ICCJ. Decizia nr. 1371/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1371/2004
Dosar nr. 2439/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată la 17 octombrie 2003, reclamanta, SC I.G. SRL Galaţi, a cerut, în contradictoriu cu pârâtele, SC L.I. SRL Craiova, şi SC C.I.S.I. SRL Bucureşti, interzicerea acestora prin reprezentanţi, de a intra în incinta activelor ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1811 din 24 iulie 2003.
Judecătoria Câmpulung, judeţul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 1941 din 20 octombrie 2003, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, reţinând în esenţă, că reclamanta a vândut părţilor, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1811 din 24 iulie 2003, mai multe active, situate în Câmpulung, şi întrucât cumpărătoarele nu şi-au îndeplinit obligaţiile de plată a preţului, cererea reclamantei este întemeiată pentru prevenirea producerii unor daune, astfel că este admisibilă în temeiul art. 581 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele pârâte, în temeiul art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susţinut, în principal, necompetenţa instanţei, întrucât prin clauza compromisorie prevăzută în art. 11 din contractul de vânzare, părţile au convenit ca orice litigiu decurgând din sau în legătură cu contractul încheiat, privind validarea, interpretarea, executarea ori desfiinţarea lui să se soluţioneze prin arbitrajul organizat de Camera de Comerţ şi Industrie Argeş.
S-a susţinut că soluţia pronunţată este criticabilă şi în fond, întrucât nu s-a sprijinit pe probe.
Curtea, analizând din oficiu competenţa materială în soluţionarea cauzei, reţine următoarele:
Cererea reclamantei ca instanţa să dispună interzicerea pârâtelor de a intra în incinta activelor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare are natură comercială nepatrimonială, astfel că, competenţa materială în soluţionare, în primă instanţă, revine, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalului.
Acţiunea a fost formulată în regim de ordonanţă preşedinţială.
Potrivit art. 581 alin. (2) C. proc. civ., „cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului".
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, tribunalul avea competenţa soluţionării cererii comerciale nepatrimoniale în regim de ordonanţă preşedinţială.
Susţinerile recurentelor, în sensul aplicării clauzei compromisorii din contractul de vânzare-cumpărare şi reţinerii competenţei tribunalului arbitral, sunt fără temei.
Cartea IV „Despre arbitraj", art. 340 C. proc. civ., prevede dreptul părţilor de a conveni soluţionarea litigiilor pe calea arbitrajului, dar a celor patrimoniale.
Cum, în speţă, litigiul legat de executarea contractului nu are caracter patrimonial, revine instanţelor judecătoreşti competenţa soluţionării şi, după cum s-a arătat mai sus, tribunalului.
Aşa fiind, recursul se va admite pe excepţia necompetenţei materiale reţinută din oficiu, iar hotărârea atacată urmează să fie casată, cu trimiterea cauzei spre competenţă soluţionare, Tribunalului Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtelor, SC L.I. SRL şi SC C.I.S.I. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1941 din 20 octombrie 2003, a Judecătoriei Câmpulung Muscel, pe care o casează.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 941/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1779/2004. Comercial → |
|---|
