ICCJ. Decizia nr. 1343/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1343/2004
Dosar nr. 531/2002
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 ianuarie 2001, reclamanta, SC P.M. SA, a chemat în judecată pârâta, SC P.I. SA, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie centrul de pâine nr. 424, şi pe cale de consecinţă să se dispună evacuarea acesteia pentru lipsă de titlu, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor, reclamanta a arătat că a luat fiinţă în temeiul Legii nr. 15/1990, prin transformarea fostei I.C.L. A.A. 1 în societăţi comerciale pe acţiuni, în baza deciziei Primăriei municipiului Bucureşti nr. 1071/1990, în patrimoniul căreia s-a aflat şi spaţiul comercial în discuţie, fiind preluat de societatea nou înfiinţată. În cursul anului 1990, conform prevederilor HG nr. 765/1990, pârâta a preluat activitatea din cadrul unităţii, fiindu-i transferate cu derogare de la art. 14 din HG nr. 740/1990, mijloacele fixe existente în imobil, construcţia propriu-zisă rămânând în patrimoniul fostei I.C.L. A.A. 1, fiind inclusă în capitalul social al SC P.M. SA, având număr de inventar 1-1078.
Ca urmare, impozitele şi taxele aferente clădirii au fost achitate de SC P.M. SA, figurând ca proprietari ai clădirii. De asemenea, reclamanta susţine că, prin protocolul de predare-primire încheiat cu ocazia transferului alături de mijloacele fixe a fost trecută din eroare şi clădirea, eroare atestată şi de împrejurarea că spaţiul în litigiu nu este conţinut în anexele HG nr. 391/1995, eroare remediată prin încheierea contractului de închiriere nr. 4542 din 17 octombrie 1991.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că, la constituirea sa în societate comercială, conform Legii nr. 15/1990, spaţiul în litigiu a fost cuprins în patrimoniul societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 2740 din 6 aprilie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta nu a făcut dovada vreunui titlu de proprietate asupra imobilului revendicat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate anexat nu poate fi avut în vedere atâta timp cât nu este însoţit de anexa 2 ,din care să rezulte suprafeţele de teren ce compun suprafaţa de 3.570,59 mp. atribuită în proprietatea SC P.M. SA, iar pe de altă parte, prin contractele de vânzare cumpărare acţiuni încheiate de FPS cu asociaţia PAS P.I., rezultă că în capitalul social al acesteia este cuprins şi imobilul în litigiu.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt prin aprecierea eronată a probelor administrate.
Astfel, se susţine că s-a făcut dovada, că activul în litigiu era în patrimoniul său la data transformării în societate comercială, când imobilul se afla înregistrat în registrul inventar sub nr. 1-1078.
Dreptul de proprietate a fost dovedit, atât cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate, unde la poziţia 24 este înregistrat terenul.
Prin Decizia civilă nr. 1491 din 22 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, anterior transformării în societăţi pe acţiuni, spaţiul în litigiu, prin protocolul nr. 17339 din 7 septembrie 1990, a trecut în administrarea pârâtei intimate, fiind preluat în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 15/1990, de către SC P.I. SA urmare înfiinţării acesteia.
Ori, reclamanta-apelantă nu a probat că, la data transformării sale în societate comercială pe acţiuni imobilul în litigiu exista în patrimoniul I.C.L. A.A. 1, iar art. 7 din HG nr. 765 din 9 iulie 1990, prevedea expres că predarea-preluarea se referă la magazinele specializate care se vor transfera prin derogare de la art. 14 din HG nr. 740 din 3 iulie 1990, situaţie în care predarea spaţiului prin protocolul 17339 din 7 septembrie 1990 este corectă, încheierea contractului de închiriere fiind o eroare a pârâtei.
De asemenea, instanţa de apel reţine că, deţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu ţine loc de titlu de proprietate şi nici faptul achitării impozitelor şi taxelor aferente clădirii.
Cu petiţia înregistrată la data de 1 februarie 2002, reclamanta a declarat recurs în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că, instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu s-a făcut dovada că activul în litigiu format din teren şi clădire s-a aflat în patrimoniul societăţii la data transformării în societate comercială, în baza art. 18-20 din Legea nr. 15/1990, atâta timp cât înainte de reorganizare acest imobil se afla în patrimoniul I.C.L. A.A. 1.
Dovada dreptului de proprietate s-a făcut şi cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate, şi cu faptul încheierii contractului de închiriere în anul 1991, şi cu achitarea taxelor şi impozitelor aferente clădirii.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că la constituirea sa în societate comercială conform Legii nr. 15/1990, bunul în litigiu a fost cuprins în patrimoniul societăţii, cu atât mai mult cu cât prin Decizia P.M.B. din data de 9 noiembrie 1990, determinarea capitalului social al noii societăţi înfiinţate se face numai valoric fără stabilirea structurii sale.
Recursul este fondat.
În cursul anului 1990, urmare HG nr. 740 şi 765/1990, s-a procedat la trecerea unor unităţi comerciale specializate de produse alimentare din subordinea comerţului în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.
Potrivit art. 2 din HG 765/1990, transmiterea fondurilor fixe din unităţile ce se predau-preiau se va face în condiţiile legii, iar art. 7 face precizarea că predarea-preluarea se face prin transfer cu derogare de la art. 14 din HG nr. 740 din 3 iulie 1990.
În considerarea acestor norme imperative, prin protocolul nr. 17331 din 7 septembrie 1990, s-a procedat la predarea-preluarea spaţiului cu indicatorii economici şi financiari.
Deşi HG nr. 765/1990, face vorbire de predarea activităţii unităţilor comerciale specializate recurenta, reclamantă din eroare a procedat la predarea şi a activului. Că este aşa, rezultă şi din anexa la HG nr. 391/1995, care a reglementat ulterior transmiterea spaţiilor comerciale în patrimoniul societăţilor comerciale cu activitate de producţie din domeniile morărit şi panificaţie, în care nu se regăseşte spaţiul în litigiu.
De altfel, prin adresa nr. 13105 din 24 octombrie 1991, recurenta reclamantă face cunoscută eroarea produsă la 7 noiembrie 1990, când a fost introdus imobilul în discuţie în anexa la protocolul nr. 17339, eroare recunoscută de pârâta intimată, care la data de 17 octombrie 1991, a încheiat contract de închiriere.
La data de 1 noiembrie 1990, când s-a înfiinţat SC P.M. SA, prin reorganizarea I.C.L. A.A. 1 Bucureşti, în societate pe acţiuni, spaţiul comercial se afla în patrimoniul acesteia, fiind inclusă în capitalul social, fiind înregistrată în registrul de inventar nr. 1-1078.
Se reţine că, potrivit HG nr. 834/1991, certificatul de atestare a dreptului de proprietate se emite pentru terenul aferent construcţiilor aflate în proprietatea societăţii comerciale, iar în cadrul procedurii de elaborare a lui se verifică şi dreptul de proprietate asupra construcţiei.
În speţă, acest certificat împreună cu anexa privind situaţia juridică a terenurilor SC P.M. SA, atestă proprietatea asupra construcţiei şi terenului aferent, cu atât mai mult cu cât părţile în litigiu au fost înfiinţate prin Decizia aceleiaşi instituţii, Primăria municipiului Bucureşti, autoritate ce a emis certificatul seria B nr. 0062.
De altfel, intimata pârâtă nu a efectuat nici un demers juridic pentru anularea acestuia.
Cu privire la faptul achitării impozitelor şi taxelor pentru imobilul în litigiu, apreciem că instanţele au interpretat greşit susţinerile recurentei reclamante, întrucât această probă a fost folosită pentru a demonstra că, şi în raporturile cu administraţie locală, este recunoscută ca proprietară, intimata pârâtă neînregistrând, conform normelor fiscale, pretinsa proprietate.
În contractul de vânzare cumpărare acţiuni nr. 115 din 6 aprilie 1995, încheiat între F.P.S. şi intimata pârâtă, se precizează că activele menţionate în anexa nr. 2, printre care figurează şi spaţiul în litigiu, nu sunt incluse în patrimoniul societăţii.
Faţă de cele arătate, rezultă că instanţa de apel a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, pronunţând o soluţie nelegală, situaţie în care în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., şi văzând şi art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, SC P.M. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1491 din 22 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, modifică Decizia atacată. Admite apelul. Schimbă în tot sentinţa civilă a instanţei de fond, în sensul că admite acţiunea reclamantei, SC P.M. SA Bucureşti. Obligă pârâta, SC P.I. SA Bucureşti, să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie centrul de pâine nr. 424 situat în Bucureşti. Dispune evacuarea pârâtei, SC P.I. SA Bucureşti, pentru lipsă titlu.
Obligă intimata, SC P.I. SA Bucureşti, la plata cheltuielilor de judecată la fond, apel şi recurs în sumă de 32.841.400 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1355/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1342/2004. Comercial → |
|---|
