Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1584/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1584/2009
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr.124/26.01. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații: - COM SRL, având ca obiect procedura insolvenței -contestație la deschiderea procedurii.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul nu este timbrat, recurenta fiind obligată la plata taxei judiciare de timbru în valoare în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurenta nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare datorate pentru calea de atac promovată, deși fost legal citată cu această mențiune.
Curtea în urma deliberării, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului declarat de SRL și lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 124/26.01. 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis contestația debitoarei - COM SRL și s-a respins cererea creditoarei - SRL Reșița, pentru deschiderea procedurii insolvenței.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată în data de 29 septembrie 2008, creditoarea Reșița, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei Com, pentru plata creanței sale în valoare de 18.959,70 lei, arătând în motivare că, în baza raporturilor contractuale existente între părți, debitoarea a beneficiat de serviciile unor utilaje.
Până în prezent, debitoarea nu a achitat suma de 9.518 lei, reprezentând preț și 9.441,70 lei, reprezentând penalități de întârziere în plată, în total, deci, suma de 18.959,70 lei. Motivul neachitării acestei sume, este insolvența debitoarei conform Legii nr. 85/2006.
În data de 17.10.2008, debitoarea a contestat starea de insolvență, arătând că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, a solicitat obligarea creditoarei la plata cauțiunii de 10 % din valoarea creanței, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, debitoarea a mai arătat că derulează în contul său sume importante de bani, penalitățile sunt ilegale, având în vedere că între cele două societăți nu există un contract ferm care să sancționeze partea care nu-și îndeplinește unele obligații. Contestatoarea insistat pentru obligarea creditoarei la plata cauțiunii pentru că suferă prejudicii având în vedere contractele încheiate cu diferiți parteneri și imposibilitatea participării la licitații publice care se derulează în această perioadă.
Creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei pentru plata creanței sale în valoare de 18.959,70 lei, susținând că se află în insolvență.
Între părți nu există raporturi contractuale, contractul de la fila 9, nefiind semnat de debitor.
Pentru dovedirea creanței sale, creditoarea a depus la dosarul cauzei facturile nr. 5.292.525 și nr. 5.292.533, care au fost emise însă în anul 2004, respectiv la data de 09.11.2004 și 24.11.2004.
Rezultă că acțiunea a fost introdusă după expirarea termenului de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, astfel căci creanța este prescrisă.
S-a mai constatat faptul că, penalitățile au fost calculate conform situației de la fila 4, în valoare totală de 9.441,70 lei, în baza cap. 4 din proiectul de contract, care nu a fost semnat de debitor, astfel că nu produce efecte între părți, iar penalitățile nu sunt datorate de debitoare.
Creditoarea nu a dovedit că a închiriat mijloace de transport debitoarei și că facturile menționate în cerere au fost comunicate acesteia, care nu recunoaște primirea facturilor.
Pentru sumele menționate în cele două facturi, creditoarea a formulat cerere de somație de plată, care însă a fost respinsă de Judecătoria C-S, prin Ordonanța nr. 1670/18.06.2007, pronunțată în dosar nr-.
Petenta nu a depus la dosarul cauzei factura nr. 5.292.525/12.10.2004, care a fost menționată în acțiune.
Prin actele de plată de la 22, 24 - 26 rezultă că debitoarea a achitat unele sume din creanțe.
Având în vedere că, penalitățile în valoare de 9.441,70 lei nu au fost dovedite și faptul că din contravaloarea serviciilor prestate în valoare de 9.518 lei o parte a fost achitată de debitoare, tribunalul constatat că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 18/2006 modificată, valoarea prag fiind sub 10.000 lei.
În concluzie, s-a constatat căci creditoarea Reșița, nu este îndreptățită să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei Com, conform prevederilor art. 33 alin. (1), astfel că, în baza alin. (5) din același articol, a fost admisă contestația debitoarei Com și respinsă cererea creditoarei Reșița, pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva sentinței formulat recurs Reșița, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot sentinței, în sensul respingerii contestației debitoarei și admiterea cererii de deschidere procedurii insolvenței.
În motivare recurenta arată că, față de motivarea debitoarei și instanței de fond, precum că această creanță ar fi prescrisă conform Decretului-lege nr. 167/1958, recurenta nu o înțelege, având în vedere că debitoarea, prin contestația formulată, recunoaște plățile efectuate către creditoare, inclusiv pe cele din anul 2007, motiv pentru care constată întrerupt cursul prescripției, cel puțin referitor la aceste două plăți, neluând în considerare toate celelalte acțiuni întreprinse de creditoare pentru recuperarea creanței.
În principal, instanța de fond greșit a calculat termenul prescripției ca începând de la data emiterii facturii, deoarece creditoarea mai formulat cereri care să întrerupă termenul general al prescripției extinctive prevăzute de lege.
Instanța de fond în sentința recurată nu face referire la precizarea de acțiune formulată de către creditoare, comunicată prin poștă cu toate anexele menționate, ba mai mult și originalul exemplar roșu al facturii contestate nr. - cu toate anexele, respectiv documentele justificative, calcului debitului neachitat, cât și calculul penalităților de întârziere, Recurenta precizat și arătat toate facturile emise către creditoare, plățile efectuate de către aceasta (recunoscute și în contestația formulată) și restul debitului neachitat.
Examinând recursul, instanța constată că acesta este netimbrat, urmând fi anulat din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita 20 lei taxă judiciară de timbru, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,15 lei RON.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul bugetului de stat sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.308 alin.4 pr.civ.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat cu suma stabilită, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.308 alin.4 pr.civ, raportat la art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de Reșița, împotriva sentinței civile nr. 124/26.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red. dact. GC
2 ex/22.05.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
