ICCJ. Decizia nr. 1059/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1059/2004
Dosar nr. 7813/2001
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Bucureşti, la 13 octombrie 2000, reclamanta SC N.C.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC T.A. SA, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 5.202.070 lei cu titlu de preţ, şi a sumei de 16.909.500 lei, cu cheltuieli de judecată aferente.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a livrat pârâtei cu factura nr. NC 981118/1998 marfă în valoare de 5.202.070 lei, neachitată, motiv pentru care pârâta datorează, conform menţiunii din factură, şi penalităţi de întârziere de 0,5 % pe zi de întârziere.
Pe parcursul derulării procesului, pârâta depune O.P. nr. 188/2001 cu care face dovada achitării preţului în valoare de 5.202.070 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 1891 din 9 martie 2001, a respins acţiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că pârâta şi a achitat debitul restant, iar, cu privire la capătul de cerere accesoriu, că între părţi nu s-a încheiat un contract în care acestea să insereze o clauză penală care să fie astfel opozabilă pârâtei.
Apelul declarat de reclamanta, SC N.C.H. SRL Bucureşti, împotriva hotărârii instanţei de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1119 din 4 iulie 2001, instanţa de apel reţinând, ca şi instanţa de fond, că penalităţile de întârziere pot fi acordate numai în situaţia în care raporturile dintre părţi s-au stabilit pe bază de contract, iar contractul ar fi conţinut şi o clauză penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, SC N.C.H. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Criticile aduse de recurentă vizează interpretarea greşită dată de instanţa de apel actelor deduse judecăţii cu privire la soluţionarea capătului de cerere accesoriu.
Curtea, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi redate în cele ce urmează.
Factura nr. NC 981118 din 16 decembrie 1998 a fost semnată de pârâtă fără obiecţiuni, ceea ce înseamnă că pârâta a acceptat şi condiţiile generale înscrise pe verso-ul facturii.
Potrivit art. 1. lit. a) din „Condiţiile generale de vânzare", respectivele condiţii de vânzare devin valabile din momentul acceptării comenzii.
Acceptând la plată factura, pârâta a acceptat implicit comanda făcută de reclamantă în termenii specificaţi în condiţiile generale de vânzare.
Menţiunea înscrisă la baza facturii „Plata în termen de maxim 10 zile de la facturare. Condiţiile generale de vânzare pe verso" nu este o simplă menţiune, ci, prin trimiterea pe care o face, are valoarea unei clauze prin referire.
Faptul semnării de către pârâtă fără obiecţiuni a facturii în discuţie conferă caracter convenţional raporturilor dintre părţi.
Întrucât pârâta şi-a achitat cu întârziere obligaţia de plată a preţului, reclamanta este îndreptăţită la plata penalităţilor de întârziere calculate, potrivit art. 5 din Condiţiile generale de vânzare, în virtutea principiului forţei obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând nelegalitatea şi netemeinicia deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica Decizia recurată în sensul că va admite apelul reclamantei şi va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că va obliga pârâta SC T.A. SA Bucureşti să plătească reclamanta suma de 16.909.500 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi suma de 1.816.686 lei cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata SC T.A. SA Bucureşti va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1.873.686 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, SC N.C.H. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1119 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei SC N.C.H. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1891 din 9 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul că obligă pârâta, SC T.A. SA Bucureşti, să plătească reclamantei suma de 16.909.500 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi suma de 1.816.686 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata să plătească recurentei 1.873.686 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1061/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1058/2004. Comercial → |
|---|
