Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 959/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 959
Ședința publică de la 02 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP H împotriva Sentinței nr. 314/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, din partea creditoarei recurente, o adresă prin care arată că s-a efectuat procedura de citare prin publicitate cu debitoarea SC SRL, fapt dovedit cu o copie anexată, a anunțului privind citarea acesteia în ziarul "România Liberă".
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 314/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara în dosar nr-, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea DGFP H împotriva debitoarei SC SRL
Pentru a se pronunța această sentință s-a constatat că, creditoarea și-a întemeiat cererea pe înscrisuri intitulate titluri executorii și somații semnate de către emitent (conducătorului organului de executare) fără a face însă dovada că aceste înscrisuri au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor.
Mai mult, creditoarea, deși a depus la dosarul cauzei decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nu a făcut dovada comunicării acesteia cu debitoarea în niciuna din modalitățile prevăzute de art. 44 Cod pr. fiscală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP H, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenței față de debitoare.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că societatea debitoare figurează în evidențele organului fiscal cu o creanță mai mare decât valoarea prag de 10.000 lei, că nu are bunuri care să poată fi executate silit în vederea recuperării datoriilor și că actele de executare silită emise pe seama acesteia, respectiv somațiile, nu au atins finalitatea dorită, motiv pentru care a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
Precizează că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, alăturat cererii de deschidere au fost anexate acte doveditoare ale creanței.
Arată în continuare că instanța de fond a apreciat că actele prin care DGFP H și-a dovedit creanța pe care o deține împotriva societății debitoare nu pot fi luate în considerare, ajungând la soluția nelegală de respingere a cererii.
Pe de altă parte, consideră aprecierile instanței, cum că actele depuse sunt lipsite de valoare juridică, ca fiind nelegale și netemeinice. Astfel, titlurile executorii depuse la dosar reprezintă expresia sintetizată a titlului de creanță prin care se individualizează creanța fiscală pe care contribuabilul o datorează bugetului general consolidat. Aceste titluri executorii sunt comunicate împreună cu somațiile societății debitoare și sunt emise în conformitate cu prevederile OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare. Atâta timp cât aceste titluri executorii sunt emise în conformitate cu prevederi legale, atunci nu se poate aprecia, așa cum a procedat instanța de fond, că ele sunt lipsite de valoare juridică. Astfel, la art. 141 din OG nr. 92/2003 este reglementată noțiunea de titlu executoriu și condițiile ce trebuie să fie îndeplinite pentru începerea executării silite, iar titlurile executorii depuse de DGFP H în susținerea cererii au fost emise în conformitate cu aceste prevederi legale. Actele de executare silită se emit pentru sumele cu care societatea figurează în evidențele fiscale, respectiv fișa plătitorului.
Se apreciază că titlurile executorii susmenționate sunt expresia sintetizată a titlurilor de creanță, întrucât în ele se menționează sumele individualizate în titlurile de creanță și, mai mult, fiecare titlu executoriu astfel emis cuprinde mențiunea expresă cu privire la titlul de creanță prin care s-a individualizat creanța fiscală (declarația contribuabilului, decizia de impunere sau decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale). Actele de executare silită sunt comunicate contribuabililor cu confirmare de primire. Contribuabilul are la dispoziție exercitarea contestației la executare, în situația în care consideră că actele de executare emise nu au fost emise în conformitate cu legea sau dacă sumele nu au fost datorate. Susține că, în speță, actele nu au fost contestate.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate, se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Evidențele fiscale se întocmesc pe baza declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat depuse de contribuabil lunar la organul fiscal și deciziile de calcul accesorii. De asemenea, în evidențele fiscale se înregistrează și deciziile de impunere emise de organul fiscal ca urmare a efectuării inspecțiilor fiscale de fond. Toate aceste acte reprezintă titluri de creanță, conform prevederilor OG nr. 92/2003. Creanțele fiscale individualizate în titlurile de creanță enumerate anterior, sunt înscrise în evidența fiscală individuală, organizată pentru fiecare contribuabil în parte. În situația în care contribuabilul nu achită în mod voluntar creanța individualizată prin declarația sau decontul depus, sau prin decizia de impunere sau cea de calcul a accesoriilor, așa cum s-a arătat, titluri de creanță, se trece la executarea silită a acestora prin emiterea somațiilor și a titlurilor executorii.
Debitoarea nu a formulat contestație, respectiv nu a contestat faptul că se află în stare de insolvență.
Din actele fiscale depuse la dosar reiese că valoarea creanțelor ce rezultă din amenzi depășește valoarea prag prevăzută de art. 3 alin. 12 din Legea nr. 85/2006.
Față de motivele de mai sus, instanța de recurs apreciază că nu a fost epuizată cercetarea fondului cauzei, sub aspectul verificării creanțelor și realizării pragului prevăzut de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel că sentința va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se mai reține că, la fila 26 din dosarul de fond, se regăsește încheierea de amânare a pronunțării nesemnată de către judecător cu încălcarea art. 268 Cod pr. civilă.
În rejudecare, pe lângă verificarea creanțelor rezultate din amenzi se va aprecia dacă și celelalte titluri de creanță sunt oportune pentru deschiderea procedurii sub aspectul caracterului cert, exigibil și lichid al creanțelor.
Recursul, după cum s-a motivat mai sus, fiind întemeiat, urmează să fie admis în baza art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. H împotriva Sentinței nr. 314/F/18.03.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.12.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 4/13.01.2010
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 976/2009.... → |
|---|
