Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 302/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 302
Ședința publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 182/S din 10 aprilie 2008 Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul recurentei-creditoare B, lipsă fiind intimatul-debitor " " I, prin lichidator Casa de Insolvență &; intimații-creditori I și I și intimata.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G reprezentantul recurentei B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a sentinței nr. 182/S din 10 aprilie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, în sensul să constatați ca prematură închiderea procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 416/S/18.10.2007 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului " " I, la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Prin încheierea nr. 23 din 24.01.2008 a fost definitivat tabelul creanțelor asupra averii debitorului ce cuprinde un număr de 3 creditori, cu o valoare a creanțelor de 62.940,85 lei.
Administratorul judiciar desemnat a înregistrat raportul cu propunerea de închidere a procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, constatând, urmare verificărilor din teren că, sediul debitorului nu mai există în fapt la adresa înscrisă la registrul comerțului, iar administratorul societății debitoare nu a depus la dosar actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Administratorul judiciar a solicitat, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006, ca pentru pasivul debitorului falit că răspundă cu averea proprie pârâta care este vinovată pentru situația financiară a societății, întrucât, prin neîndeplinirea obligației legale privind organizarea și ținerea contabilității a ascuns faptul că a continuat comerțul în interes personal.
Tribunalul Iași - judecător sindic prin sentința comercială nr. 182/S/10.04.2008 a hotărât următoarele:
În temeiul art. 138 din Legea privind procedura insolvenței,
Admite acțiunea formulată de administratorul judiciar & SPPI, cu sediul în I,str. -. -, nr. 26 privind stabilirea răspunderii personale a pârâtei,cu domiciliul în I,-, - 12,. B,. 3,. 12, în calitate de administrator al debitorului " "
Stabilește răspunderea personală a pârâtei pentru pasivul debitorului falit SC SRL I în sensul că o obligă să plătească creditorilor următoarele sume de bani:
- suma de 61.433 lei creditorului Administrația Finanțelor Publice a Mun. I;
- suma de 1.108,85 lei creditorului B;
- suma de 399 lei creditorului
În temeiulart. 131din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului " ", cu sediul declarat în I,-,--12,. 3,. 12.
Dispune radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiulart. 136din Legea privind procedura insolvenței,
Descarcă pe administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Aprobă decontul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar & SPPI și dispune plata către acesta a sumei de 2909 lei, din fondul de lichidare.
În temeiulart.135din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut că, în cauză se impune instituirea răspunderii personale a pârâtei pentru pasivul debitorului falit, reprezentat de creanțele admise în procedură, pasiv ce va fi suportat din averea proprie, urmând ca executarea să se realizeze în condițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Întrucât în averea debitorului nu au fost identificate bunuri sau alte elemente de activ care să asigure acoperirea creanțelor, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, dispunând închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele fiscale și ale registrului comerțului.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, susținând că, în cauză a fost formulată cerere de angajare a răspunderii patrimoniale asupra fostului administrator de către administratorul judiciar, iar prin sentința comercială nr. 182/S/10.04.2008 aceasta a fost obligată să suporte pasivul debitoarei. Arată creditorul că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, art. 142 alin. 1, ale art. 2 și ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia, din următoarele considerente:
Analiza hotărârii recurate și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume Legea nr. 85/2006, respectiv art. 2, art. 5 alin. 1, art. 138 alin. 1, art. 140, art. 136 și art. 142 alin. 1.
Din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membrii ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, motivația instanței de fond prin care a dispus închiderea procedurii de faliment a " ", fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin art. 142 alin. 1 în care se arată că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv a creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Arată recurentul-creditor că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 "După lichidarea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât conform dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 86/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil(dat fiind faptul că nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
Precizează recurentul că, fiind în cadrul unei proceduri concursuale, menită să acopere întreg pasivul debitoarei, modificările aduse de Legea 85/2006 sunt în sensul promovării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale de către administratorul/lichidatorul judiciar sau de către comitetul creditorilor, ca organ reprezentativ, tocmai pentru apărarea intereselor tuturor creditorilor înscriși la masa credală. Având în vedere aceste aspecte, atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor, conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecător judecătoresc în vederea executării silite sentinței comerciale nr. 182/S/10.04.2008.
Analizând criticile formulate, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate, astfel încât, recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 prevede că, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În speță, administratorul judiciar desemnat în cauză a constatat lipsa bunurilor în averea debitorului și faptul că nu s-au avansat de către creditori sumele pentru acoperirea cheltuielilor administrative, astfel încât, fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de textul sus-menționat, corect judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului.
Susținerea recurentului-creditor privind faptul că, lichidatorul judiciar trebuia să efectueze executarea silită a membrilor organelor de conducere pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art. 138 din lege, în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc este neîntemeiată și urmează a se respinge.
Conform dispozițiilor imperative ale textului prevăzut de art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă, textul având în vedere ipoteza în care, urmare admiterii acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 138 din lege, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului refuză să execute de bună voie hotărârea pronunțată de judecătorul sindic, astfel încât, pentru a se acoperi pasivul debitorului este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a persoanelor obligate la suportarea unei părți din pasiv.
În cadrul procedurii prevăzute de art. 372 și 373 Cod procedură civilă, executarea silită este începută la cererea creditorilor și nu a lichidatorului judiciar, cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, care va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare.
Alineatul 2 al art. 142 din Legea nr. 85/2006 prevede că după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Rezultă din conținutul acestui text că, după închiderea procedurii, sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, întrucât, lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, aspect ce rezultă din prevederile art. 136 din lege, prin obligația instituită de art. 142 din lege urmărindu-se asigurarea finalizării acestei etape procedurale, cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
Se impune a fi subliniat faptul că, prevederile art. 142 din lege nu instituie în sarcina judecătorului sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, deoarece, hotărârea pronunțată de judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere prevăzută de art. 138 din lege constituie titlu executoriu, ce urmează a fi pus în executare conform prevederilor codului d e procedură civilă.
Rezultă astfel că, practic, s-a transferat în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului, prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită, în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, aceasta reprezentând o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat și a se menține sentința instanței de fond, fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de B, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 182/S din 10.04.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.09.2008
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
