ICCJ. Decizia nr. 14/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.14/2004
Dosar nr. 5236/2001
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC H.S. SRL Târgu Jiu, a chemat în judecată pe pârâta, A.P. SA Târgu Jiu, solicitând plata sumei de 1.160.000.000 lei, reprezentând preţ neachitat pentru marfa vândută.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 628 din 16 decembrie 2000, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.160.000.000 lei, preţ neachitat, şi la 38.845.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut existenţa unor note de comenzi, prin care pârâta a solicitat livrarea unor mărfuri, recepţionate dar plătite parţial.
Curtea de Apel Craiova, soluţionând apelul declarat de pârâtă prin Decizia nr. 358 din 19 aprilie 2001, a respins cererea, obligând pe apelantă la 500.000 lei cheltuieli de judecată, considerând că raporturile contractuale dintre părţi s-au derulat pe perioada noiembrie 1995-august 1998, iar produsele livrate de pârâtă, pe bază de comandă, au fost parţial plătite.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că raporturile comerciale dintre părţi nu au existat în formă scrisă, iar neplata unei părţi a preţului s-a datorat produselor necomandate şi refuzate.
Pe de altă parte, recurenta susţine că instanţa de apel a localizat perioada de plată anterior litigiului.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Dreptul comercial înlătură formalismul existent în alte ramuri de drept, pentru a răspunde exigenţelor comerţului: celeritate, încrederea părţilor, stabilitatea operaţiunilor încheiate. De aceea, principiul consensualismului domină raporturile dintre comercianţi, facilitând astfel schimbul de mărfuri.
Simplul acord al părţilor, urmat de executarea convenţiei astfel încheiate, este suficient pentru caracterizarea raporturilor comerciale.
Dacă părţile nu au considerat necesară forma scrisă a convenţiei lor, derularea activităţii va fi caracterizată de formele ulterioare întocmite, ca urmare a executării acesteia.
Astfel, comanda urmată de recepţia mărfii este suficientă, pentru a face dovada deplină a raporturilor desfăşurate între părţi. Cu atât mai mult existenţa proceselor verbale din 30 decembrie 1999 şi din 25 martie 1998, alături de referatul de necesitate, întocmite chiar de pârâtă, conduc la calificarea indubitabilă a actelor de comerţ efectuate.
Caracterizând judicios raporturile desfăşurate între părţi şi probele administrate, instanţele de fond şi apel au pronunţat hotărâri legale şi temeinice.
Apare surprinzătoare apărarea pârâtei, depăşind chiar limitele bunei credinţe, în condiţiile în care, după recepţia produselor comandate, invocă inexistenţa comenzii sau incertitudinea datei la care produsele s-au livrat.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 358 din 19 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SNP P.M. SA Bucureşti, agenţia de aprovizionare Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 358 din 19 aprilie 2001, a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1418/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1397/2004. Comercial → |
|---|
