ICCJ. Decizia nr. 1049/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1049/2004
Dosar nr. 1484/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2518 din 9 septembrie 2002, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL Braşov, dispunându-se rezilierea contractului de închiriere încheiat de părţi sub nr. 944/1991 şi evacuarea pârâtei din imobilul situat în Braşov.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 16.141.348 lei cu titlu de chirie restantă pentru perioada martie 2000 – martie 2001 şi 12.867.326 lei penalităţi de întârziere, dispunându-se şi instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând pârâtei, până la concurenţa sumelor de mai sus.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei (contractul 944/1991 şi actele adiţionale, facturile şi notele de calcul pentru chiria restantă şi penalităţi), precum şi dispoziţiile legale în materie, din care a reţinut că neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei sale de a plăti chiria, atrage după sine, rezilierea contractului şi daune interese.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 999 din 18 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 1121/2002.
Împotriva sentinţei, astfel rămasă irevocabilă, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat recurs în anulare, susţinând că este esenţial nelegală şi vădit netemeinică.
S-a susţinut că, pronunţând soluţia atacată, cele două instanţe nu au avut în vedere HG nr. 4/1992, care stabileşte că pentru spaţiile cu altă destinaţie decât locuinţa, din fondul locativ de stat, deţinută de Uniunea Artiştilor Plastici din România şi de unităţile sale componente cu titlu de chiriaşi, se stabilesc în limita cheltuielilor de administraţie şi întreţinere, reparaţii, aferente imobilelor. Totodată s-a invocat Hotărârea nr. 99 din 18 noiembrie 1999 a Consiliului Judeţean Braşov, care a aprobat indicele de indexare a chiriilor în raport cu rata inflaţiei şi că, faţă de limita de 1200 lei pentru un metru pătrat, începând cu 1 februarie 2000, astfel stabilită, reclamanta a pretins 8851 lei pe metrul pătrat.
S-a mai susţinut sub aspectul netemeiniciei că la dosarul cauzei nu s-au depus acte privind modul de calcul al chiriei pretinse prin acţiune, iar instanţele au reţinut greşit că pârâta a fost de acord cu sumele pretinse.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
La promovarea recursului în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., s-a avut în vedere că instanţele au pronunţat soluţii cu încălcarea prevederilor impuse de HG5/1992, respectiv, Hotărârea Consiliului Local Braşov nr. 49/1999.
O astfel de susţinere nu poate fi primită, pe de o parte, soluţiile întemeindu-se pe prevederile contractului dintre părţi în care pârâta a fost de acord cu majorarea unilaterală a cuantumului chiriei (art. 17) şi instanţele nu se pot substitui voinţei părţilor exprimată prin convenţiile legal făcute (art. 969 C. civ.).
Pe de altă parte, existenţa unor reglementări speciale, de natura celor invocate, nu exclude, potrivit art. 1 C. com. (dispoziţie legală ignorată de autorul căii de atac extraordinare), ci se completează cu dispoziţiile cuprinse în Codul civil.
Aşa fiind, cum în cauză nu se poate, în lumina prevederilor legale evocate, supra reţine o încălcare esenţială a legii de către cele două instanţe în ce priveşte temeinicia, la dosarul cauzei se află toate înscrisurile pe care s-a întemeiat atât sentinţa tribunalului, cât şi Decizia curţii de apel, se reţin ca legale şi temeinice soluţiile pronunţate.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 2518/C din 9 septembrie 2002 a Tribunalul Braşov şi a deciziei nr. 999 R din18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1055/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1037/2004. Comercial → |
|---|
