ICCJ. Decizia nr. 1484/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1484/2004
Dosar nr. 2276/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC S.I. SRL Bucureşti, a chemat-o în judecată pe pârâta, SC S.V. SRL Urziceni, pentru ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului încheiat la 1 februarie 2003, pentru lipsa preţului.
A arătat că între părţi s-a încheiat un contract de colaborare în participaţiune prin care s-a convenit folosirea spaţiului comercial din Bucureşti. deşi contractul este numit contract de colaborare în participaţiune, intenţia părţilor a fost folosinţa spaţiului în schimbul plăţii chiriei, care nu a fost determinată şi nici nu poate fi determinabilă.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6124 din 15 septembrie 2003, a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, reţinând că natura juridică a contractului ce face obiectul cauzei fiind de natură comercială, rezultă că acţiunile ce derivă dintr-un asemenea act nu pot atrage decât competenţa instanţei comerciale. Pentru acest motiv a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A arătat că instanţa a încălcat şi aplicat greşit art. 3 şi 4 C. com., în sensul că, în speţă, fiind în discuţie un contract de colaborare care în fapt este un contract de închiriere, nu face obiectul faptelor de comerţ prevăzute de C. com., astfel că litigiul este de natură civilă şi nu de natură comercială.
De asemenea, a arătat că instanţa a aplicat greşit legea şi că, în conformitate cu art. II din OUG nr. 58/2003, art. 725 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa soluţionării litigiului revine judecătoriei şi nu tribunalului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contractul de colaborare în participaţiune, a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată prin acţiunea de faţă, este un contract de natură comercială, cum corect a constatat instanţa de fond, respectiv Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
Contractul de colaborare în participaţiune, nefăcând parte din categoria contractelor numite, astfel încât simpla calificare a acestuia şi încadrarea lui într-un anumit tip de contract numit să fie suficientă pentru a-i cunoaşte regimul juridic, interpretarea aplicării acestuia, a normelor unor contracte numite, se face în funcţie de voinţa exprimată de părţi la încheierea contractului. Or, voinţa exprimată în scris de părţi, a fost aceea de a încheia un contract de colaborare în participaţiune la folosinţa imobilului care face parte din fondul de comerţ al fiecăreia dintre societăţile în litigiu. Contractul, având ca obiect acest fond de comerţ, determină natura sa comercială.
Pe de altă parte, în cazul contractelor care reprezintă fapte(acte) subiective de comerţ şi care sunt încheiate de comercianţi în cadrul exercitării comerţului (art. 4 C. com.), şi dacă contrariul nu rezultă din actul încheiat, sunt aplicabile legile comerciale. În speţă, se constată că ambele părţi contractante au calitatea de comercianţi, toate faptele şi actele juridice ale acestora fiind prezumate a fi comerciale (art. 4 C. com.).
Ca urmare, se constată că natura contractului este comercială, litigiul urmând a fi soluţionat de instanţa comercială.
Cu privire la cel de al doilea motiv, Curtea constată că şi acesta este nefondat, urmând a fi respins, deoarece conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., sunt de competenţa tribunalelor comerciale procesele şi cererile de natură comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.
În speţă, fiind vorba despre o acţiune în constatarea nulităţii contractului, acţiunea este neevaluabilă în bani, astfel că este de competenţa tribunalului comercial, cum corect a stabilit instanţa de fond.
Se constată deci, că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, şi, conform art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC S.I. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 6124 din 15 septembrie 2003, a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1488/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1482/2004. Comercial → |
|---|
