Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 954/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 3,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 954
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții G și împotriva Sentinței comerciale nr. 973/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă avocat G pentru recurentul G și avocat pentru recurentul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat învederează instanței de judecată că a invocat excepția nulității formulării recursului, față de împrejurarea că acesta nu era semnat, recurentul a arătat că nu cunoaște limba română și nu a recunoscut că l-a mandatat pe avocat să-l reprezinte, însă lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Mandatarul pârâtului G invocă oad oua excepție, referitoare la lipsa calității procesuale a pasive a celui pe care-l reprezintă.
Se constată că intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu nu s-a pronunțat asupraConcluziilorformulate de avocat și care i-au fost comunicate cu această mențiune.
Deliberând, curtea respinge excepția nulității recursului față de împrejurarea că acesta a fost însușit de pârâtul, iar în ce privește excepția lipsei calității procesuale active o unește cu fondul cauzei.
Avocat apreciază că prima excepție este neîntemeiată, întrucât recurentul și-a însușit recursul prin dezvoltarea motivelor de recurs, iar referitor la a doua, lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii organelor fiscale de antrenare a răspunderii pârâtului G.
Față de cel ce a făcut cererea și de componența creanței, apreciază că este vorba de o răspundere delictuală.
Învederează instanței că pârâtul G nu mai este administrator al societății din anul 2000, iar hotărârea de începere a procedurii insolvenței s-a dat în anul 2004, însă pârâtul nu a fost descărcat de răspundere pentru a putea fi alături de noul administrator.
Arată că cei care solicită atragerea răspunderii acestui pârât nu solicită și atragerea răspunderii directorilor societății, care și-au înființat propria firmă SC Romania SRL.
Avocat arată că este vorba de creanțe salariale, iar G nu are nicio legătură cu acestea, prejudiciul, dacă a existat, nu a avut nicio legătură cu activitatea acestuia.
Susține că nu există niciun motiv pentru a se reține în sarcina pârâtului recurent G vreo faptă culpabilă care să fi dus la faliment.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită, în principal, casarea Sentinței nr. 973/C/2009, întrucât judecata s-a făcut fără corecta citare a recurentului, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii de antrenare a răspunderii acestuia, nefiind dovedită culpa.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului formulat de.
Învederează instanței că riscul se modifică permanent, falimentul este un fapt influențat și de elemente străine, oricând și oriunde fiind posibil ca o firmă să ajungă în faliment, însă acest lucru nu înseamnă neapărat că administratorul trebuie să răspundă.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față constată că prin sentința comercială nr. 973/C/22 iunie 2009 a fost admisă cererea formulată de creditoarea DGFP a județului Sibiu privind atragerea răspunderii administratorului social al debitoarei SC SRL. Au fost obligați pârâții și G la plata în solidar a sumei de 100.835 lei creanțe neacoperite către DGFP Sibiu.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut cele de mai jos.
Prin Sentința civilă nr. 2439/24.06.2003 a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei SC SRL, fiind numit administrator SC Consult.
În cursul procedurii, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu a formulat cerere de antrenare a răspunderii foștilor administratori sociali G și.
Judecătorul sindic, prin Sentința civilă nr. 1631/C/2007 a admis cererea creditoarei Direcției Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu și a obligat pârâta la plata sumei de 104.735 lei, pasivul acestei creditoare, motivând că din raportul de expertiză contabilă reiese că au fost efectuate înregistrări contabile care au denaturat componența stocurilor, având ca efect ascunderea unei părți din activul societății.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții G și, iar Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pe motivul că judecătorul sindic a soluționat cererea de atragere a răspunderii anterior pronunțării unei sentințe de închidere a procedurii și anterior aprobării raportului final, situație față de care pasivul debitoarei și creanța creditoarei nu aveau caracter cert.
La rejudecare, soluționând cauza cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin 1.pr.civ, instanța a constatat că procedura reorganizării judiciare și a falimentului a fost închisă prin Sentința civilă nr. 1484/C/30.09.2008 pronunțată de judecătorul sindic, sentință devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarat de AVAS, prin Decizia nr. 624/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu și-a restrâns cererea de antrenare a răspunderii la suma de 100.835 lei, pasivul neacoperit după distribuirea sumelor de către lichidatorul judiciar.
Dispozițiile art. 137, alin 1 lit. c din Legea nr. 64/1995 prevăd că răspunderea se poate angaja pentru persoanele mai sus menționate dacă au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit la starea de insolvență, iar cele ale art. 137 alin 1 lit. d prevăd posibilitatea angajării răspunderii în cazul în care administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. De asemenea, răspunderea poate fi angajată, potrivit prevederilor art. 137 alin 1 lit. e, dacă administratorii au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice. Atât din rapoartele lichidatorului judiciar, cât și din raportul de expertiză contabilă rezultă că, cei doi administratori, G, pentru perioada anterioară datei de 19.09.2000, iar pentru perioada 19.09.2000 - 24.06.2003 au comis fapte care se încadrează în cele prevăzute de art.137 alin. 1, lit. a, c, d și e, după cum urmează: au folosit bunurile societății pentru relații comerciale cu societăți comerciale administrate de aceiași administratori sau având aceiași asociați ca și cei ai firmei debitoare, au dispus continuarea activității, în interesul personal sau al societăților pe care le administrau, au ținut o contabilitate neconformă cu legea, au deturnat o parte din activul societății care în final a condus la decapitalizarea societății.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a administratorilor sociali, pe lângă săvârșirea faptelor mai sus amintite trebuie să existe cumulativ și celelalte condiții prevăzute de art. 998 - 999 din Codul Civil: un prejudiciu cert, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, culpa făptuitorilor.
Aceste condiții sunt îndeplinite, creanța creditoarei este certă reprezentând pasivul neacoperit după distribuirea finală, faptele administratorilor au condus la starea vădită de insolvență, administratorii trebuiau să știe că aceste fapte vor conduce la falimentul societății.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții și G.
Pârâtul susține în motivele de recurs în esență că nu a dat niciodată procură de reprezentare în acest dosar domnului avocat, nu a semnat vreun contract de asistență juridică cu acesta și nici nu și-a ales domiciliul judiciar la adresa domnului avocat, așa încât consideră că pentru aceste motive, Sentința nr. 973/C/2009 pronunțată în dosar nr. - de către Tribunalul Sibiu, trebuie, în principal casată, judecata făcându-se fără legala sa citare, nedându-i-se de asemenea dreptul să își aleagă un apărător care să îi reprezinte interesele în dosar.
Mai arată că domnului avocat nu i-a achitat niciodată vreun onorariu pentru acest dosar, de care a aflat întâmplător de la domnul avocat, vorbitor de limbă germană.
Pe larg și cu indicarea filelor din dosar susține că nu a împuternicit niciun avocat să-l reprezinte, nu a semnat niciun contract de asistență juridică, nu a plătit niciun onorariu la niciun termen de judecată nici la fond nici în dosarele curții de apel nu s-a îndeplinit procedura de citare cu pârâtul nici în Germania unde a fost citat de câteva ori. Susține de asemenea că atât citările cât și comunicările sentințelor la adresa avocatului sunt nelegale și ele nu valorează îndeplinirea prevederilor de citare câtă vreme acest avocat nu a fost împuternicit să-l reprezinte în litigiul privind atragerea răspunderii.
Mai susține de asemenea că recursul a fost redactat de fără însă ca acesta să aibă o delegație dată în acest sens.
Pentru acest motiv solicită casarea sentinței atacate în considerarea faptului că judecata s-a făcut fără corecta sa citare nedându-i-se dreptul să-și aleagă un apărător care să-i reprezinte interesele în acest dosar și în subsidiar solicită rejudecarea cauzei în fond și respingerea cererii de antrenare a răspunderii. Arată că deși recursul a fost redactat de un avocat care nu a fost împuternicit în acest sens își însușește recursul acestuia nemaisolicitând repunerea în termenul de recurs.
În recursul redactat de avocatul sentința este criticată pe motive de fond arătându-se că în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată nu a fost produsă nicio probă cuvenită în stabilirea curentei fapte care să fi condus societatea spre faliment, dar că în ce privește pârâtul G, acesta a efectuat mai multe operațiuni care pot fi interpretate că au dus societatea spre faliment.
Susține că și din raportul de expertiză rezultă că cel care a făcut acte și operațiuni, în dauna societății este G care a efectuat decontări ilegale cu alte societăți care erau deținute și administrate tot de acesta, societăți în care avea desigur interes și în care folosea banii societății debitoare. Mai arată că după revocarea calității de administrator Gap rocedat la executarea silită a activelor SC SRL, ceea ce a contribuit la imposibilitatea continuării activității.
Recursul este legal timbrat.
În ce privește recursul pârâtului G acesta solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii creditoarei DGFP Sibiu pentru obligarea lui G să plătească în solidar cu suma de 100.835 lei în favoarea averii debitoarei.
Susține că sentința este nelegală pentru aspecte prevăzute de art. 304.pr.civ coroborat cu art. 304 ind. 1.pr.civ.
Susține că s-a reținut greșit că faptele sale se încadrează în dispozițiile art. 137 lit. a, c, d și e din Legea 64/1995.
În primul rând susține că nu are calitate procesuală pasivă deoarece înainte cu 4 ani de începerea procedurii nu mai făcea parte din organele de conducere ale societății falite. Se arată că până la declanșarea procedurii falimentului au mai avut loc trei adunări generale ale asociaților de aprobare a bilanțului pentru exercițiul financiar 2001, 2002 și 2003 și dacă ar fi fost probleme pârâtul ar fi trebuit în calitate de administrator să dispună potrivit puterilor conferite de lege antrenarea răspunderii fostului administrator, căruia i s-a revocat mandatul de administrator prin hotărârea asociaților din 19.09.2000
În al doilea rând se arată că față de faptul că răspunderea reglementată de art. 137 din Legea nr. 64/1995 este o răspundere personală, care se limitează la prejudiciul cauzat cu vinovăție, prin fapta proprie și cu intenție, nefiind admisibilă prezumarea vinovăției, ci fiind necesară dovedirea acesteia. Se susține că simpla efectuare a unei activități nerentabile nu este suficientă pentru stabilirea răspunderii dacă nu este dovedit și interesul personal al pârâtului în efectuarea unei astfel de activități.
Se mai susține că în privința faptelor prevăzute de art.137 lit. d și c din Legea nr. 64/1995, expertiza arată, că au fost săvârșite numai în perioada în care a fost administrator.
Cu privire la faptele prevăzute de art. 137 lit. b, d și c din Legea nr. 64/1995, susține că în speță nu s-a făcut nicio dovadă a săvârșirii de către a vreuneia din aceste fapte.
Recursul este legal timbrat.
Analizând recursurile de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursurile sunt întemeiate.
În ce privește recursul lui, analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că în dosarul cu nr. - ce are ca obiect antrenare răspundere, deși pârâtul apare ca fiind reprezentat de, nu se regăsește niciunde în dosar împuternicirea avocațială sau contractul de asistență juridică.
Singurele împuterniciri avocațiale care apar ca fiind emanate de la pârâtul este aceea de la fila 36 din dosar nr. 5047/2004 al Curții de APEL ALBA IULIA prin care a fost soluționat recursul împotriva Sentinței civile nr. 2003/C/2004 a Tribunalului Sibiu ce avea ca obiect soluționarea unor contestații la tabelul preliminar al creanțelor în procedura falimentului SC SRL, deci în alt dosar, precum și împuternicirea avocațială de la fila 311 din dosarul de faliment nr.- în care avocatul este împuternicit de cabinetul de avocatură " " pentru a asigura asistența juridică a debitoarei SC SRL și nu a pârâtului.
Față de acestea și având în vedere că citațiile emise pe adresa pârâtului, din Germania, nu au fost niciuna semnate de primire, curtea constată că judecarea cererii de antrenare a răspunderii pârâtului s-a făcut cu nelegala citare a acestuia și în lipsa unui apărător legal angajat.
În considerarea faptului că dreptul la apărare al justițiabilului este unul din drepturile fundamentale ale cetățeanului, o judecată în lipsa celui judecat sau cu încălcarea drepturilor procesuale ale acestuia, respectiv dreptul de a-și angaja un apărător care să-i reprezinte interesele, fiind inadmisibilă, se constată că sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct.5 pr.civ. urmând ca să se dispună casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea judecării cauzei cu legala citare a pârâtului și în prezența apărătorului legal angajat cu acte depuse în acest sens la dosar.
În ce privește recursul pârâtului G se constată că și acesta este întemeiat față de împrejurarea că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului a fost pusă în discuție, chiar dacă nu a fost explicit formulată, și la instanța de fond, dar asupra acesteia judecătorul sindic nu s-a pronunțat.
Cum rezolvarea excepției implica administrarea de probe privind perioada în care s-a produs prejudiciul neacoperit și perioada în care cei doi pârâți au fost administratori sau au îndeplinit acte în interesul societății se constată îndeplinirea cerințelor art. 312 alin. 3.pr.civ. motiv pentru care este justificată casarea sentinței și în ce privește acest recurs.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 3, coroborat cu art. 304 ind. 5.pr.civ. vor fi admise recursurile, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării cauzei vor fi avute în vedere și motivele de recurs ale ambilor pârâți ce privesc fondul cauzei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții G și Martine împotriva Sentinței comerciale nr. 973/C/25.06.2009 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosar nr. - și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.12.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 6/12.01.2010
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
