Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 366/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 366
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler I -
JUDECĂTOR 3: Traian Șfabu
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de, și împotriva sentinței nr. 192/S din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul recurenților, lichidatorul judiciar - domnul și consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B, lipsă fiind intimații-creditori I, SC " Com"SRL și SC ""SRL, prin lichidator judiciar Instant Expert
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 5 -lea termen de judecată.
Avocat apărătorul recurenților depune la dosar concluzii scrise și un număr de 19 înscrisuri în susținerea recursului.
Lichidatorul judiciar depune la dosar concluzii scrise la cererile de recurs formulate în cauză. Precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de concluziile scrise și actele depuse la acest termen de apărătorul recurenților.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată, cererile de recurs în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărătorul recurenților solicită admiterea cererilor de recurs conform notelor de concluzii depuse la dosar, motivând că nici una din cererile formulate de lichidatorul judiciar nu sunt dovedite. Solicită a se avea în vedere și actele ce au fost depuse la termenul de astăzi, fără cheltuieli de judecată.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea cererilor de recurs ca nefondate, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 192/S din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic, motivând că tot timpul administratorii debitoarei au susținut în primă instanță că nu există acte contabile ale societății debitoare, iar în calea de atac aceștia au înțeles să depună aceste acte contabile, apreciind că există o rea voință din partea recurenților.
La filele 145 - 149 dosar sunt depuse o serie de acte contabile semnate de recurentul, acesta s-a manifestat în cadrul firmei ca administrator cu puteri depline, semnând în această calitate acte financiar contabile și de dispoziție. Toate aceste susțineri, conduc la dovedirea vinovăției recurenților pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care urmează ca recurenții să fie obligați în solidar să suporte pasivul societății debitoare.
Consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B solicită respingerea cererilor de recurs ca nefondate, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 192/S din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic, în cauză este evidențiată creanța privilegiată a B în cuantum de 14.019,72 lei, creanță ce se înscrie în categoria creanțelor bugetare conform prevederilor art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 192/S/16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a hotărât:
Admite cererea formulată de administratorul judiciar CIPI, privind stabilirea răspunderii personale pârâților -, domiciliată în I,-, cu același domiciliu și, domiciliat în I,--5, --6,. A,. 1,. 6, pentru pasivul debitorului "PIZZA MC ", cu sediul în municipiul I,-, --1, parter.
Stabilește răspunderea personală a administratorilor-pârâți, în sensul că îi obligă în solidar să plătească pasivul debitorului aflat în procedura insolvenței, rămas neacoperit la data închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006,judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică să fie suportată de către membrii organelor de conducere(administratori,directori,cenzori),precum și de orice altă persoană care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență,prin una din faptele explicit enumerate la lit. "a-g" ale acestei dispoziții legale.
Or,din analiza probelor administrate în cauză,respectiv rapoartele administratorului judiciar și actele de control financiar se constată că administratorii-pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au ascuns o parte din bunurile societății, fapte prevăzute la lit. "d și e" ale art. sus menționat.
Se constată,de asemenea,neîndeplinirea de către administratorii-pârâți a obligației prevăzute de art. 32 din Legea nr. 64/1995 sub imperiul căreia a fost deschisă procedura preluată. de art. 27 din actual lege și anume a obligației de a introduce la tribunal cerere pentru ca societatea să fie supusă prezentei proceduri,cea ce a dus la mărirea pasivului prin curgerea penalităților și majorărilor de întârziere,faptă prevăzută de disp. art. 138, lit. "c".
În ceea ce îl privește pe custodele,din analiza acelorași probe,se constată că acesta ascuns o parte din bunurile societăți asupra cărora se instituise sechestru,faptă prevăzută la lit. "e" a art. sus menționat.
Ca efect al admiterii cererii,pârâții vor fi obligați să suporte din averea proprie pasivul firmei falite rămas neacoperit la data închiderii procedurii,în cauză fiind incidente și urmând a fi aplicate disp. alin. 4 ale art. 138 privind răspunderea solidară.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri, - și, considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurentul în motivarea recursului susține că, se reține în mod greșit în considerentele sentinței comerciale că recurentul ar fi săvârșit faptele prevăzute de disp. art. 138 alin. 10 lit. "d, e și c".
În motivarea instanței de judecată se reține că administratorii pârâți "din analiza probelor administrate în cauză, respectiv rapoartele administratorului judiciar și actele de control financiar" recurentul nu ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea (lit. "d" și a ascuns o parte din bunurile societății (lit. "e").
Art. 10 din Legea nr. 82/1991 republicată prevede că (a) Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Din rapoartele depuse de către administratorul judiciar, cât și din raportul de inspecție fiscală nu reiese faptul că la societate nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu reglementările în vigoare.
Pentru a se fi pronunțat în acest sens instanța de judecată ar fi trebuit să aibă la dosar probe din care să rezulte în mod indubitabil existența faptei prev. de lit. "d" din lege, ori un raport de activitate încheiat de către administratorul judiciar, în lipsa probelor de la dosar, nu crede că se poate reține săvârșirea acestei fapte atât timp cât nu se face dovada acestei fapte ilicite.
Mai mult în calitatea sa de fost administrator al "PIZZA MC ", recurentul a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel că în acea perioadă a depus bilanțurile și balanțele contabile la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, acte ce se regăsesc la acestea.
La data la care a concesionat părțile sociale de la -, aceasta i-a predat toate actele contabile și a continuat să depună situația financiară atât la Direcția Generală a Finanțelor Publice I cât și I, astfel că nu se poate reține din simplul raport al administratorului judiciar că nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
De la data preluării acestei societăți, au intervenit probleme grave de sănătate, în prezent fiind nevăzător gradul I, astfel că nu a mai avut posibilitatea de a continua activitatea comercială a firmei și a recupera creanțele datorate de către alte societăți către societatea recurentă. De altfel "" B, are de plătit către societate o sumă de aproximativ 140.000 lei, sumă ce derivă din emiterea unor facturi neonorate de către aceasta.
Nu există fapta ilicită ce s-a reținut, aceasta nefiind susținută de nici o probă în dosarul cauzei și nici nu se face dovada faptului că prin aceasta s-a ajuns în stare de insolvență a societății.
Mai mult decât atât există o sentință penală, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 146 din Legea nr. 85/2006. totodată prin rezoluția dată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de disp. art. 244 alin. 1 Cod penal, 282 lit. A) și 271 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Față de reținerea în sarcina sa a faptei ilicite prev. de art. 138 lit. "d", faptul că ar fi ascuns o parte din bunurile societății, solicite instanței de judecată să constate că din actele aflate la dosar nu rezultă în nici un fel că recurentul a ascuns bunurile societății. A fost aplicat un sechestru asigurator de către Direcția Generală a Finanțelor Publice, iar bunurile respectivă există, drept dovadă că administratorul judiciar le-a identificat și le-a evaluat.
Acest parchet de fag este la dispoziția administratorului judiciar, și poate oricând să vină să îl ridice și să îl valorifice. Nu este adevărat că acesta ar avea o altă calitate decât cea de la momentul în care a fost aplicat acel sechestru asigurator. Reaua credință a administratorului judiciar derivă și din faptul că nu a făcut nici un demers a ridica acest parchet. Societatea a avut în custodie acest parchet și nu a fost niciodată în custodia vreunei persoane fizice, respectiv în custodia lui ce nu a avut nici o calitate în societatea "Pizza Mc ", și de aceea consideră că în mod greșit s-a reținut că acesta ar fi ascuns acest parchet.
Alte bunuri societatea nu a mai avut și nici nu au fost identificate de către administratorul judiciar pentru a se reține faptul că ar fi ascuns o parte din bunurile societății.
Se mai reține faptul că datorită faptului că nu a solicitat intrarea în faliment a societății aflate în procedura insolvenței, de la data de la care a cesionat părțile sociale, apărând acele probleme grave de sănătate, nu a mai avut posibilitatea de a se ocupa de această societate. De altfel, în urma plângerii penale formulate de către administratorul judiciar Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de disp. art. 244 alin. 1 Cod penal, 282 lit. "a" și 271 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, republicată.
În motivarea recursului, - susține că:
Se reține în mod greșit în considerentele sentinței comerciale că ar fi săvârșit faptele prev. de disp. art. 138 alin. 10 lit. "d,e și c".
În motivarea instanței de judecată se reține că administratorii-pârâți "din analiza probelor administrate în cauză, respectiv rapoartele administratorului judiciar și actele de control financiar" recurenta nu ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea (lit. "d" și a ascuns o parte din bunurile societății (lit. "e").
Art. 10 din Legea nr. 82/1991 republicată prevede că (1) Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prev. la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Din rapoartele depuse de către administratorul judiciar, cât și din raportul de inspecție fiscală nu reiese faptul că la societate nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu reglementările în vigoare.
Pentru a se fi pronunțat în acest sens, instanța de judecată ar fi trebuit să aibă la dosar probe din care să rezulte în mod indubitabil existența faptei prev. de lit. "d" din lege, ori un raport de activitate încheiat de către administratorul judiciar, în lipsa probelor de la dosar, nu se poate reține săvârșirea acestei fapte atât timp cât nu se face dovada acestei fapte ilicite.
Mai mult în calitatea sa de fost administrator al "PIZZA MC ", a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, astfel că în acea perioadă a depus bilanțurile și balanțele contabile la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, acte ce se regăsesc la acestea.
La data la care a cesionat părțile sociale către asociatul unic a predat acestuia toate actele contabile, astfel că nu se poate reține din simplul raport al administratorului judiciar că nu s-a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Nu există fapta ilicită ce s-a reținut, aceasta nefiind susținută de nici o probă în dosarul cauzei și nici nu se face dovada faptului că prin aceasta s-a ajuns în stare de insolvență a societății.
Față de reținerea în sarcina recurentei a faptei ilicite prev. de art. 138 lit. "d", faptul că ar fi ascuns o parte din bunurile societății solicită instanței de judecată să constate că din actele aflate la dosar nu rezultă în nici un fel că aceasta a ascuns bunurile societății. A fost aplicat un sechestru asigurator de către Direcția Generală a Finanțelor Publice, iar bunurile respective există, drept dovadă că administratorul judiciar le-a identificat și le-a evaluat.
Alte bunuri societatea nu a mai avut și nici nu au fost identificate de către administratorul judiciar pentru a se reține faptul că ar fi ascuns o parte din bunurile societății.
Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă faptul că ar fi ascuns ori să-și însușească o parte din bunurile societății și nici că ar fi continuat o activitate prin care să mărească pasivul societății.
Pentru ca o persoană să răspundă patrimonial, ar fi trebuit ca din actele aflate la dosarul cauzei să se facă dovada faptei ilicite, limitativ prev. de disp. art. 138 lit. "a-g" din Legea nr. 85/2006, existența unui raport de cauzalitate și existența vinovăției.
Ori din raportul de inspecție fiscală și din raportul întocmit de către administratorul judiciar ce nu este susținut de alte probe nu se poate reține existența faptelor ilicite, raportul de cauzalitate și vinovăția în ajungerea societății în stare de insolvență.
Recurentul în motivarea recursului susține că:
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a fost membru al organului de supraveghere din cadrul societății, nu a făcut parte din conducerea societății, nu a fost asociat în cadrul acestei societăți și nici nu a fost persoana ce ar fi cauzat starea de insolvență. Pentru a reține vinovăția "altei persoane consideră că la dosarul cauzei ar fi trebuit să se dovedească faptul că a exercitat efectiv funcția de conducere în cadrul societății falite, ori din probele administrate în cauză nu rezultă aceasta.
Astfel, instanța de judecată în mod greșit a reținut faptul că ar fi avut calitatea de administrator în societate și a făcut aplicarea disp. art. 138 lit. "d, e și c, nu a fost administrator în societate și nu a avut nici o calitate în această societate, așa cum în mod greșit a reținut instanța de judecată.
În mod greșit se reține în considerentele sentinței comerciale faptul că ar fi fost custodele bunurilor pe care ar fi instituit sechestru asigurator.
Din cuprinsul acestui proces-verbal de sechestru încheiat la data de 20.01.2004 de către - Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. I, cel care a primit în custodie bunurile pe care s-a instituit sechestru asigurator este "PIZZA MC " și nu recurentul (fila 4 - verso dosar fond).
Se reține, pe fondul cauzei, că recurentul a săvârșit fapta ilicită prev. de disp. art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, respectiv că ar fi ascuns o parte din bunurile societății.
Recurentul susține că, nu a fost niciodată custodele bunurile pe care - Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Iaa plicat sechestru asigurator, deci nu avea cum să ascundă aceste bunurile pe care s-a aplicat sechestru.
Administratorul judiciar a identificat aceste bunuri pe care s-a instituit sechestru asigurator, s-au evaluat și s-au scos la vânzare prin licitație publică. ori dacă aceste bunuri ar fi fost ascunse atunci administratorul judiciar nu le-ar fi putut identifica și evalua, ca apoi să le scoată la vânzare.
Consideră că administratorul judiciar a făcut afirmații nereale susținând că aceste bunuri nu ar mai exista și că ar fi sustrase de către recurent. Așa cum a arătat, din actele aflate la dosarul cauzei nu există nici o probă care să dovedească faptul săvârșirii de către recurent a sustragerii de bunuri din activul societății debitoare, ori pentru existența faptei ilicite trebuie să existe probe în acest sens.
În drept se invocă disp. art. 299 și urm. art. 304 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Față de motivele invocate, toți trei recurenții solicită admiterea recursurilor și modificarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul celor susținute.
Legal citat intimatul administrator judiciar Cabinet de Practician în Insolvență, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea celor trei recursuri ca nefondate.
Analizând motivele de recurs ale celor trei recurenți, în contextul înscrisurilor probatorii depuse în cauză și ale dispozițiilor legale invocate de aceștia, instanța de recurs constată că recursurile sunt nefondate.
În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că din rapoartele administratorului judiciar și actele de control financiar se constată că administratorii-recurenți nu au ținut o contabilitate în conformitate cu actele normative ce reglementează strict această activitate și au ascuns o parte din bunurile societății - respectiv parchetul deținut în custodie de recurentul, concretizându-se conținutul faptelor prev. de art. 138 lit. "d și e" din Legea nr. 85/2006 care atrag răspunderea materială a recurenților în solidar pentru pasivul rămas neacoperit al societății debitoare aflată în insolvență "PIZZA MC "
Din înscrisurile depuse în dosar rezultă de asemenea că societatea debitoare era în dificultăți financiare, având debite neacoperite, anterior declanșării procedurii insolvenței, astfel că recurenții ar fi trebuit să ceară voluntar declanșarea procedurii falimentului sau a reorganizării judiciare, de unde rezultă că au continuat o activitate care ducea în mod vădit societatea debitoare la încetarea de plăți, aceasta constituind fapta prevăzută de art. 138 lit. "c" din Legea nr. 85/2006.
Instanța de recurs reține și faptul că excepția lipsei calități procesuale pasive invocată de recurentul este nefondată, deoarece el a participat la actele de conducere ale societății semnând acte contabile în calitate de administrator ( 44 și 45 dosar).
De altfel Legea nr. 85/2006 în art. 138 precizează fără echivoc că cei ce pot răspunde pentru ajungerea societății debitoare în stare de insolvență sunt "membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", deci textul nu limitează răspunderea numai la administratori, astfel și sub acest aspect excepția invocată de este nefondată.
Se reține de asemenea că soluția de neîncepere a urmăririi penale a recurentului pentru faptele prev. de art. 244 Cod penal și de art. 282 lit. "a" și 271 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, înlătură doar caracterul penal eventual al acestor fapte nu și răspunderea pe latura civilă pentru faptele prev. de art. 138 lit. "c,d și e" din Legea nr. 85/2006.
Astfel soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică.
În concluzie, instanța de recurs va respinge cele trei recursuri și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de, - și de împotriva sentinței nr. 192/S din 16.04.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic: -B
12.02.2009
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Iulia Miler, Traian Șfabu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
