezbate contradictoriu această excepție.
La termenul de judecată acordat în acest sens, creditorul-contestator, în combaterea excepției tardivității contestației sale,consideră că analiza termenului de formulare a unei astfel de contestații nu se poate face raportat la mențiunea din hotărârea de deschidere, mențiune care excede competențelor judecătorului-sindic pentru că nici o dispoziție a Legii nr.85/2006 care face trimitere la conținutul sentinței de deschidere a procedurii nu precizează că prin aceasta se fixează și termenul limită pentru înregistrarea contestațiilor și că această analiză trebuie efectuată doar în raport de prevederile art. 73 alin.2 din Legea nr.85/2006 cu privire la care invocă excepția de neconstituționalitate, indicând drept temei constituțional al contestării prevederile art.16 alin.1,21 alin.1,2 și 3 și art. 44 alin.1 și 2 din Constituția României.
În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, creditorul-contestator consideră că prin reglementarea unui termen degresiv pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar respectiv "cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe" nu se garantează în nici un fel că partea poate avea acces la justiție și nici că își poate asigura o apărare corespunzătoare iar pe de altă parte, se încalcă și dreptul de proprietate privată întrucât neformularea sau respingerea ca tardivă a contestației duce la diminuarea creanței sale deci, la diminuarea drepturilor sale patrimoniale.
Administratorul judiciar a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, considerând neîntemeiată excepția invocată fără a expune și argumentele în acest sens.
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de creditorul-contestator pentru a se pronunța cu privire la excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.73 alin.2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul-sindic reține urmǎtoarele:
Potrivit Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale alineatele (1), (2), (3) și (6) ale articolului 29:
"Art.29.- (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.(1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Rezultă din prevederile legale mai sus enunțate că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-un asemenea act normativ în vigoare, dispoziția respectivă nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Art. 146 lit. d) din Constituție prevede competența Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, însă acest text de lege trebuie interpretat în corelație cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din legea de organizare si funcționare a Curții Constituționale, în sensul că instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
În cauză, creditorul-contestator invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art.73 alin.1 Legea nr.85/2006 însă nu face o veritabilă critică de neconstituționalitate, în fapt, critica sa vizând soluția legislativă consacrată de aceste prevederi legale, modul de interpretare și aplicare a lor de către judecătorul-sindic și respectiv de administratorul judiciar.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art.73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora "Contestațiile trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită,prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanțe atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată" însă, modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții reprezintă o opțiune a legiuitorului pe care acesta este liber să o adopte potrivit competenței exclusive stabilite de art.126 alin.2 din Constituție și care, în considerarea unor situații deosebite, poate stabili reguli de procedură speciale cât și modalități de exercitare a drepturilor procedurale.
Astfel de reguli speciale sunt consacrate și de Legea nr.85/2006 care nu instituie o procedură inechitabilă ci doar o diferență de regim impusă de celeritatea și scopul declarat al acesteia, procedură care deși pune accent pe o desfășurare rapidă a procesului oferă suficiente garanții procesuale părților implicate iar modul în care judecătorul-sindic le interpretează iar administratorul judiciar le aplică sunt chestiuni care țin exclusiv de competența instanței de judecată și nu pot fi imputate reglementării criticate pentru neconstituționalitate.
Raportat considerentelor mai sus expuse și prevederilor art.29 din Legea nr.47/1992 potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra problemelor de drept fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului de constituționalitate și fără a putea cenzura interpretarea și aplicarea dispozițiilor criticate de către instanța de judecată, în această ultimă situație controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege, se va respinge cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.73 alin.2 din legea nr.85/2006, formulată de creditorul-contestator și se va stabili termen pentru examinarea contestațiilor la tabelul preliminar cuprinzând creanțele asupra averii debitorului cu citarea creditorii-contestatori conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Recurentul susține că în speță sunt întrunite condițiile necesare pentru sesizarea Curții Constituționale, așa cum sunt acestea reglementate prin prevederile art. 29 alineat 1-3 din Legea 47/1992:
- excepția este ridicată în fața unei instanțe judecătorești;
- excepția vizează neconstituționalitatea unui text dintr-o lege în vigoare la data invocării excepției;
- ordonanța are legătură cu soluționarea cauzei;
- excepția este invocată de una dintre părțile litigiului.
Prevederile art. 73 alineat 2 din Legea 86/2006 au legătură directă cu soluționarea cauzei, ele reglementând termenul de formulare a contestațiilor împotriva tabelului preliminar de creanțe, cum este cazul în speța de față.
Potrivit prevederilor 73 alineat 2 din Legea 85/2006: "Contestațiile trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată.
În speță recurentul arată că a primit comunicarea administratorului judiciar cu privire la reducerea creanței sale ce a fost înscrisă în tabelul preliminar la data de 18.05.2009, astfel cum rezultă din chiar dovezile depuse la dosar de către administratorul judiciar.
Pe de altă parte prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței s-a fixat drept termen pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor data de 05.06.2009.
Drept urmare, potrivit prevederilor art. 73 alineat 2 din Legea 85/2006, termenul limită pentru formularea contestației sale ar fi fost 25.05.2009, ceea ce înseamnă că recurentul avea la dispoziție în fapt doar 6 zile libere în acest scop.
Susține recurentul că a formulat contestație la data de 02.06.2009, iar instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației.
Astfel, se arată că recurentul este direct interesat în verificarea constituționalității textului art. 73 alineat 3 din Legea 85/2006, în condițiile în care prin modul de reglementare a termenului de depunere a contestației - "cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită [] pentru definitivarea tabelului de creanțe" drepturile sale constituționale sunt profund încălcate.
Având în vedere faptul că potrivit prevederilor art. 16 alineat 1 și 2 din Constituție, "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege", că potrivit prevederilor art. 21 din Constituție "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil", că potrivit prevederilor art. 24 alineat 1 din Constituție "Dreptul la apărare este garantat" și că potrivit prevederilor art. 44 alineat 1 și 2 din Constituție "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".
Prevederile art. 73 alineat 2 din Legea 85/2006 contravin tuturor acestor texte, în condițiile în care instituie un termen degresiv - "cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe" - care nu asigură întotdeauna și tuturor părților un termen suficient pentru formularea contestației și pentru asigurarea unui acces real și egal la justiție.
Un termen care să satisfacă garanțiile constituționale este numai unul care curge de la un moment bine determinat în timp înainte (de exemplu de comunicarea unui act) și care asigură un interval fix în care partea își poate exercita drepturile procesuale.
Prin reglementarea unui termen degresiv legea nu garantează în nici un fel că partea poate avea acces la justiție și nici că își poate asigura o apărare corespunzătoare în cauză și pe de altă parte duce la încălcarea dreptului de proprietate privată, în condițiile în care neformularea/respingerea ca tardivă a contestației duce la diminuarea creanței sale, deci la diminuarea drepturilor sale patrimoniale.
Prin întâmpinare, Consult, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Ias olicitat respingerea recursului, pentru următoarele argumente:
Dispozițiile art. 146 din Constituție, care prevăd atribuțiile Curții Constituționale, trebuie corelat cu prevederile art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv competența de soluționare a excepțiilor privitoare la dispozițiile unei legi sau ordonanțe și care au legătură cu soluționarea cauzei, or în cererea de sesizare a Curții Constituționale recurentul se rezumă la a invoca elemente de fapt: data comunicării tabelului preliminar și termenul fixat de judecătorul sindic prin sentința de deschidere a procedurii pentru depunerea tabelului definitiv, fapte ce țin de soluționarea cauzei pe fond și nicidecum neconstituționalitatea normei juridicein abstractoraportată la legea fundamentală sau de competența Curții Constituționale, care se pronunță asupra problemelor de drept fără a putea modifica sau completa legea.
Prevederile art. 146 din Constituție coroborate cu cele ale art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale au stabilito competență specială in materie jurisdicțională, respectiv controlul a posteriori al constituționalității unei legi sau ordonanțe relevante intr-o speță însă nu și modul în care instanța sau participanții la procedură șl aplică dispozițiile legale, acestea din urmă fiind supuse altor modalități de control șl cenzură, atribuții specifice altor instituții, nicidecum Curtea Constituțională, așa cum în mod extensiv recurentul textul legal.
De asemeni, susținerile recurentului referitoare la neconstituționalitatea alin. 2 al art. 73 din Legea 85/2006 raportate la art. 16 alin. 1 și 2, art. 21, art. 24 alin. 1 și art. 44 alin. 1 și 2 din Constituție nu pot fi primite întrucât prevederile criticate pentru neconstituționalitate nu instituie un procedură inechitabil, ci doar o diferență de regim de principiul celerității care guvernează procedura insolvenței (art. 5 alin. 2 din Legea 85/2096"Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege")și scopul declarat al acesteia (art. 2 din Legea 85/2006"Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolvență"),legislația insolvenței oferind suficiente garanții procesuale părților aflate în litigiu.
Recurentul susține, în mod netemeinic, faptul că dispozițiile art. 73 alin. 2 din Legea 85/2006 raportate la prevederile textului fundamental sunt neconstituționale, când în fapt dispozițiile criticate nu aduc atingere în niciun fel principiilor constituționale al egalității și proporționalității. Principiul egalității consacrat de art. 16 din Constituție presupune ca la situații egale să se aplice un tratament juridic egal. în același timp, presupune și dreptul la diferențiere în tratamentul juridic, dacă situațiile în care se află cetățenii sunt diferite. Altfel spus, situațiilor egale să le corespundă un tratament juridic egal, iar situațiilor diferite, tratamentul juridic trebuie să fie diferit. Cu alte cuvinte, egalitatea de tratament trebuie să fie una refractivă, adică o egalitate care acceptă diferențierea de regimuri juridice în funcție situația concretă ce urmează a fi legal reglementată. Chiar și jurisprudența Curții Constituționale a ajuns la recunoașterea unui drept fundamental: "dreptul la diferență", în general, apreciindu-se că violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă (în acest caz fiind vorba de principiul celerității și scopul instituirii procedurii insolvenței) sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite. în alți termeni, principiul egalității nu interzice reguli specifice. Tocmai de aceea principiul egalității conduce la sublinierea existenței unui drept fundamenta, dreptul la diferență, iar în măsura în care egalitatea nu este naturală, faptul de aoi mpune ar însemna tocmai instituirea unui discriminări. Pe de altă parte esența principiului proporționalității presupune compararea unor situații obiective și constatarea gradului lor de identitate, în ipoteza în care situațiile sunt diferite, regimul juridic aplicabil trebuie să fie diferit. Principiul general al proporționalității exprimă, în acest caz, necesara adecvare a tratamentului juridic cu situațiile obiective la care se aplică, respectiv diminuarea unor termene în cadrul procedurii insolvenței față de alte proceduri instituite de lege având ca finalitate celeritatea acoperirii pasivului debitoarei, în acest fel, raționamentul de proporționalitate presupunând o motivare obiectivă și rezonabilă, pentru a nu se ajunge la o disproporție între scopul urmărit, printr-un tratament juridic inegal și mijloacele folosite. Astfel, scopul legii devine criteriul în funcție de care se compară situațiile și în raport cu care diferența de regim juridic trebuie să se stabilească.
Pentru aceste considerente considerăm că raportat la scopul procedurii insolvenței, respectiv acoperirea cu celeritate pasivului debitoarei, metoda folosită de legiuitor, în speță reducerea termenelor procesuale față de alte proceduri de drept comun, nu duce la încălcarea legii fundamentale și ca atare vă rugăm să mențineți încheierea recurată ca temeinică și legală și să respingeți cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul de față este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În dosarul nr- al Tribunalului Iași - judecător-sindic, la termenul din 25.06.2009, creditorul-contestator - a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 73 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, cu argumentarea că aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 16 alineat 1, art. 21 alineat 1,2 și 3, art. 24 și art. 44 alineat 1 și 2 din Constituția României.
Avându-se în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate de față, curtea apreciază că, în speță, sunt întrunite condițiile prevederilor art. 29 alineat 1-3 din Legea nr. 47/1992 republicată. Astfel, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața unei instanțe de judecată, la cererea uneia dintre părți și vizează o dispoziție dintr-o lege în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.
În ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 73 alineatul 2 din Legea nr.85/2006, verificată în temeiul disp. art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992 republicată curtea consideră că aceste prevederi legale nu contravin dispozițiilor art. 16 alineat 1 din Constituția României referitoare la egalitatea în fața legii, a art. 24 din Constituție referitoare la dreptul la apărare și a art. 44 din Constituție referitoare la dreptul de proprietate. Astfel, deși procedura insolvenței pune accent pe o desfășurare rapidă a procesului, scop în care a fost stabilit de legiuitor și termenul prevăzut de art. 73 alin.2 din Legea nr.85/2006, această lege oferă suficiente garanții procesuale părților implicate pentru a le asigura un acces real și egal la justiție. Se reține că raportat la scopul procedurii insolvenței, respectiv acoperirea cu celeritate a pasivului debitoarei, metoda folosită de legiuitor de scurtare a termenelor procesuale față de alte proceduri de drept comun nu aduce vreo încălcare a dreptului la apărare, a egalității în fața legii și a dreptului de proprietate prevăzute în legea fundamentală, excepția de neconstituționalitate ridicată fiind, în opinia curții, nefondată.
Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, în mod greșit prima instanță a considerat ca inadmisibilă excepția invocată, reținând incidența dispozițiilor art.29 alineat 6 din Legea nr. 47/1992 republicată, cu motivarea că în cauză creditorul-contestator nu ar fi făcut o veritabilă critică de neconstituționalitate. În această privință curtea reține că, potrivit dispozițiilor art.29 alineatul 4 din legea anterior menționată, părțile sunt obligate să-și expună doar punctul de vedere asupra excepției ridicate, iar instanța în fața căreia a fost ridicată excepția trebuie a se limita numai la a verifica dacă excepția este contrară prevederilor alineatului 1-3 ale aceluiași articol.
Așa fiind, din perspectiva acestor dispoziții legale, în mod greșit prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care curtea, în temeiul disp. art. 304 Cod procedură civilă, va admite recursul comercial d e față și va modifica în tot încheierea recurată;
În consecință, în temeiul disp. art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992 republicată, se va admite cererea de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 73 alineat 2 din Legea nr.85/2006, cerere formulată de creditorul-contestator -, în dosarul nr- al Tribunalului Iași - judecător-sindic, urmând a fi sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții.
În temeiul disp. art. 29 alin.5 din Legea nr. 47/1992 republicată, urmează ca judecarea cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Iași - judecător-sindic sub nr- va fi suspendată pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN ELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de împotriva încheierii de ședință nr. 446 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, încheiere pe care o modifică în tot.
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 73 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, cerere formulată de creditorul-contestator în dosarul nr- al Tribunalului Iași - judecător sindic.
În temeiul dispozițiilor art. 29 alineat 4 din Legea nr. 47/1992 sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții.
În baza dispozițiilor art. 29 alineat 5 din Legea nr. 47/1992 suspendă judecarea cauzei înregistrată pe rolul Tribunalului Iași -judecător sindic sub nr-, pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
07.09.2009
Tehnored./
2 ex.
08.09.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
