ICCJ. Decizia nr. 1488/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1488/2004
Dosar nr. 1359/2004
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC C.I. SA Topliţa, a chemat-o în judecată pe pârâta, SC A.N. SRL Târgu Mureş, solicitând instanţei rezilierea contractului de vânzare-cumpărare a unor active şi obligarea pârâtei la predarea bunurilor ce au făcut obiectul acestui contract, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 438 din 23 aprilie 2001, Tribunalul Mureş, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 117 din 5 mai 1997, încheiat între cele două părţi, obligând-o pe pârâtă către reclamantă la predarea bunurilor ce au constituit obiectul contractului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta nu a plătit mai mult de 3 rate consecutive din avans şi ratele trimestriale.
Prin Decizia nr. 44/A din 19 iunie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, obligând-o pe aceasta să-i plătească apelantei-pârâte suma de 70.762.062 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că instanţa de fond a acordat reclamantei ceea ce nu a cerut, pronunţând astfel o hotărâre în afara obiectului cu care a fost învestită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta şi, prin Decizia nr. 4118 din 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, l-a anulat conform dispoziţiilor art. 43 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa supremă a reţinut că la dosarul cauzei a fost depus un înscris din care rezultă că, în temeiul actului adiţional autentificat sub nr. 3877 din 11 octombrie 2002, recurenta, SC C.I. SA Topliţa, a fost radiată din registrul comerţului Harghita, conform cererii nr. 11924 din 17 decembrie 2002, împrejurare în care respectiva societate nu mai are capacitate juridică şi nu mai poate sta în instanţă ca subiect de drept distinct.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat contestaţie în anulare, SC M.I. SRL Bucureşti, în calitate de parte interesată şi ca fost acţionar majoritar al SC T.C.I. SA Topliţa, societate radiată din registrul comerţului, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei nr. 4118 din 29 octombrie 2003, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, judecarea pe fond a recursului declarat împotriva deciziei curţii de apel, admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii recurate şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei nr. 438 din 23 aprilie 2001, a Tribunalului Mureş, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei sale, contestatoarea arată în esenţă următoarele:
- instanţa de recurs a omis a constata că, la data înregistrării recursului, respectiv 25 iulie 2002, recurenta avea capacitate de exerciţiu, având în vedere că aceasta a fost radiată doar la data de 16 ianuarie 2003, fiind incident motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 318 pct. 9 teza I C. proc. civ.;
- procedura de citare pentru termenul de judecată din data de 29 octombrie 2003, nu a fost legal îndeplinită, dovada de citare a recurentei fiind returnată la dosarul cauzei, fără a exista vreo menţiune cu privire la motivele ce au împiedicat comunicarea ei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 92 C. proc. civ., fiind încălcate şi dispoziţiile art. 85 şi 107 din acelaşi cod, împrejurări ce atrag aplicarea motivului prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.;
- pe de altă parte, în considerarea aceloraşi texte legale mai sus menţionate, nu s-a observat că din raportul de lichidare depus la Registrul Comerţului şi publicat în Monitorul Oficial, rezultă că succesoarea dreptului de reprezentare în instanţă pentru SC C.I. SA, în procesul cu SC A.N., va fi SC M.I. SRL, societate cu care nu s-a efectuat nici un act procedural în cauză.
În sfârşit, arată că interesul legitim al promovării prezentei contestaţii în anulare, este justificat de condiţionarea dreptului său de creanţă, de către existenţa şi întinderea dreptului de creanţă al intimatei.
În legătură cu contestaţia în anulare, astfel formulată de SC M.I. SRL Bucureşti, instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei în prezenta cauză.
Aşa fiind, în primul rând, trebuie amintit că prin parte în proces se înţelege participantul la judecarea unei cauze, fiind necesar ca acesta să îndeplinească cumulativ anumite condiţii, şi anume să aibă capacitate şi calitate juridică, un drept legal şi actual, iar interesul să fie legitim, imediat şi personal (cu excepţiile prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul în speţă).
În cauză, litigiul dedus judecăţii s-a purtat între reclamanta, SC C.I. SA Topliţa, şi pârâta, SC A.N. SRL Târgu Mureş, astfel încât contestatoarea din prezenta cauză, ca fost acţionar majoritar al reclamantei, societate ce a fost radiată din Registrul Comerţului, este un terţ faţă de cadrul legal instituit, nu are calitate de parte în proces şi, prin urmare, nici calitate procesuală activă pentru a formula o astfel de cale de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În subsidiar, şi numai de principiu, este de menţionat că, chiar dacă SC M.I. SRL Bucureşti ar fi avut îndrituirea legală să promoveze contestaţia în anulare de faţă, pe care aşa cum s-a precizat nu o are, motivele invocate în susţinerea cererii oricum nu sunt fondate şi nu justificau admisibilitatea acesteia, întrucât:
Conform actelor existente la dosar (dosar recurs), rezultă cu certitudine că SC C.I. SA Topliţa, urmare parcurgerii procedurilor de dizolvare şi lichidare, conform art. 222 alin. (1) pct. b) şi art. 254 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, a fost radiată din Registrul Comerţului la data de 17 decembrie 2002, astfel încât, în mod corect, s-a reţinut de către instanţa de recurs că această societate, la data declarării recursului, 25 iulie 2002, era lipsită de capacitate juridică, nu mai putea sta în proces ca subiect de drept distinct, nu mai avea exerciţiul drepturilor procedurale şi, ca atare, dispoziţiile art. 43 C. proc. civ., erau pe deplin aplicabile şi recursul corect a fost anulat, în consecinţă, în baza acestui temei legal.
Susţinerea privind radierea societăţii doar la data de 16 martie 2003, nu are nici un suport legal faţă de cele mai sus arătate şi nu este sprijinită de nici o dovadă în acest sens, nefiind, în consecinţă, fondată.
Nici susţinerea, conform căreia pentru termenul din 29 octombrie 2003, nu ar fi fost îndeplinită legal procedura de citare, nu este fondată, deoarece dovada de citare a fost returnată cu menţiunea agentului procedural „societate radiată din Registrul Comerţului", cum şi era, încă din 17 decembrie 2002, fiind respectate prin urmare dispoziţiile art. 85 C. proc. civ., iar cele ale art. 107 acelaşi cod, în această situaţie, nici nu erau aplicabile.
Eronat se susţine, de asemenea, de către contestatoare, că s-ar fi impus ca instanţa de recurs să aibă în vedere raportul de lichidare din care rezultă că este succesoarea acesteia, întrucât la data pronunţării, faţă de actele existente la dosarul cauzei, instanţa a apreciat corect că recurenta este lipsită de capacitate juridică, de vreme ce societatea era radiată, iar actul invocat în contestaţia în anulare formulată de SC M.I. SRL Bucureşti, nu poate face nici o dovadă în lipsa unei calităţi legale.
Prin urmare, prezenta contestaţie în anulare nu îndeplineşte nici una din condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., dar, cum ea a fost introdusă de o societate fără calitate procesuală activă, excepţia prevalând, se va admite această excepţie, iar contestaţia în anulare va fi respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active a SC M.I. SRL Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC M.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 4118 din 29 octombrie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1489/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1484/2004. Comercial → |
|---|
