Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 87/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 87/2010
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC & CO SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR împotriva sentinței civile nr. 3206 din 7.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimata având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat intimata, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin prezența fostului administrator al societății, în condițiile în care, raportat la fila 11 din dosar, aceasta nu a fost citată la adresa indicată prin acțiune.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 14 ianuarie 2010 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La solicitarea instanței de a indica dacă este în măsură să-și exprime poziția procesuală și dacă mai are cereri prealabile de adresat instanței, intimata arată că nu se face vinovată de intrarea societății în starea de insolvență.
Totodată, Curtea, solicită intimatei să indice dacă se află în posesia unor înscrisuri care să dovedească conform cărora a înțeles să renunțe la mandatul de administrator sau prin care a cerut administratorilor societății să achite datoriile restante al debitoarei sau dacă a adus la cunoștință situația reală a debitoarei, intimata arată că nu se mai află în posesia altor probe și că înțelege să se prevaleze de declarația martorului audiat în fața instanței de fond.
Intimata arată ca nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Intimata solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în scris.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3206 pronunțată la data de 07.10.2009 de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de lichidatorul BMd esemnat pentru falimentul debitoarei SC & Co SRL BMî mpotriva pârâtei, având ca obiect răspunderea administratorului
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă 1434/09.07.2008 s-a deschis procedura simplificată de faliment împotriva debitoarei SC & Co SRL B M, la cererea lichidatorului B M, deoarece debitoarea anterior deschiderii procedurii a fost dizolvată în temeiul Legii 31/1990 modificată privind societățile comerciale.
În tabelul creditorilor a fost înscrisă Administrația Finanțelor Publice B M cu o creanță de 59737 lei.
Din data de 13.03.2002, potrivit celor comunicate de Oficiul registrului comerțului cu adresa 1202/13.01.2009 administrator al debitoarei a fost d-na.
La data de 18.02.2009 lichidatorul a chemat în judecată administratorul statutar pe motiv că nu a primit actele contabile ale societății, de unde a tras concluzia că aceste acte nu au fost întocmite cu respectarea legii sau au fost făcute dispărute, ceea ce constituie o cauză de angajare a răspunderii administratorului în conformitate cu art. 138 lit. "d" din Legea 85/2006 modificată privind procedura insolvenței.
Pârâta a depus întâmpinare la 10.06.2009 prin care a solicitat respingerea acțiunii susținând în esență că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru ca să fie obligată la plata pasivului societății în faliment.
Pârâta a menționat ca din martie 2004 nu a mai desfășurat activitate de administrator, a comunicat aceasta asociaților, dar nu s-a luat nici o măsură. A renunțat la calitatea de administrator pe motiv de boală, dar contabilitatea condusă corect a rămas la dispoziția societății.
Acțiunea nu este întemeiată.
Pârâta a renunțat la calitatea de administrator încă din martie 2004, dar asociații nu au luat nici o măsură pentru numirea unui alt administrator deoarece la scurt timp după aceasta societatea debitoare și-a încetat activitatea.
Activitatea debitoarei a fost una de consultanță. Contabilitatea a fost păstrată în incinta unei alte societăți comerciale pentru care se acorda consultanța. Martorul, care a stat în același birou cu pârâta a confirmat că aceasta a condus contabilitatea care de fapt era foarte redusă ca volum, actele fiind depozitate într-un singur dulap.
Nu există nici o dovadă că insolvența s-a datorat neconducerii contabilității, dimpotrivă s-a dovedit că evidența contabilă a fost condusă, dar din lipsă de activitate asociații au abandonat societatea, fără ca să facă dinadins aceasta. Debitul reprezintă TVA neachitat în 2003 în valoare de 14.671 lei, la care se adaugă 40.066 lei penalități.
Din cele de mai sus rezultă că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 (1) lit. "d" din Legea 85/2006 pentru a putea fi angajată răspunderea pârâtei, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Lichidatorul judiciar, desemnat în procedura debitoarei & CO a promovat recurs împotriva acestei sentințe solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate de lichidator și obligarea pârâtei la achitarea sumei de 59737 lei reprezentând pasivul societății.
Motivarea recursului a realizat-o prin invocarea împrejurării că subsecvent deschiderii procedurii insolvenței prin sentința civilă nr.1434 din 7 iulie 2008 verificând istoricul societății a fost identificat ca administrator statutar pârâta căreia i-a fost notificată obligația depunerii documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 iar întrucât aceasta nu a procedat în consecință a apreciat că sunt întrunite condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii administratorului în temeiul disp. 138 lit.și e din Legea nr.85/2006.
Apărarea formulată de către pârâtă este apreciată ca inadmisibilă de către lichidatorul judiciar arătând că aceasta apare ca fiind incompatibilă cu prevederile art.1371pct.4 din Legea nr.31/1990 astfel că simpla afirmație că a solicitat în mod repetat înlocuirea din funcția de administrator nu poate fi opozabilă terților.
Lichidatorul judiciar mai învederează că tocmai contabilitatea neconformă cu legea a relevat că au fost ascunse documente care au relevat că au existat atât active imobilizate cât și active circulante.
Chiar dacă din anul 2004 pârâta nu a mai exercitat efectiv atribuțiile societății lichidatorul susține că insolvența debitoarei se datorează administratorului numit întrucât debitul este din 2003 iar prin sentința atacată s-a reținut că din depoziția martorului reiese cu claritate că administrarea societății a fost făcută de administratorul numit.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului formulat cu consecința menținerii sentinței atacate iar în justificarea poziției procesuale adoptate arată că în mod corect prima instanță a reținut că nu-i sunt aplicabile nici una din faptele invocate de lichidator deoarece din documentele de la dosar și din declarațiile martorilor reiese fără posibilitate de tăgadă că aceasta a întocmit și ținut contabilitatea debitoarei în conformitate cu prevederile legale și nu a creat nici un prejudiciu societății.
A mai învederat de asemenea pârâta că lichidatorul nu a făcut efortul de a observa că au mai fost făcute plăți parțiale în august 2005 mult după plecarea sa și de altfel mandatul de administrator a încetat fără a se face mențiunea la registrul comerțului M la 31 martie 2004, împrejurare confirmată de martorii audiați.
Toate documentele aferente anului 2004 au fost lăsate la sediul debitoarei pentru a fi depuse la Administrația Finanțelor Publice și ORC deoarece din motive de sănătate pârâta urma să se interneze o perioadă mai lungă.
La 31 martie 2004 pârâta învederează că a renunțat atât la calitatea de administrator al & CO cât și la funcția deținută în cadrul SRL demisia fiindu-i acceptată și refuzată cererea de renunțare la calitatea de administrator.
În concluzie pârâta arată că pe perioada său de administrator contabilitatea a fost întocmită în conformitate cu legea fiind depuse situațiile financiare la organele fiscale și la registrul comerțului astfel că solicită respingerea recursului.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1434 din 9 iulie 2008 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei &CO BMf iind desemnat lichidator .
Lichidatorul desemnat a procedat la întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului în care a reținut că din derularea faptelor și în raport de situațiile evidențiate la organele fiscale s-a reținut că răspunderea pentru apariția stării de insolvență aparține administratorului societății.
Lichidatorul a promovat o cerere de chemare în judecată a pârâtei în calitate de administrator al debitoarei solicitând obligarea acesteia la plata pasivului debitoarei în cuantum total de 59.737 lei.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că subsecvent notificării administratorului statutar de a prezenta documentele menționate în cuprinsul art.28 din Legea nr.85/2006, adresa a fost returnată cu mențiunea expirat termenul de păstrare iar din datele publicate pe site-ul Ministerul Finanțelor Publice rezultă că societatea a depus ultimul bilanț contabil în anul 2003 iar din cuprinsul acestuia se reține că aceasta ar figura cu active imobilizate la valoarea netă contabilă în sumă de 72 lei și active circulante în valoare de 34.274,20 lei.
Întrucât nu au fost predate situațiile contabile se prezumă că administratorul debitoarei a ținut o contabilitate fictivă a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a ascuns o parte din activul societății, făcându-se vinovată de ajungerea societății în faliment, încadrându-se în prevederile art.138 alin.1 lit.d și e din Legea nr.85/2006.
eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr.1202 din 13 ianuarie 2009 relevă că subsecvent retragerii din funcția de administrator a numiților și începând cu data ade 13.03.2002 a fost numită în funcția de administrator pârâta, administrator cu puteri depline.
În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; au facut acte de comerț in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, in interes personal, continuarea unei activități care ducea, in mod vădit, persoana juridica la încetarea de plăti; au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăți; in luna precedenta încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferința unui creditor, in dauna celorlalți creditori.
In caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidara, cu condiția ca apariția stării de insolvență sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența.
Persoanele in cauza se pot apăra de solidaritate daca, in organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența si au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii.
Natura juridică a răspunderii membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, nu este identică pentru toate persoanele indicate în textul de lege menționat.
Natura juridică a răspunderii administratorilor societății se circumscrie raporturilor legale pe care aceștia le au cu societatea și obligațiilor instituite în sarcina acestora de către dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora obligațiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute in aceasta lege.
Așadar, răspunderea administratorilor are o componentă contractuală și una legală.
Administratorii sunt răspunzători față de societate pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; existența reală a dividendelor plătite; existența registrelor cerute de lege si corecta lor ținere; exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Temeiul juridic al cererii formulate cuprinde o enumerare exemplificativă a persoanelor împotriva cărora poate fi introdusă cu succes acțiunea pentru instituirea răspunderii prin obligarea acestora la suportarea a unei părți sau a întregului pasiv al debitoarei aflată în procedura instituită de Legea nr.85/2006.
Textul legal invocat nu distinge între conducătorii, organele de conducere în funcție la data deschiderii procedurii și conducătorii a căror mandate au încetat la diverse date, iar împrejurarea că pârâta față de care s-a solicitat antrenarea răspunderii susține că nu mai avea calitatea de administrator la data nașterii creanței invocată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B nu au relevanță raportat la împrejurarea că nu a fost operată în evidențele registrului comerțului o modificare în sensul afirmat de pârâtă.
Susținerea pârâtei că nu a mai îndeplinit atribuțiile de administrator ulterior datei de 31.03.2004 nu este de natură a înlătura răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea prerogativelor instituite de lege în sarcina sa iar efectuarea unor operațiuni care intrau în competența sa de către asociați nu înlătură răspunderea sa,eventual dacă ar fi fost demonstrată o astfel de situație ar fi putut opera solidaritatea cu orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, însă nici una din aceste ipoteze nu a fost demonstrată simplele alegații nefiind suficiente.
Apărarea pârâtei potrivit căreia lichidatorul nu a făcut efortul de a observa că au mai fost făcute plăți parțiale în august 2005 mult după plecarea sa nu poate primi valențele pe care aceasta le dorește întrucât această stare de fapt confirmă că pârâta nu a îndeplinit obligațiile care îi incumbau în baza mandatului încredințat.
Împrejurarea că mandatul de administrator a încetat fără a se face mențiunea la registrul comerțului M la 31 martie 2004, confirmată de martorii audiați, în lipsa documentelor și mențiunilor impuse de lege nu pot determina exonerarea de răspundere, tocmai pârâtei incumbându-i obligația de a veghea la corecta reflectare în registrul comerțului a situației societății și executării obligațiilor debitoarei fie ele născute din raporturi juridice sau incumbând din lege.
Judecătorul sindic a reținut urmare a interpretării greșite a dispozițiilor incidente că nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 138 (1) lit. "d" din Legea 85/2006 pentru a putea fi angajată răspunderea pârâtei, considerând încetat mandatul de administrator al pârâtei doar raportat la simplele susțineri ale acesteia, fiind omisă aplicarea dispozițiilor art 70și urm din Legeanr 31/1990.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul promovat este întemeiat, hotărârea atacată fiind pronunțată ca urmarea a aplicării greșite a legii, astfel că fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 pr civ, în baza art 312 pr civ va admite recursul declarat de debitoarea & CO SRL prin lichidator împotriva sentinței civile nr.3206 din 07.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică și fiind îndeplinite toate condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii pârâtei în limitele solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, în temeiul art 138 din Legea nr 85/2006 va admite cererea privind antrenarea răspunderii și va obliga pârâta la acoperirea pasivului în cuantum de 59737 lei al debitoarei & CO SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea & CO SRL prin lichidator împotriva sentinței civile nr.3206 din 07.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite cererea privind antrenarea răspunderii și obligă pârâta la acoperirea pasivului în cuantum de 59737 lei al debitoarei & CO SRL.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./20.01.2010.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
