Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2626/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 2626/2009
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 2327 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant PRO -LICHIDATOR AL SC SRL, având ca obiect procedura enței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a prezentat referatul cauzei constatându-se că s-a înregistrat la dosar în data de 27.10.2009 întâmpinarea debitoarei SC SRL prin lichidator PRO.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2327 din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- s-a admis acțiunea reclamantei SC SRL prin lichidator judiciar Pro B, împotriva pârâtului și în consecință:
A fost obligat pârâtul să suporte cu averea personală parte din pasivul societății falite a cărui administrator statutar este, respectiv suma de 42.996 RON, sumă ce va fi achitată în contul societății falite.
În motivare se arată că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, lichidatorul Pro desemnat pentru falimentul debitoarei "" BMa chemat în judecată pârâtul administrator statutar al debitoarei falite, solicitând obligarea acestuia la suportarea, din averea personală a pasivului societății în sumă de 42.996 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că debitoarea "" a fost declarată în ență prin hotărârea judecătorului sindic, fiind desemnat ca administrator judiciar reclamanta - practician în ență care, în îndeplinirea atribuțiilor cei revin potrivit Legii nr.85/2006 modificată a procedat la notificarea pârâtului pentru depunerea actelor și documentelor contabile ale societății în vederea întocmirii raportului vizând cauzele și persoanele vinovate de ajungerea societății la ență, a evaluării și identificării bunurilor din patrimoniul societății în vederea valorificării lor în scopul acoperirii pasivului.
În drept, au fost invocate prevederile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 22.06.2009 a arătat că solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că din rapoartele de activitate întocmite și depuse în dosarul de faliment nu rezultă cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de ență.
Se arată că, nu se poate angaja răspunderea administratorului cu averea personală pentru întregul pasiv al debitoarei doar pe baza unei simple prezumții, în lipsa altor probe, cu atât mai mult cu cât trebuia să se facă dovada existenței raportului de cauzalitate între fapta imputabilă și starea de ență a firmei, fapt care nu s-a demonstrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3208/09.10.2006 pronunțată în dosarul nr- pe rolul Tribunalului Maramureș - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal s-a dispus deschiderea procedurii de ență prev. de Legea nr.85/2006, fiind desemnat ca lichidator judiciar "Pro ", în prezent urmare a dispozițiilor art.72 alin.2 din nr.OUG86/2006 devenit Pro.
Potrivit dispozițiilor sentințelor, reclamanta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății, pârâtul fiind notificat atât la domiciliu, cât și la sediul societății în acest sens.
Având în vedere că nu s-au predat actele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a apreciat că pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor sentințelor menționate întrucât nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, sau a ținut o contabilitate fictivă.
Însăși starea de ență a societății demonstrând că pârâtul nu a depus diligența necesară în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de lege și de actul constitutiv, încălcând și prevederile legale, în materie fiscală.
Împotriva sentinței a declarat recurs, solicitând n principal admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar PRO, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe concludente.
În motivare se arată că recurentul a avut calitatea de administrator la, firmă care a făcut obiectul procedurii de faliment în dosarul nr-. In cadrul acestei proceduri singurul creditor a fost Direcția Generala a Finanțelor Publice M pentru un debit în cuantum de 42.996 lei. Firma nu mai desfășoară nici o activitate încă din anul 2004, motiv pentru care în evidentele contabile nu figurează nici cu venituri și nici cu cheltuieli; de asemenea nu are un patrimoniu și nici nu mai funcționează la sediul menționat la Registrul Comerțului.
In ce privește acțiunea formulată de lichidatorul judiciar pentru antrenarea răspunderii organelor de conducere în temeiul art. 138 alin. 11it.d din Legea nr. 85 / 2006, învederează instanței motivele de nelegalitate care au stat la baza admiterii acesteia și în consecință pronunțarea unei sentințe netemeinice și nelegale:
Lichidatorul judiciar susține, iar instanța de fond a reținut că a fost notificat în vederea depunerii documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85 / 2006, deși nu a depus în probațiune confirmările de primire ale acestor notificări.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii administratorilor, răspunderea reglementată de dispozițiile Legii enței este o specie a răspunderii civile delictuale, iar pentru a se putea reține existența acesteia este necesar să fie îndeplinite condițiile generale ale acestei răspunderi și anume: fapta respectivă să fi condus la ajungerea societății în stare de încetare de plăți, prin această faptă să se fi produs un anumit prejudiciu creditorilor, între fapta comisă și prejudiciu să existe o legătură cauzală, un raport de cauzalitate, în sensul că vreuna din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) a provocat acel prejudiciu și, nu în ultimul rând, vinovăția acestuia. În prezenta cauză lichidatorul judiciar, deși a invocat prevederile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85 / 2006, acțiunea se întemeiază pe simple afirmații, fără suport probator, iar judecătorul sindic a reiterat motivele invocate de lichidator și s-a limitat doar să constate că cererea este întemeiată, fără să prezinte motivele de fapt și de drept care au determinat soluția dată cererii de antrenare, conform dispozițiilor art.261 pct.5 pr.civ. ceea ce consideră că echivalează cu nemotivarea acesteia.
Presupunând că nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85 / 2006 ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, lichidatorul judiciar nu a prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de ență a firmei.
Intimata prin întâmpinare solicitat respingerea recursului lichidatorului judiciar, considerând că nepredarea documentelor cerute de lege susține faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, făcut să dispară unele documente contabile sau nu ținut contabilitatea în conformitate cu legea, în cauză fiind aplicabile disp. art. 138(1) din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul instanța constată următoarele:
În sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.
S-a reținut că pârâtul nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.
Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea enței.
Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.
În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din Legea nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de ență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară.
Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.
Așa fiind, judecătorul sindic apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de ență a debitoarei.
Faptele pârâtului prin care aceasta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.d din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2327 din 29.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/23.11.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
