ICCJ. Decizia nr. 1394/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1394/2004
Dosar nr. 111/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată, reclamanta, SC F.F. SRL Suceava, în contradictoriu cu SC T.M. SRL Suceava, a solicitat ca, prin sentinţa care se va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 0,47 ha teren, situat în cartierul Burdujeni, din municipiul Suceava, cât şi radierea din cartea funciară a parcelelor 1273 şi 1274 înscrise pe numele pârâtei.
Soluţionând cauza pe fond, Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr. 509 din 18 aprilie 2002, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, cu motivarea că reclamanta a dovedit că este proprietara suprafeţei de teren revendicată şi că pârâta deţine fără titlu suprafaţa de teren revendicată de reclamantă, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva sentinţei nr. 509 din 18 aprilie 2002, a declarat recurs pârâta, SC T.M. SRL Suceava, prin care a invocat drept motiv de casare art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv, recurenta pârâtă a susţinut că este proprietara terenului revendicat de intimata reclamantă, terenul fiind dobândit prin cumpărare de la A.Z. Burdujeni, aşa cum atestă şi sentinţa nr. 475 din 16 iulie 1999, a Tribunalului Suceava.
În conformitate cu art. 51-56 C. proc. civ., societatea L.C. SRL Suceava, a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei, iar pentru a justifica interesul în promovarea unei astfel de cereri, a susţinut că la data de 28 iunie 2001, a cumpărat o suprafaţă de 4858 metri pătraţi teren şi o construcţie, identice cu PF nr. 1273 şi 1274 din cartea funciară.
Prin Decizia nr. 596 din 26 septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, a respins recursul şi cererea de intervenţie formulată în interesul recurentei.
În considerentele deciziei, Curtea a reţinut că reclamanta a dobândit în mod legal suprafaţa de 2,080 metri pătraţi teren, în temeiul art. 28 din Legea nr. 18/1991, şi că, în urma cumpărării la licitaţie a unor active de la fostul A.F. Burdujeni, i-a fost emis titlul de proprietate nr. 4376 din 30 iunie 1994, care nu a fost anulat.
S-a mai reţinut că sentinţa nr. 475 din 16 iulie 1999, prin care s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtei pe o suprafaţă de 5000 metri pătraţi teren, nu-i este opozabilă reclamantei, întrucât, pe de o parte, aceasta din urmă nu a fost parte în proces, iar pe de altă parte, constituirea dreptului de proprietate trebuia făcută în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 18/1991, şi nu prin procedura constatării dreptului de proprietate.
În fine, că din conţinutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 86 din 20 iunie 1999, rezultă până la evidenţă că A.Z. Burdujeni a vândut numai activul „ adăpost nr. 5", aşa încât, prin constatarea dreptului de proprietate asupra unui teren de 5000 metri pătraţi, s-a eludat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991.
Nu în ultimul rând, instanţa de recurs a reţinut că reclamanta şi-a transcris dreptul de proprietate în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni la 15 iunie 1994, înainte de înscrierea dreptului în noile cărţi funciare de către pârâtă, şi, ca urmare, titlul opozabil şi valabil este cel al reclamantului, potrivit cu regula priorităţii transcrierii. Şi celelalte critici aduse sentinţei au fost apreciate, în raport de argumentele privind opozabilitatea titlului reclamantei, ca nefondate.
Împotriva deciziei nr. 596/2002, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în soluţionarea recursului pârâtei, a declarat recurs aceeaşi pârâtă, SC T.M. SRL Suceava.
Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., în argumentarea căruia a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale şi netemeinice, şi că se impune casarea acestora şi trimiterea cauzei pentru judecarea apelului declarat împotriva sentinţei nr. 2180 din 25 aprilie 2000, a Judecătoriei Suceava.
A mai susţinut că tribunalul era necompetent material să soluţioneze acţiunea comercială în revendicare.
Recursul declarat de pârâtă este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Printre regulile care stau la baza căilor de atac se înscrie şi unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac. Cu alte cuvinte, dreptul de a folosi o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui.
Este evident că, în aceste condiţii, partea interesată nu poate folosi de două ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri. În concret, recurenta a formulat recurs împotriva deciziei nr. 596/2002, care a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în soluţionarea recursului declarat de SC T.M. SRL Suceava, împotriva sentinţei nr. 509/2002, pronunţată de Tribunalul Suceava.
Decizia pronunţată în recurs (nr. 596/2002) este irevocabilă, aşa încât soluţia astfel pronunţată nu este supusă altei căi de atac de reformare.
Faptul că, de această dată, recurenta declară că atacă toate hotărârile pronunţate în cauză, nu schimbă termenii problemei privind inadmisibilitatea promovării unui nou recurs, după ce un alt recurs a fost deja soluţionat.
Recurenta a invocat, în alţi termeni, încălcarea normelor de competenţă materială, dar nici acest motiv nu-i conferă dreptul de a ataca cu recurs o hotărâre irevocabilă. Pentru astfel de situaţii, codul de procedură civilă a stabilit alte căi de atac.
Prin urmare, nici din acest punct de vedere recursul nu poate fi privit ca admisibil.
Nu în ultimul rând, este de observat că recursul s-a întemeiat pe art. 304 pct. 4 C. proc. civ., depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, motiv care nu numai că nu a fost argumentat, dar nici nu-i conferă un drept de a ataca o decizie, rămasă irevocabilă, tot pe calea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC T.M. SRL Suceava, împotriva deciziei nr. 596 din 26 septembrie 2002, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1395/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1392/2004. Comercial → |
|---|
