Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 816/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 816/2009
Ședința publică din 3 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței 3037 din 22.12.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ. S, PRIMĂRIA COMUMEI, - SA, GAZ ROMANIA, - SRL, - SRL, - SRL - SRL, - SRL, - ROMANIA SRL, APELE ROMÂNE, -. SRL, - - MARKETING ROMÂNIA SRL, CENTRUL TERITORIAL D E CALCUL ELECTRONIC SA, DIRECȚIA DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ, - TRANS SRL, - SA, - SRL, - SRL, COOP. MEȘTEȘUGĂREȘTI, - SA, ROMTELECOM SA - DEPARTAMENTUL JURIDIC ZONA DE VEST, -, - TRANS SA, OC, UNIVERSITATEA DE VEST, - SA, - SA, - SA, - SA și, având ca obiect procedura enței închiderea procedurii.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea creditoarei - SRL - administratorul societății, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura nu este îndeplinită cu intimații - SRL și -. SRL.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, având în vedere că hotărârea ce urmează a fi pronunțată nu lezează interesele creditoarelor, apreciază că pentru acest termen de judecată este îndeplinită procedura de citare cu cele două intimate-creditoare - SRL și -. SRL.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei - SRL, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3037 din 22 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de
În temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind procedura enței, a fost admis raportul final și s-a dispus închiderea procedurii enței debitorului - SA.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului iar în temeiul art.136 din Legea 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.135 din Legea nr.85/2006, s-a dispus notificarea prezentei sentințe părților și s-a dispus virarea sumei de 3.302 lei la fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 59 din Legea 85/2006 privind procedura enței lichidatorul a prezentat judecătorului-sindic un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția enței debitorului.
De asemenea, în urma verificărilor întreprinse, a concluzionat că nu au fost identificate fapte din cele enumerate în dispozițiile art.138 alin.1 săvârșite de membrii organelor de conducere sau de orice altă persoană care să fi cauzat starea de ență.
În raportul final au fost prezentate, sintetic, aceste mențiuni și precizarea că în activitatea de verificare, supraveghere și control ulterior desfășurată nu s-a constatat ca persoanele menționate să fi săvârșit astfel de fapte.
Potrivit art.138 alin.3 comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1 dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice persoanele culpabile sau a omis să formuleze acțiune în răspundere.
Or, lichidatorul s-a pronunțat în raport cu privire la aceste aspecte, precizând că nu au fost identificate fapte săvârșite de membrii organelor de conducere sau alte persoane care să fi cauzat stare de ență.
Pe de altă parte, textul de lege menționat conferă comitetului creditorilor calitatea de a cere autorizarea introducerii acțiunii în răspundere, în condițiile menționate, deci nu poate fi obligat, iar instanța nu este abilitată să convoace adunarea creditorilor în acest scop.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs AVAS B solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința punerii în vedere lichidatorului judiciar să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de ență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și de asemenea lichidatorul judiciar să apeleze la prerogativa conferită de art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006 respectiv de a formula o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății debitoare care au cauzat starea de ență, iar în cazul în care lichidatorul judiciar nu apelează la prerogativa conferită de art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006 solicită autorizarea creditorilor debitoarei - SA să introducă acțiunea prevăzută la art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditorul-recurent consideră că se impune atragerea răspunderii fostei conduceri a falitei, responsabili de ența societății, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin 1 lit c din Legea nr. 85/2006 (respectiv art. 137 alin 1 lit c în vechea reglementare).
Indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de ență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art. 32 alin 1 și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior art. 27 alin 1 și alin 2) situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Creditorul-recurent mai critică hotărârea atacată sub aspectul încălcării de către instanța de fond a prevederilor art. 11 alin 1 lit g din Legea nr. 85/2006. În virtutea rolului său activ instanța de fond era obligată să analizeze din oficiu incidența în speță a situațiilor prevăzute de art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul prin întâmpinarea depusă la data de 23 februarie 2009 solicită în principal respingerea recursului ca tardiv formulat iar în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat (36-39).
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 în sensul că s-a constatat de către lichidatorul judiciar că bunurile din averea debitorului au fost lichidate așa încât acesta a întocmit raportul final însoțit de situațiile financiare finale, raport final ce a fost comunicat tuturor creditorilor și debitorului și afișate la ușa tribunalului.
Totodată se constată că judecătorul sindic a convocat adunarea creditorilor care deși aveau dreptul de a formula obiecțiuni la raportul final nu a uzat de această cale de atac oferită de lege drept urmare în mod întemeiat judecătorul sindic în temeiul dispozițiilor art. 130 aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și a constatat ulterior îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 131 din legea enței articol potrivit căruia în orice stadiu al procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, va putea da o sentință de închidere a procedurii.
Din analiza motivelor de recurs formulate de creditorul AVAS B se constată în fapt că acestea reprezintă o înșiruire de texte legale care sunt aplicabile însă în etape distincte ale procedurii enței debitorului.
Astfel, pe de o parte se invocă incidența în speță a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, și solicitarea de a fi obligat lichidatorul judiciar în promovarea unei astfel de acțiuni.
Se ignoră faptul că textul art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește cazurile și condițiile concrete și totodată calitatea procesuală activă în formularea unor astfel de acțiuni.
Este de remarcat faptul că, în actuala reglementare a legii enței legiuitorul a conferit calitatea procesuală activă în formularea cererilor întemeiate pe prevederile art. 138 din lege în principal administratorului judiciar/lichidatorului și în subsidiar în cazuri precis determinate, comitetului creditorilor.
Se constată însă că în speță nici unul din cei indicați în lege nu au înțeles să promoveze o atare acțiune așa încât cu atât mai puțin creditorului AVAS B nu îi este conferită o atare calitate procesuală
Pe de altă parte, nu este de ignorat faptul că acest creditor nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar mulțumindu-se doar cu recurarea hotărârii prin care s-a dispus închiderea procedurii încercând astfel prin omisiunea de a exercita o cale de atac să formuleze direct recurs- omisso medio-.
Din această perspectivă nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea refacerii raportului final și obligarea lichidatorului de a identifica persoanele culpabile de ența societății, în cauză neexistând vreun motiv de recurs care să atragă casarea cu trimitere spre rejudecare.
Față de considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 3037 din 22.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./12.03.2009
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Excepție de neconstituționalitate. Decizia 442/2009. Curtea... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
