Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 299/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 299
Ședința publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de și împotriva sentinței nr. 49/S din 06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurenților și avocat apărătorul lichidatorului judiciar ACORD I, lipsă fiind intimatul-debitor " " și intimații-creditori "" I și a Județului
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 4-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurenților depune la dosar concluzii scrise în susținerea cererii de recurs, pe care le dezvoltă oral, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței nr. 49/S din 06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii personal patrimoniale a administratorilor statutari la plata pasivului rămas neacoperit al societății debitoare.
Susține apărătorul recurenților că, cei 2 administratori ai societății debitoare au creditat personal societatea în anul 2003, acel contract fiind înregistrat în contabilitatea societății, există în contabilitate un activ patrimonial de 13.297 lei. Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar se reține că cei doi administratori sunt vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență, societatea figurând cu datorii, dar din ultimul bilanț al societății din anul 2006 s-a înregistrat un profit de 102 lei.
Din actele depuse la dosar, respectiv extrase din registrul de casă, în anii 2003-2006 societatea a funcționat pe bază de creditare a celor doi administratori.
Societatea debitoare nu a făcut altceva decât să restituie sumele de bani cu care a fost creditată de către administratorii acesteia în mod constant, ori această împrejurare nu este contrară nici unei legi, la baza creditării existând acel contract de împrumut din anul 2003, care se află depus la dosar.
Susține apărătorul recurenților că la data de 15.05.2007, este data depunerii cererii de intrare în procedura simplificată a falimentului, apreciind că cererea este depusă în termenul de 6 luni, așa cum prevede dispozițiile art. 143 raportat la art. 27 din Legea nr. 85/2006, astfel încât nu se poate reține excepția tardivității cererii.
Raportul depus la dosar nu conține concluziile lichidatorului față de activitatea desfășurată pe parcursul procedurii, simpla înșiruire a unor adrese către diferite instituții, nu poate constitui un raport final în sensul dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 85/2006. Lucrarea comunicată de către lichidator nu are elementele constitutive ale unui raport amănunțit, așa cum prevede art. 20 alin. 1, art. 25 și art. 129 din Legea nr. 85/2006. Mai mult decât atât, faptele indicate de către lichidatorul judiciar nu există, acesta neputând determina starea de incapacitate de plată a debitoarei.
Apreciază apărătorul recurenților că, în cauză nu există o legătură de cauzalitate, prejudiciul rămas neacoperit fiind determinat de condițiile existenței unei concurente și nu ca rezultat al săvârșirii uneia dintre faptele reținute de instanța de fond. Legea cere existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și culpabilă a administratorilor statutari ai societății și stare de insolvență a societății, cerință care în cazul de față nu sunt întrunite.
Față de aceste susțineri și față de înscrisurile depuse la dosar solicită admiterea recursului și în fond respingerea cererii privind stabilirea răspunderii administratorilor societății debitoare, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat apărătorul lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 49/S din 06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, din actele depuse la dosar se poate observa că în perioada 2003-2006 cei doi administratori ai societății debitoare au creditat societatea încheind în acest sens un contract de împrumut care nu a fost evidențiat în contabilitatea firmei, iar ulterior aceștia și-au retras banii.
Din raportul întocmit de lichidatorul judiciar s-a relatat că, cei doi administratori nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nu au înregistrat actele în contabilitatea firmei, regăsindu-se o sumă de bani care de fapt există scriptic.
Față de actele depuse la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat.
În replică, avocat apărătorul recurenților învederează instanței că acel contract de împrumut a fost perfectat în anul 2003 și a fost înregistrat în contabilitatea societății.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor comerciale de față;
Prin sentința civilă nr. 291/S/20 iunie 2007 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului " " I, conform tabelului definitiv și consolidat al creanțelor, pasivul debitorului fiind stabilit la suma de 27.634,03 lei.
În raportul final întocmit la data de 23 noiembrie 2007, lichidatorul judiciar desemnat în cauză a propus închiderea procedurii, motivat de faptul că nu au fost identificate bunuri aparținând debitorului prin a căror valorificare să se obțină sumele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze aceste sume.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere pentru stabilirea răspunderii personale a pârâților și în calitate de administratori ai debitorului - Tribunalul Iași - judecător sindic prin sentința comercială nr. 49 S/6.02.2008 a hotărât următoarele:
"Admite cererea formulată de Acord I în calitate de lichidator judiciar și stabilește răspunderea personală a administratorilor-pârâți și, ambii cu domiciliul în I,-,. 774,. A,.4,.15, pentru pasivul debitorului falit SC SRL I, în sensul că îi obligă în solidar să plătească creditorilor următoarele sume:
- 27 350,00 lei, creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I;
- 284,03 lei, creditorului
În temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, închide procedura insolvenței declanșată împotriva debitorului, cu sediul în sat, com., jud.
Dispune radierea debitorului falit din evidențele I și
Dispune notificarea prezentei sentințe, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, creditorilor,debitorului,administratorilor-pârâți și potrivit pr. civilă, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I pentru efectuarea mențiunilor privind radierea.
În temeiul art.4 din aceiași lege,aprobă decontul depus de lichidatorul judiciar și dispune să-i fie achitată acestuia din contul deschis la suma de 2.080,00 lei".
S-a reținut că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. a și c din Legea nr. 85/2006, administratorii pârâți însușindu-și suma de 13.297lei din conturile societății.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții și criticând-o pentru netemeinice și susținând că, din momentul constituirii societății s-au întâmpinat dificultăți în realizarea obiectului de activitate, datorită faptului că s-au vândut mărfuri pe bază de credite și în rate și încasându-se cu întârziere contravaloarea acestora s-au înregistrat pierderi.
Arată recurenții că, în perioada 2003 - 2007 pentru buna desfășurare a activității și achitarea datoriilor față de furnizori au decis să depună în contul societății o sumă de bani, reprezentând creditarea societății de către întreprinzători.
Precizează recurenții că, pe parcursul derulării activității comerciale, administratorii nu au mai ridicat de la casieria societății suma depusă, astfel că, în decembrie 2006 în contul 5311 rezultă un activ în sumă de 13.297 lei, aceasta fiind suma datorată asociaților care au creditat societatea.
Analizând criticile formulate, în raport de probatoriul administrat, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate, astfel încât recursurile urmează a se respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit textului prevăzut de art. 138 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin una din faptele enumerate la literele "a"-"g".
Faptele prevăzute de art. 138 din lege, de natură a determina antrenarea răspunderii personale a organelor de conducere au ca numitor comun conduita culpabilă și conștientă a acestora care, folosindu-se de prerogativele conferite de calitatea pe care o au, folosesc bunurile persoanei juridice în interes propriu sau în cel al unei alte persoane, dispunând în interes personal, continuarea activității societății, care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect pe creditorii sociali.
În speță actele de control financiar și rapoartele lichidatorului judiciar confirmă faptul că, pârâții administratori și-au însușit din conturile societății suma de 13.297 lei, aceștia neîndeplinindu-și obligația prevăzută de art. 27 din Legea nr. 85/2006, de a introduce la tribunal cerere pentru ca societatea să fie supusă procedurii insolvenței, determinând astfel mărirea pasivului acesteia.
Instanța de fond a motivat existența raportului de cauzalitate dintre faptele pârâților, care au dispus în interes personal continuarea activității firmei debitoare, și încetarea de plăți, prin instituirea răspunderii personale realizându-se sancționarea celor care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, urmând să răspundă material pentru activitatea desfășurată, aflată în legătură cauzală cu ajungerea în imposibilitate de plată.
Critica recurenților privind faptul că a creditat societatea cu suma pe care ulterior și-au însușit-o este neîntemeiată și urmează a se respinge, fiind doar simple susțineri, fără suport în materialul probator administrat.
Reținându-se că, în cauză s-a făcut pe deplin dovada săvârșirii de către pârâți a unor fapte de natura celor expres prevăzute de art. 138 lit. a și c din Legea nr. 85/2006, de natură să atragă răspunderea acestora urmează a se respinge recursul ca nefondat, menținând sentința recurată, fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de și de împotriva sentinței nr. 49/S din 6 februarie 2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 1 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
.
Red.
Tehnored.
O2 ex.
09.10.2008
Tribunalul Iași
Jud. sindic
B G
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
