Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 438/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.438/COM
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.398/COM din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, -M3,.A,.5,.22, județul C, intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. asupra recursului formulat de creditoarea AVAS care este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Învederează instanței că lichidatorul judiciar al intimatei debitoare SC SRL a formulat întâmpinare. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
La data de 03.11.2008 lichidatorul judiciar desemnat al debitoarei - - a depus la dosar raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 24 alin.1 coroborat cu art.21 din Legea insolvenței, prin care a relevat lipsa/insuficiența bunurilor din averea debitoarei si neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, solicitând închiderea procedurii in conformitate cu dispozițiile art.131 din Legea 85/2006.
Prin sentința civilă nr.398/COM din 19.01.2009 Tribunalul Constanțaa dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței. Totodată a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că procedura simplificată a insolvenței împotriva debitoarei a fost deschisă prin încheierea nr.1615/COM/16.06.2008, fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar.
Potrivit art.131 din Legea 85/2006 "In orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu exista bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
Întrucât continuarea procedurii in absența bunurilor din averea debitoarei, care să acopere cel puțin cheltuielile de procedură, nu se justifică, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006, dispunându-se închiderea procedurii și radierea societății debitoare din Registrul Comerțului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AVAS criticând hotărârea atacată pentru următoarele motive:
Chiar în lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea 85/2006 modificată. Dacă AVAS ar fi avansat sume pentru continuarea procedurii,cuantumul creanței s-ar majora iar recuperarea ar deveni mai dificilă.
Lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite în art.138 din Legea 85/2006, acesta având obligația examinării activității debitorului și întocmirii unui raport privind cauzele care au determinat insolvența precum și menționarea persoanelor vinovate din conducerea societății debitoare.
Analizând hotărârea atacată din prisma acestor critici Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin sentința Tribunalului Constanța nr.1615/COM/16.06.2008 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, în formă simplificată,împotriva debitoarei fiind desemnat lichidator judiciar
La data de 22.09.2008 lichidatorul a întocmit raportul privind actele și operațiunile efectuate iar la data de 03.11.2008 a depus raportul întocmit în conformitate cu art.24 alin.1 din Legea85/2006 solicitând închiderea procedurii datorită lipsei bunurilor din averea debitoarei.
La termenul de judecată din 03.11.2008 judecătorul sindic a acordat termen la data de 12.01.2009 pentru citarea creditorilor cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere asupra propunerii de închidere a procedurii.
Deși a fost citat în acest sens AVAS nu și-a exprimat poziția față de ceastă cerere și nu a precizat dacă înțelege să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Potrivit art. 131 din Legea 85/2006: "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare".
Închiderea procedurii, în situația reglementată de textul citat, se fundamentează pe lipsa obiectului executării, în sensul că în ipoteza în care nu există bunuri valorificabile nu se întrevede utilitatea continuării procedurii,având în vedere că scopul legii și anume, acoperirea pasivului debitorului, nu poate fi realizat.
În cauză, soluția închiderii procedurii este temeinică și legală deoarece lichidatorul și-a îndeplinit toate obligațiile. Din rapoartele întocmite și depuse la dosar rezultă că a întreprins toate demersurile necesare identificării bunurilor din averea debitorului necesare continuării procedurii, fără ca acestea să poată fi identificate faptic, iar creditorii nu au oferit sumele necesare.
În practica judiciară s-a statuat că, închiderea procedurii este condiționată doar de inexistența bunurilor în averea debitorului ori de faptul că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Art.4 alin.4 invocat de către recurenta debitoare nu este incident în cauză întrucât, în dispozițiile sale, art.4 se referă numai cheltuielile aferente procedurii (cheltuieli generate de notificare, de convocarea sau comunicarea actelor de procedură, cheltuieli aferente vânzării bunurilor, plata remunerației administratorului sau lichidatorului judiciar) și nu la debitele societății aflate în insolvență. Astfel, potrivit art.4 cheltuielile efectuate cu derularea procedurii se suportă, în principal, din averea debitorului iar, în subsidiar, în lipsa disponibilităților din conturile debitorului, cheltuielile vor fi acoperite dintr-un fond de lichidare special constituit.
Nici critica privind necomunicarea de către lichidator a faptului dacă există persoane responsabile, conform art.138 din Legea nr.85/2006 nu poate fi primită avându-se în vedere cele arătate de lichidator în raportul său, potrivit cu care, neputând intra în posesia documentelor contabile nu a putut stabili cauzele insolvenței și nici persoanele vinovate de această situație.
Neputând fi identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării insolvenței nu se poate spune că lichidatorul judiciar ar fi rămas în pasivitate în ceea ce privește formularea unei cereri pentru antrenarea răspunderii materiale întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
În cauză se constată că, propunerea făcută de lichidatorul judiciar are caracter fondat atâta timp cât în patrimoniul falitei nu se regăsesc bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative iar creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani în acest sens.
Faptul că prezenta recurentă apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a organelor de conducere nu o pot îndreptăți în a solicita obligarea practicianului în insolvență să introducă cererea, atât timp cât are la dispoziție pârghiile promovării unor astfel de cereri.
Introducerea unei cereri în răspundere reprezintă pentru practicianul în reorganizare o facultate și nu o obligație legală fiind astfel expresia principiului disponibilității în formularea unei cereri de chemare în judecată în accepțiunea dreptului procesual civil.
Conform textului alin.1 art.138 judecătorul sindic poate fi investit de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor.
Însă judecătorul sindic nu poate legal auto-investi cu stabilirea răspunderii în temeiul dispozițiilor art.138, iar sfera persoanelor abilitate să-l investească este limitată așa cum s-a arătat mai sus.
Cum o astfel de cerere de antrenare a răspunderii administrative nu a fost dedusă judecății, legal prima instanță a soluționat cauze cu respectarea principiului disponibilității părții.
Pe cale de consecință,față de aceste considerente și de dispozițiile art.312 și 304 pct.9 din cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul comercial d eclarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.398/COM din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, -M3,.A,.5,.22, județul C, intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, b-dul -.-, nr.18, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 06 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Tehnored.jud.-
2 ex./5.05.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Monica Costea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
