Practica judiciara insolventa. Decizia 805/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 805/2009
Ședința publică de la 3 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de în calitate de administrator statutar al SC SRL împotriva sentinței civile nr. 2738/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, SC SRL J PRIN LICHIDATOR, având ca obiect procedura enței- contestație la tabelul definitiv.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.02.2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat la termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.738 din data de 17 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată excepția tardivității contestației administratorului statutar, ridicată de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Prin aceeași sentință a fost admisă contestația formulată de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva tabelului definitiv întocmit la debitorul J, constatând că creanța creditorului este de 1.029.148 lei și s-a dispus lichidatorului Z să refacă tabelul definitiv.
S-a respins ca nefondată contestația formulată de administratorul statutar împotriva tabelului definitiv al creanțelor.
Analizând contestațiile formulate, instanța de fond a reținut următoarele:
Creditorul S și-a declarat creanța în cuantum de 690.695 lei, anexând la cererea de creanță fișa sintetică totală.
Creanța este dovedită de către creditor cu rapoartele de inspecție fiscală și deconturile de depuse la administratorul statutar.
Astfel, prin decontul nr. 2.476/7.02.2006 administratorul statutar al debitoarei își declară de plată suma de 172.108 lei, iar prin decontul nr. 22.857/25.10.2006 își declară de plată suma de 255.566 lei.
Suma de 221.989 lei este constatată prin actele de control din 2.08.2004 și 19.08.2004 încheiate de Activitatea de Control Fiscal
Pentru suma de 221.989 lei s- emis înștiințarea de plată din 26.08.2004, titlul executoriu nr. 563/1.09.2004 și somația nr. 16.846/1.10.204, la fel și pentru suma de 6000 lei. Aceste acte au fost atacate la Judecătoria Zalău, care prin sentința civilă nr. 1.526/21.03.2005 a admis în parte contestația și a dispus încetarea executării pentru suma de 5.000 (50.000.000) lei, adică parte din amendă, diferența de 221.989 lei urmând să fie executată prins sentința civilă nr. 1.526/2005 a Judecătoriei Zalău rămasă irevocabilă.
Suma de 181.130 lei reprezintă debit constatat în urma controlului din data de 19.08.2004.
Procesul-verbal de control din data de 19.08.204 a fost contestat la S, care prin decizia nr. 21/17.03.2005 a respins contestația.
Acțiunea în contencios împotriva deciziei nr. 21/17.03.2005 a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1.008/1.07.2005 a Tribunalului Sălaj, iar Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 17.304/2005 a respins recursul declarat de debitoare împotriva sentinței civile nr. 1.008/1.07.2005, care, astfel a rămas irevocabilă.
Așadar sumele de 221.989 lei și 181.130 lei, la care se adaugă accesoriile sunt constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
La aceste sume se adaugă suma de 35.083 lei impozit pe profit, care nu a fost contestată, suma de 197.674 lei ce rezultă din propriile declarații ale administratorului statutar.
Potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2006, toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii.
Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
Prin prisma acestor dispoziții legale, sumele de 221.989 lei; 181.130 lei și 35.083 lei, în total suma de 438.202 lei sunt prevăzute de titluri executorii.
A reținut instanța de fond că suma de 197.674 lei, debit, reprezintă decontare depusă de contestator.
Practic, această obligație este recunoscută de debitoare, iar deconturile nu au fost atacate în justiție, pentru vicii de consimțământ.
A mai reținut instanța de fond că din totalul creanței inițiale a creditorului S suma de 40.860 lei nu a fost contestată la PSc are prin decizia nr. 2/18.01.2008 a fost respinsă.
Pentru lămurirea aspectelor legate de s-a dispus la cererea administratorului statutar efectuarea unei expertize, care a stabilit creanța la suma de 273.243 lei, sub cuantumul creanței prevăzute prin titlurile executorii amintite.
Expertiza conține și alte incorectitudini, nu face o verificare explicită a actelor contabile, nu se referă la actele încheiate de inspecția de control a S; a luat în considerare actele din dosarul de urmărire penală privind legalitatea operațiunilor contabile deși, acest punct de vedere nu a fost cenzurat de instanța de judecată, iar prin obiectivele trasate i s-a cerut expres expertului să nu țină cont de alte lucrări extrajudiciare.
În actele de control ale se susține că debitoarea a înregistrat nelegal, în sumă mai M, cheltuielile deductibile, iar cele nedeductibile nu sunt înregistrate, ceea ce duce la diminuarea bazei impozabile.
Administratorul statutar a formulat obiecțiuni la expertiză.
Față de constatările expuse s-au admis obiecțiunile administratorului statutar și s-a dispus efectuarea unei contraexpertize.
Decontul pentru contraexpertiză a fost depus de expert la data de 18.07.2008, cu un onorariu de 4.860 lei.
Deși i s-au acordat trei termene de judecată, începând cu data de 01.09.2008 până la 3.11.2008, administratorul statutar nu a achitat contravaloarea expertizei, astfel că aceasta nu a putut fi valorificată.
Obligația de plată a onorariului expertului, este reglementată de dispozițiile art. 20, 22 din Ordonanța nr. 2/21.01.2000, raportat la art. 170 Cod procedură civilă, iar instanța a stabilit această obligație în sarcina administratorului statutar, care a solicitat efectuarea contraexpertizei.
Valorificarea expertizei este posibilă numai după plata prestării expertului, în caz de neîndeplinire a acestei obligații, atrage decăderea din probă, conform art. 170 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Urmare acestei sancțiuni, instanța de fond a procedat la evaluarea probelor existente, în lumina dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței.
Sumele de 221.989 lei și 181.130 lei sunt constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile, suma de 197.674 lei rezultă din propriile declarații de plată depuse la organul fiscal, suma de 35.083 lei impozit pe profit nu a fost contestată, iar pentru suma de 40.860 lei s-a emis dispoziție de urmărire necontestată, ca urmare a respingerii contestației, de S, prin decizia nr. 2/18.01.2008.
Practic, creanța creditorului S este dovedită, contestația administratorului statutar urmând să fie respinsă ca nefondată.
Excepția privind tardivitatea contestației ridicată de creditorul Saf ost respinsă ca nefondată, având în vedere că administratorul statutar, care are domiciliul în B-M, iar sediul societății este în J, a ridicat recomandata privind notificarea la data de 13.04.2007, deci ulterior împlinirii termenului de 10 zile anterior depunerii tabelului definitiv al creanțelor.
legislativă trebuie înlăturată prin interpretarea pozitivă a dispozițiilor legale ce reglementează calea de atac, în sensul admiterii accesului la justiție, conform principiului constituțional și al legislației europene.
Contestația creditorului Saf ost admisă pentru următoarele considerentele:
Procedura enței debitorului a fost deschisă la data de 29.01.2007.
Prin notificarea deschiderii procedurii s-a stabilit termenul limită pentru depunerea cererii de creanță - 26.03.2007, iar cererea pentru efectuarea inspecției fiscale în vederea stabilirii cuantumului creanței a fost formulată anterior acestei date.
În acest context, cererea depusă de creditor înăuntrul termenului prevăzut în notificarea pentru creanța cunoscută până la acea dată de 690.695 lei este parțială, sub rezerva complinirii după finalizarea actului de control.
Prin actele de control s-a stabilit creanța totală de 1.029.148 lei, astfel încât instanța a admis contestația S și a constatat creanța acestui creditor la suma de 1.029.148 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în calitate de administrator statutar al, societate în faliment reprezentată prin lichidator I & OVT. solicitând admiterea acestuia, casarea sentintei recurate si trimiterea dosarul instantei competente in vederea rejudecării.
În motivarea recursului, reclamantul arată că a solicitat instanței de fond să se constate faptul că are o creanță doar de 213.069 lei și nu de 695.000 lei cum greșit a apreciat S, motiv pentru care a solicitat și efectuarea unei expertize judiciar-contabile care a stabilit că S are o creanță de 273.243 lei.
Impotriva acestei expertize a formulat atât reclamantul cât si creditorul S, obiectiuni, reclamantul apreciind creanta S ca fiind mai mică decât cea constatată prin expertiză, iar față de aceste solicitări, instanta de fond a dispus efectuarea unei contraexpertize.
Referitor la această contraexpertiză, reclamantul arată că nu a fost în măsură să o achite, astfel încât a solicitat instanței să fie înscris în debit cu această sumă pe care din motive personale nu am mai avut posibilitatea sa o achit.
A mai susținut reclamantul că a solicitat să-i fie prezentată expertiza, pentru a-și exprima acordul sau dezacordul față de aceasta, dar nu i-a fost prezentată, motivat de faptul că nu a achitat decontul față de expert, desi a precizat ca era în imposibilitate financiară la momentul respectiv, solicitând înscrierea în debit cu această datorie.
În privința contraexpertizei efectuate de căte exp., reclamantul a arătat că are rezerve si suspiciuni deoarece expertului asistent, propus de către reclamant si acceptat de către instanță, nu i s-a permis de către expertul să consulte expertiza si să-și spună punctul de vedere asupra acesteia, iar pe parcursul realizării expertizei a refuzat orice discutie cu reclamantul asupra realizării lucrărilor expertizei.
Reclamantul a mai arătat că instanta de fond a dispus decăderea sa din proba privind această contraexpertiză, nu a luat în considerare prima expertiză realizată de către expertul si, în final, a respins contestația reclamantului și a admis "contestatia" creditorului S, constatând că creanta acestuia este de 1.029.148 lei.
Având în vedere aceste aspecte, reclamantul consideră că hotărârea recurată este netemeinică si nelegală, continând multiple erori astfel:
1. Nu a existat nici o contestatie a Sî mpotriva tabelului preliminar si nu definitiv, cum în mod gresit este precizat în dispozitivul hotărârii recurate.
A existat doar o cerere formulată tardiv la data de 08.06.2007 a creditorului S si nu o contestatie, care îsi reprecizează creanta la valoarea de 1.029.148 lei, cu toate ca tabelul preliminar a fost depus si afisat la usa instantei în 11.04.2007.
In cadrul dezbaterii pe fond, atât reclamantul cât si lichidatorul, au precizat că cererea creditorului S de înscriere în tabel cu suma majorata de 1.029.148 lei si nu de 690.695 lei, este o solicitare tardivă, contrară prevederilor Legii nr. 85/2006, neexistând posibilitatea legală de facilitare a unui creditor care nu a înteles să-si declare creanta în termenele procedurale legale.
A mai precizat reclamantul că nu poate fi acceptată motivarea creditorului S că rezultatele noilor verificări ale controlului fiscal au fost finalizate doar în 08.06.2007.
2. Consideră hotărârea netemeinică și pentru faptul că în situatia neacceptării celei de-a doua expertize, instanta nu putea să ignore, ca si cum nici nu ar fi existat, prima expertiză, care stabileste creanta S la valoarea de 273.243 lei.
In mod eronat, pretinde reclamantul, instanta de fond preia în întregime cererea creditorului S constatând că creanta acestui creditor este de 1.029.148 lei deși calculul este gresit, deoarece creanta creditorului nu poate fi raportata decât la datoriile existente la data declanșării procedurii de ență, respectiv ianuarie 2007, iar acestea sunt calculate până la data efectuării controlului fiscal, din iunie 2007, fapt care contravine art. 41 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, apreciază reclamantul, creditorul S îsi majorează dobânzile si penalitățile între cererea de creanță initială, din aprilie 2007 cu 335.019 lei, pentru perioada ianuarie - iunie 2007, majorare imposibilă conform oricărui calcul de penalitate.
S-a relevat și faptul că în motivarea hotărârii recurate, instanta de fond nu a luat în considerare sumele stabilite în dosarul de urmărire penală, privind legalitatea operatiunilor contabile, cu toate că aspectele civile clarificate în procesele penale au autoritate de lucru judecat, pe motivul ca aspectele clarificate în procesul penal nu ar reprezenta decât puncte de vedere necenzurate de către instanță. Valoarea stabilită în procesul penal de 40.860 lei ar fi fost necesar să fie diminuată din creanta
Cu toate că, documentele care au stat la baza stabilirii creantei S sunt si procesele-verbale nr. 2.024/08.06.2007 si nr. 2.025/08.06.2007, în care se mentionează expres de către controlorii fiscali necesitatea diminuării datoriei cu suma de 21.641 lei si respectiv 18.224 lei (total 39.865 lei), ca fiind impozit pe profit nerestituit, această sumă nu a fost scăzută din creanta
Coroborând cererea reclamantului cu precizarea lichidatorului, că S nu a contestat tabelul preliminar revenind doar cu o precizare de creanță după 3 luni de la data afișării tabelului preliminar, reclamantul apreciază că judecătorul sindic s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut.
Față de aceste considerente, raportat la prev. art. 129 (6) și art. 304 pct. 6.pr.civ. reclamantul apreciază că a fost încălcat principiul disponibilității, instanța fiind obligată să se pronunțe doar asupra cererii formulate de reclamant, neputând pronunța o soluție si pe o contestatie inexistentă a creditorului
Prin întâmpinare, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI Sas olicitat respingerea recursul formulat ca nefondat si în consecință mentinerea ca temeinică si legală a hotărârii recurate.
În susținerea poziției sale, creditoarea a arătat că motivele invocate de recurent sun irelevante, iar instanta de fond în mod corect si legal a admis contestatia la tabelul definitiv al creantelor formulată de S constatând că, creanta este în cuantum de 1.029.148 lei.
De asemenea, a precizat că în temeiul art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a formulat contestație, întrucât, după expirarea termenului de depunere a declarațiilor de creanță a fost finalizată inspectia fiscală, respectiv în data de 08.06.2007, iar cererea de efectuarea a inspectiei fiscale a fost formulată anterior datei de 26.03.2007, care este termenul limită pentru depunerea cererii de creanță stabilită prin notificare.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine următoarele:
Cu privire la contestatia formulată de către contestatorul recurent, instanta de recurs retine faptul că în mod legal si temeinic prima instanță a făcut aplicarea dispozitiilor art. 170. si a decăzut pârâtul din proba cu contraexpertiza, având in vedere dispozitiile lipsite de echivoc ale normei procedurale invocate:,Când s-a încuviintat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviintare, să depună suma statornicită de instanta pentru cheltuielile de cercetare, drumul si despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instantei. (3) Neîndeplinirea acestor obligatii atragedecăderea, pentru acea instanță, din dovada încuviintată,
Solutia,dării în debit, propusă de către contestatorul-recurent este neîntemeiată, neprocedurală, mai ales în conditiile în care onorariul trebuia achitat expertului său expertilor desemnati să efectueze raportul de contraexpertiză si nu era vorba despre o obligatie bugetară.
Desigur ca, în această situatie a decăderii contestatorului din proba cu contraexpertiza, judecătorul sindic putea solutiona contestatia în baza primului raport de expertiză efectuat în cauză, în conditii procedurale si cu achitarea integrală a onorariului de expert. Judecătorul sindic a înlăturat însă motivat, cu argumente pertinente si convingătoare acest raport de expertiză, făcând aplicarea principiilor generale de interpretare a probelor. Astfel, judecătorul sindic a retinut că suma stabilită de către expert, de 273.243 Ron este neîntemeiată. deoarece este inferioară chiar titlurilor executorii detinute de către creditoarea S, în conditiile în care titlurile executorii nu pot fi contestate si supuse analizei administratorului judiciar sau judecătorului sindic în cadrul procedurii de ență.
A mai retinut judecătorul sindic ca expertul a luat în considerare acte dintr-un dosar de urmărire penală privind legalitatea operatiunilor contabile, desi prin obiectivele trasate s-a pus în vedere expertului să nu cont de alte lucrări extrajudiciare, nu a luat în considerare actele încheiate de inspectia de control a S, nu a făcut o verificare explicită a actelor contabile.
In consecință, desi avea sarcina probei, contestatorul recurent nu a dovedit temeinicia contestatiei deduse judecății, deoarece pe de o parte a fost decăzut din proba cu contraexpertiza initial dispusă de către judecătorul sindic la cererea sa, iar pe de altă parte, expertiza efectuată initial nu a format convingerea instantei, fiind contestată chiar de către recurent si înlăturată motivat de către instanta de la solutionarea cauzei.
In aceste circumstante, solutia pronuntată de către prima instanță cu privire la contestatia recurentului este legală si temeinică.
Cu privire la contestatia formulată de către creditoarea S, instanta de recurs retine următoarele:
Contrar afirmatiilor recurentului, creditoarea Saf ormulat o contestatie la tabelul definitiv de creante al debitoarei, întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ( 134) din dosarul Tribunalului Sălaj, motivată de faptul că până la data deschiderii procedurii de ență a debitoarei nu a putut fi determinat cuantumul exact al creantei detinute împotriva debitoarei, în conditiile în care controlul financiar al actelor contabile a necesitat un M volum de muncă, fiind finalizat doar la data de 8.06.2007. Creanta initial declarată de 695.000 Ron este creanta în baza căreia a fost deschisă procedura de ență a debitoarei, însă controlul financiar a relevat un cuantum al creantei mult mai M, de 1.029.148 Ron. In consecință, a fost depusă la dosarul de ență o nouă declaratie de creanță, dublată de o contestatie la tabelul definitiv de creanță, întemeiată pe dispozitiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Este astfel neîntemeiată afirmatia recurentului conform căreia judecătorul sindic s-a pronuntat pe ceva ce nu s-a cerut, deoarece creditoarea Caf ormulat contestatie împotriva tabelului definitive de creante al debitoarei, contestatie aflată la dosarul comunicat de către Tribunalul Sălaj.
Conform textului invocat:,După expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), si până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestatie împotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creante, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferință, precum sin cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute,.
In conditiile în care controlul fiscal a fost finalizat ulterior deschiderii procedurii de ență, în baza unei cereri formulate anterior expirării termenului limită de declarare a creantelor, termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii nu a putut fi respectat, iar în urma controlului împotriva debitoarei au fost evidentiate noi creante fiscale, necunoscute până în acel moment, evidentiate prin raportul de control.
Din declaratia de creanță existentă la dosarul judecătorului sindic, insotită de raportul de inspectie fiscală, rezultă în mod univoc faptul că penalitățile de întărziere sau alte accesorii au fost calculate doar până la data deschiderii procedurii de ență a debitoarei, 29.01.2007 (297, 305).
In consecință, contrar sustinerilor recurentului, au fost respectate dispozitiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, text care interzice calcularea unor accesorii după deschiderea procedurii de ență.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1. recursul declarat va fi respins ca neîntemeiat, iar sentinta recurată va fi mentinută ca fiind pe deplin legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, administrator statutar al împotriva sentinței civile nr. 2.738 din 17 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./2 ex.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 621/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 924/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
