Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 2.238/2009
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarele - SRL, - - SRL, - SRL, - SRL, - COM SRL, - SRL, - SRL, - SRL, împotriva deciziei nr. 1919/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, - SRL, - ROMÂNIA SRL, - SRL, - SRL, - SRL, -, intimat CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței-deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenți, avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a prezentat referatul cauzei,constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei - România SRL și cerere de amânare din partea lichidatorului, prin care se solicită un nou termen de judecată pentru imposibilitatea prezentării la termenul de azi, din motive obiective. sE comunică întâmpinarea cu reprezentantul recurenților.
Instanța pune în discuție cerere de amânare formulată de lichidatorul provizoriu.
Reprezentantul recurenților se opune admiterii cererii de amânare, care în opinia sa este în detrimentul intereselor creditorilor.
Instanța în urma deliberării, ținând seama de principiul celerității ce guvernează procedura specială de insolvență, respinge cererea de amânare formulată de lichidator.
Reprezentantul recurenților declară că nu are de formulat alte cereri. Arată că din eroare a intitulat decizie încheierea din data de 30.04.2009 prin care au fost respinse cererile de intervenție în interes propriu și apreciază că acesta poate fi atacată separat.
Instanța, raportat la precizarea formulată, invocă excepția inadmisibilității recursului împotriva încheierii pronunțată la data de 30.04.2009.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului și asupra excepției invocată.
Reprezentantul recurenților solicită respingerea excepției inadmisibilității și admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea cererii creditorilor de deschidere a procedurii și numirea administratorului judiciar indicat. Revine și arată că solicită casarea hotărârii și numirea administratorului judiciar de către judecătorul sindic. Critică hotărârea atacată pentru greșita calificare a cererilor de intervenție formulate de creditori ca fiind declarații de creanță, deși procedura nu era încă deschisă. Arată că creditorii au depus cerere de deschidere a procedurii generale iar debitoarea a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1.919 din data de 14.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a admis cererea formulată de debitoarea CÂMPIA, pentru deschiderea procedurii insolvenței.
De asemenea, s-a admis cererile conexate înregistrate sub nr-, nr-, nr-, nr-, formulate de creditorii T, A, - C-N, M, COM DE M, C-N, T M, T M, B, ROMANIA B și CÂMPIA.
S-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei și s-a desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu Cabinetul Individual de Insolvență care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006; ridicarea dreptului de administrare al debitoarei; desemnarea administratorului special în vederea reprezentării intereselor asociaților; indisponibilizarea părților sociale sau acțiunilor deținute de debitoare, în registrul special de evidență sau în conturile înregistrate electronic; comunicarea hotărârii instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligație fiind în sarcina lichidatorului judiciar.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar provizoriu sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus comunicarea prezentei creditorilor, debitoarei, C, de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea efectuării mențiunii, publicarea într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a fixat termenul limită pentru: depunerea de către creditori a opozițiilor la hotărârea de deschidere a procedurii pentru data de 15 iunie 2009, precum și termenul de soluționare a opozițiilor pentru data de 25 iunie 2009; depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 20 iulie 2009; verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 10 august 2009; depunerea contestațiilor împotriva tabelului preliminar al creanțelor, la data 21 august, precum și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 3 2009.
S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În final, s-a fixat termen în vederea verificării stadiului procedurii, soluționării eventualelor opoziții formulate împotriva sentinței de deschidere a procedurii, la data de 25 iunie 2009, sala 249, ora 11.
Pentru a pronunța această sentință, față de actele depuse de către debitoare, judecătorul sindic a constatat că aceasta este în încetare de plăți, nemaiputând face față datoriilor sale exigibile, astfel încât, cererea debitoarei a fost apreciată ca fiind întemeiată și a fost admisă ca atare.
De asemenea, în acest context, instanța a reținut dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor Legii nr. 85/2006, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Totodată, în temeiul disp. art. 28 alin. 1 lit. h din Legea nr. 85/2006 debitorul și-a manifestat expres intenția de a intra în procedura simplificată, împrejurare față de care sunt incidente disp. art. 1 alin. 2 lit. f din Legea nr. 85/2006.
Din această perspectivă, judecătorul sindic a apreciat că cererile formulate de unii dintre creditori privind deschiderea procedurii insolvenței în formă generală nu pot fi primate, având în vedere faptul că atât din reglementarea cuprinsă în art. 28 alin. 1 lit. h și alin. 2, cât și din cea cuprinsă în art. 1 alin. 2 lit. f din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a înțeles să dea prioritate voinței societății debitoare, astfel încât în ipoteza recunoașterii exprese a stării de insolvență, coroborat cu manifestarea de a intra în procedură simplificată, judecătorul sindic este obligat să deschidă procedura insolvenței în formă simplificată.
Mai mult decât atât, a mai relevat judecătorul sindic, această interpretare rezultă cu prisosință din alineatul 2 al art. 28 din Legea nr. 85/2006, care prevede că, chiar și în ipoteza în care debitorul nu depune documentele prevăzute la art. 28 alin. 1 lit. a-f și h, inclusiv declarația prin care își arată intenția de intrare în procedură simplificată sau în reorganizare, judecătorul sindic va pronunța o sentință de intrare în faliment în procedură simplificată, prin modalitatea de formulare textul fiind unul imperativ.
În fine, aceeași intenție a legiuitorului de a da prioritate voinței debitoarei rezultă și din reglementarea cuprinsă în art. 31 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, prin care legiuitorul a prevăzut ca orice cereri formulate de creditori împotriva unei debitoare să fie conexate cererii debitoarei de deschidere a procedurii insolvenței, în ipoteza în care o astfel de cerere a fost înregistrată pe rolul instanței.
Astfel, în temeiul art. 32 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 2 lit. f din Legea nr. 85/2006 se va dispune deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de debitoare și va desemna în calitate de lichidator judiciar CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 25 din lege. La desemnarea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a avut în vedere disp. art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 11 alin. 1 lit. c, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG 173/2008, luând în considerare ofertele de servicii depuse de către practicienii în insolvență, precum și cererea debitoarei formulată în acest sens.
În acest context, instanța a subliniat faptul că din aceleași considerente expuse în cele ce preced cu privire la prioritatea conferită de legiuitor debitoarei în cazul în care cererea de deschidere a procedurii insolvenței îi aparține, a avut în vedere solicitarea debitoarei de desemnare a lichidatorului judiciar în detrimentul cererilor formulate de ceilalți creditori, dispozițiile legale cuprinse în art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006 fiind elocvente în acest sens.
De asemenea, s-a stabilit în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a întocmi și depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006, iar în temeiul disp. art. 18 alin. 1 din aceeași lege s-a dispus desemnarea administratorului special în vederea reprezentării intereselor asociaților, potrivit alin. 2 din același articol.
În temeiul art. 42 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus indisponibilizarea părților sociale sau acțiunilor deținute de debitoare, în registrul special de evidență sau în conturile înregistrate electronic, iar potrivit art. 37 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus comunicarea hotărârii instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligație fiind în sarcina lichidatorului judiciar.
Conform art. 44 din lege, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
S-a dispus în sarcina lichidatorului judiciar efectuarea notificărilor prev. de art. 61 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 62 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 s-a stabilit termen limită pentru depunerea de către creditori a opozițiilor la sentința de deschidere a procedurii pentru data de 15 iunie 2009, precum și termenul de soluționare a opozițiilor pentru data de 25 iunie 2009.
În baza prev. art. 62 lit. b,c,d din Legea nr. 85/2006 s-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 20 iulie 2009, termenul de verificare, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor la data de 10 august 2009, termenul pentru depunerea contestațiilor împotriva tabelului preliminar al creanțelor la data de 21 august 2009, precum și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la data de 3 2009.
În temeiul dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus comunicarea prezentei creditoarei, debitoarei, C, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, în vederea efectuării mențiunii, publicarea într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii.
Referitor la cererile conexate înregistrate sub nr-, -, -, -, judecătorul sindic în temeiul disp. art. 31 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 3 pct. 1 lit. a și b și art. 3 pct. 6 și 12 din același act normativ, a admis cererile formulate de creditorii, -, COM, ROMANIA și.
Împotriva deciziei din data de 30.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, creditoarele A,. C-N, M, COM DE M, C-N, T M, au formulat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii creditorilor de deschidere a procedurii generale a insolvenței debitoarei cu consecința reorganizări debitoarei și numirea ca administrator judiciar provizoriu a Societății de Practicieni în Insolvență Tg. M, prin dl., cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că au calitatea de creditoare ale debitoarei, motiv pentru care au formulat cereri de intervenție în interes propriu la dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, prin care au solicitat deschiderea procedurii insolvenței acestei societăți, respectiv înscrierea societăților-creditoare în tabelul de creante al debitoarei cu sumele datorate de aceasta.
Pe de altă parte, creditoarele au menționat că dosarul mai sus menționat, având nr-, precum și dosarele -, -, - au fost conexate la dosarul nr- al aceleiași instanțe la termenul de judecată din data de 30.04.2009.
De asemenea, la același dosar nr-, conexat la dosarul nr-, creditoarele au depus la termenul din data de 30.04.2009 o cerere privind intenția lor de reorganizare a debitoarei, apreciind că activitatea acesteia poate deveni rentabilă în urma unei reorganizări a activității sale, având în vedere și faptul că dețin peste 50% din valoarea totală a creantelor societătii-debitoare.
S-a mai arătat că, în temeiul art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006, prin aceeași cerere depusă la termenul din 30.04.2009, creditoarele au solicitat numirea ca administrator judiciar provizoriu, până la ședința Adunării Creditorilor, a Societății de Practicieni în Insolvență Tg-
Prin sentința Tribunalului Comercial Cluj pronunțată în data de 14.05.2009 în dosarul nr- s-a dispus admiterea cererii de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței formulate de debitoarea, precum și cererea acesteia de numire a lichidatorului judiciar provizoriu a Cabinetului Individual de Insolvență, fiind respinse cererile creditoarelor.
În ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu formulate, creditoarele au nvederat faptul că prima instanță a considerat că cererile de intervenție în interes propriu pe care le-au formulat sunt inadmisibile, recalificându-le în declarații de creanță.
În acest context, creditoarele au apreciat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, cererile de intervenție în interes propriu fiind admisibile în faza procesuală în care au fost depuse. Astfel, toate aceste cereri au fost depuse până la prima zi de înfățișare, respectiv până la termenul din data de 30.04.2009, deci înainte de a fi deschisă procedura insolvenței, existând numai cereri ale creditoarelor și ale debitoarei în acest sens.
In aceste condiții, creditoarele au apreciat ca inexplicabilă poziția primei instanțe care a susținut că cererile de intervenție în interes propriu sunt inadmisibile, atâta timp cât ne aflăm în procedura insolvenței și nu se urmărește câștigarea procesului împotriva tuturor părților, așa cum reclamă dispozițiile Codului d e procedură civilă.
S-a mai menționat faptul că, în primul rând, la momentul formulării cererilor de intervenție în interes propriu de către creditori, nu era deschisă procedura insolvenței, aceasta fiind decisă abia prin sentința atacată, iar în orice proces sau procedură în fața instanței de judecată, la care se aplică prevederile unei legi speciale, acestea se completează cu dispozițiile de drept comun din Codul d e procedură civilă, cu condiția să nu fie o dispoziție contrară în legea specială respectivă.
Mai mult, având în vedere faptul că la momentul formulării cererilor încă nu era deschisă procedura insolvenței, instanța nu putea să recalifice cererile de intervenție în declarații de creanță, deoarece astfel de cereri, declarații de creanță, pot fi formulate numai după momentul deschiderii procedurii insolvenței.
Astfel, creditoarele apreciază că în respectiva fază a procesului, singura posibilitate a creditorilor de a interveni în procesul în curs era aceea a formulării unor cereri de intervenție în interes propriu, drept procesual pe care l-au și exercitat.
În al doilea rând, au mai arătat creditoarele, prin cererile de intervenție formulate, au urmărit un scop comun și în interesul propriu, respectiv acela al numirii unui administrator provizoriu desemnat de ele și de reorganizare a societății debitoare, în acest sens fiind și dispozițiile art. 49. proc. civ..
În mod eronat, au pretins creditoarele, că prima instanța considerând cererile lor de intervenție ca inadmisibile, a refuzat să le accepte un drept legal, acela de a avea posibilitatea formulării unei cereri de intervenție, admisibilă, conform dispozițiilor pr.civ. și, mai mult, prima instantă a recalificat cererile de interventie ca declaratii de creanță, fără însă a le avea în vedere la pronunțarea soluției în cauză.
De asemenea, au apreciat creditoarele, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererilor lor referitoare la reorganizarea societății și nici asupra cererii privind numirea în calitate de administrator judiciar provizoriu a Societății de Practicieni în Insolvență LP. Tg-
Față de aceste aspecte, creditoarele consideră că cererea lor, atât cea privind reorganizarea debitoarei, cât și cea privind numirea în calitate de administrator judiciar provizoriu a Societății de Practicieni în Insolvență Tg.M, era admisibilă, cu atât mai mult cu cât având peste J din valoarea creanțelor, la prima Adunare a Creditorilor, soluția care se va adopta va fi conform voinței majorității creditorilor.
Pe de altă parte, s-a susținut că prima instanță nu a avut în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 85/2006, care statuează că "scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență".
Or, prima instanță nu s-a pronunțat asupra intenției societăților-creditoare privind reorganizarea debitoarei, fără a verifica dacă întreprinderea este sau nu viabilă și dacă un eventual plan de reorganizare ar avea șanse de reușită.
O ultimă critică formulată se referă la numirea administratorului judiciar, respectiv prima instanță nu a motivat, conform dispozițiilor art. 11 alin. 1, lit. b), desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu în persoana Cabinetului Individual de Insolvență, deși exista cererea unei părți însemnate a creditorilor care dețin peste 50% din valoarea creanțelor, de numire în calitate de administrator judiciar provizoriu a Societății de Practicieni în Insolvență Tg.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 299 și urm. art. 304, pct. 6, 7 și 9.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea formulată, intimata ROMANIA a solicitat respingerea în tot a recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, apreciind că în speță au fost respectate dispozițiile legale incidente ( 12).
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Cu privire la inadmisibilitatea invocata din oficiu de catre instanta de recurs la termenul din data de 29.09.2009, instanta apreciaza ca, desi in debutul cererii de recurs se face referire la incheierea de sedinta din 30.04.2009 (numita impropriu decizie) din intreaga motivatie a recursului reiese faptul ca recurentele critica deopotriva atat incheierea de sedinta din data de 30.04.2009 cat si hotararea prin care a fost deschisa procedura de insolventa in data de 14.05.2009. Astfel, desi impotriva incheierii de sedinta din 30.04.2009 prin care au fost apreciate ca fiind inadmisibile cererile de interventie in interes propriu ale recurentelor din prezenta cauza nu exista cale de atac separata, aceasta incheiere de sedinta poate fi atacata impreuna cu hotararea finala prin care instanta s-a dezinvestit, asa cum s-a intamplat in cazul concret dedus judecatii. Astfel, potrivit art. 282 alin. 2. impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul in care prin ele s-a intrerupt cursul judecatii. Textul este aplicabil si in solutionarea recursului, in baza dispozitiilor art. 316.
In consecinta, in ciuda imperfectiunilor de redactare a cererii de recurs, calea de atac este apreciata ca fiind admisibila, deoarece vizeaza in principal hotararea de deschidere a procedurii de insolventa si doar in subsidiar incheierea de sedinta premergatoare din 30.04.2009 si implicit masura adoptata prin aceasta incheiere.
Recurentele formuleaza doua majore critici raportat la dispozitiile sentintei de deschidere a procedurii de insolventa. Astfel, in primul rand critica deschiderea procedurii de insolventa in forma simplificata, desi au solicitat deschiderea procedurii generale, cu intentia de a propune un plan de reorganizare, iar in al doilea rand critica faptul ca a fost numit un anumit lichidator judiciar, desi creditorii detinand peste 50% din valoarea totala a creantelor au solicitat numirea unui alt lichidator judiciar.
Ambele critici sunt apreciate ca total neintemeiate, prin raportare la probatoriul administrat si la argumentele expuse prin hotararea recurata. Astfel, prima instanta a fost sesizata cu o cerere de deschidere a procedurii de insolventa formulata de catre debitor in conformitate cu dispozitiile art. 27 alin. 1 din Legea 85/2006. Mai mult, conform dispozitiilor art. 31 alin. 4 din Legea 85/2006, alte cereri de deschidere a procedurii de insolventa formulate de catre creditori si nesolutionate inca au fost conexate la cererea de deschidere a procedurii de insolventa formulata de catre debitor care conform principiilor Legii 85/2006 se solutioneaza cu prioritate.
Formularea unei astfel de cereri blocheaza in baza textului enuntat posibilitatea creditorilor de a obtine ei insisi deschiderea procedurii de insolventa, deoarece pe de o parte prin deschiderea procedurii de insolventa la cererea debitorului scopul urmarit de catre creditori a fost realizat, iar creantele creditorilor vor fi valorificate in cadrul procedurii, iar pe de alta parte, o procedura de insolventa nu poate fi deschisa de mai multe ori, o data la cererea debitorului si inca o data la cererea creditorilor, iar debitorul nu beneficiaza conform procedurii de un statut mai favorabil daca a cerut chiar el insusi deschiderea acesteia.
Prin cererea de deschidere a procedurii de insolventa, debitorul si-a exprimat in mod expres intentia de a intra in procedura simplificata, iar judecatorul sindic a fost obligat sa seama de aceasta manifestare de vointa. Astfel, conform dispozitiilor art. 32 alin. 1 din Legea 85/2006,daca cererea debitorului corespunde conditiilor prevazute la art. 27, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale,iar daca prin declaratia facuta conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul isi arata intentia de a intra in procedura simplificatasau nu depune documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) si h) la termenul prevazut la art. 28 alin. (2) ori se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2),judecatorul va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii simplificate.
In consecinta, solicitarea recurentelor de deschidere a procedurii de insolventa si de propunere a unui plan de reorganizare nu poate fi solutionata favorabil, deoarece legea acorda prioritate manifestarii de vointa a debitorului care a cerut expres deschiderea procedurii simplificate. Mai mult, un plan de reorganizare nu poate avea succes decat daca debitoarea doreste sa fie supusa unui astfel de plan, in caz contrar este iluzoriu sa credem ca un debitor poate fi reorganizat impotriva vointei sale, in conditiile in care solicita expres dizolvarea si lichidarea.
Cu privire la numirea lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa, acesta a fost deasemenea numit de catre judecatorul sindic la propunerea expresa a debitoarei, manifestare de vointa care are prioritate in baza dispozitiilor speciale ale Legii 85/2006. Astfel, conform art. 11 alin. 1 lit c din Legea 85/2006,judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea proceduriisau de către debitor, dacă cererea îi aparține, Asa cum am aratat anterior, formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolventa de catre debitor blocheaza posibilitatea creditorilor de a obtine la randul lor deschiderea procedurii de insolventa, iar daca in acelasi timp creditorul si debitorul solicita numirea unui lichidator, cererea debitorului are pioritate pentru simplul motiv ca cererea formulata de catre creditor va fi conexata la cererea debitorului conform art. 31 alin. 4 si nu va mai fi solutionata.
Referitor la cererile de interventie in interes personal declarate ca fiind inadmisibile in sedinta publica din data de 30.04.2008, instanta de recurs retine faptul ca in principiu, considerarea ca fiind inadmisibile a acestor cereri de interventie este eronata, deoarece Legea 85/2006 se completeaza cu procedura civila de drept comun in situatia in care nu exista incompatibilitati evidente. Institutia interventiei in interes propriu nu este incompatibila cu procedura insolventei in faza initiala, a analizarii cererii de deschidere a procedurii, eventualele cereri de interventie in interes propriu urmand a fi tratate similar unor alte cereri de deschidere a procedurii fata de acelasi debitor care sunt conexate.
Este deasemenea corecta afirmatia recurentelor conform careia cererile de interventie nu pot fi calificate ca fiind declaratii de creanta anterior deschiderii procedurii, deoarece aceste declaratii pot fi depuse doar ulterior acestui moment procedural. Prin incheierea enuntata, s-au respins in principiu cererile de interventie in mod eronat, insa recurentele nu au nici un interes sa atace aceasta solutie pe calea unui recurs impotriva hotararii de deschidere a procedurii de insolventa, deoarece drepturile lor nu au fost vatamate in nici un fel prin aceasta solutie. In concret, prin hotararea atacata s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa, lucru pe care l-au cerut si recurentele prin cererile de interventie respinse in principiu. Mai mult, recurentele au posibilitatea sa-si valorifice creantele prin declararea acestora in termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii si inscrierea lor in tabel, exact dreptul pe care l-ar fi avut si in situatia in care cererile de interventie in interes propriu ar fi fost declarate admisibile.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312. recursul declarat va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarele ,., COM, in contradictoriu cu debitoarea - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1.919 din 14 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.I/29.10.2009
Dact./19 ex./
Jud.fondN.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
