ICCJ. Decizia nr. 1479/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1479/2004
Dosar nr. 1325/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC Ţ.R. SA Bucureşti, a chemat-o în judecată pe pârâta, SC Ţ.I. SRL Bucureşti, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună rezilierea contractului de asociere nr. 980 din 20 aprilie 1995, încheiat între părţi, şi obligarea pârâtei la plata sumelor de 22.500 dolari S.U.A., reprezentând cota de participare la profit neachitată pentru lunile septembrie, octombrie şi noiembrie 1996, 10.830 dolari S.U.A. de penalităţi de întârziere şi 7.266.067 lei reprezentând cotă parte din consumul de energie electrică, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta şi-a redus în mai multe rânduri cuantumul pretenţiilor, ultima precizare în acest sens făcând-o la data de 10 iunie 1998, solicitând obligarea pârâtei la plata doar a sumei de 124.606.466 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi rezilierea contractului de asociere din culpa pârâtei, renunţând la celelalte capete ale acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 3501 din 16 septembrie 1998, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea precizată formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 124.606.466 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 22.504.000 lei cheltuieli de judecată, dispunând şi rezilierea contractului nr. 980 din 20 aprilie 1995.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, pe parcursul procesului s-au achitat sumele reprezentând cota de participare a reclamantei la beneficiu, 1.267.250.596 lei, în bani şi în natură, prin livrarea de produse de bumbac, aceste plăţi au fost făcute uneori în avans şi chiar în plus, dar nu la toate termenele contractuale, şi cum pârâta nu a formulat cerere reconvenţională nu poate opera compensarea între penalităţile de întârziere datorate şi eventualele beneficii nerealizate prin plăţi anticipate, pârâta datorând penalităţi în sumă de 124.606.466 lei pentru plăţile făcute cu întârziere şi dispunându-se, totodată, şi rezilierea asocierii în conformitate cu cele stipulate de părţi la cap. V pct. 1 din contract.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1988 din 22 septembrie 1999, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Prin Decizia nr. 1669 din 7 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei curţii de apel mai sus menţionate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel: A respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării deciziei.
În rejudecare, prin Decizia comercială nr. 23 A din 11 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 3501 din 16 septembrie 1998, a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă doar la plata sumei de 25.375.619 lei penalităţi de întârziere, precum şi la 3.237.477 lei cheltuieli de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, iar intimata a fost obligată la plata sumei de 24.362.693 lei cheltuieli de judecată (apel şi recurs).
În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut că apelanta nu şi-a respectat obligaţia principală rezultată din contract, referitoare la plata cotei minime de asociere, dar pe parcursul derulării procesului dintre părţi aceasta a achitat suma restantă, motiv pentru care intimata a renunţat la acest capăt de cerere.
A mai reţinut că, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de către expertul, G.M., a rezultat faptul că apelanta pârâtă a efectuat plăţi cu întârziere în 13 luni din perioada de derulare a contractului, iar cu privire la modul de calcul al penalităţilor, instanţa a constatat că prima variantă de calcul întocmită de expert, de aplicare a unui procent de 0,4 % pe zi întârziere, este cea legală.
A fost menţinută rezilierea contractului, având în vedere că pârâta, chiar dacă a făcut plăţi cu anticipaţie, a efectuat şi plăţi cu întârziere, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile cap. V pct. 5 din contract cu privire la reziliere.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., şi solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi modificarea în parte a deciziei instanţei de apel, în sensul respingerii în totalitate a apelului declarat de pârâtă şi păstrarea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond.
Recurenta reclamantă susţine astfel că 1) în mod nelegal, instanţa de apel a dispus obligarea societăţii sale la plata de penalităţi de întârziere către apelanta pârâtă, fără ca aceasta să formuleze cerere reconvenţională în cauză.
Mai arată că 2) Decizia instanţei de apel este nelegală şi pentru că s-a dispus obligarea sa către intimata apelantă a unor penalităţi în cuantum de 0,4 % pe zi pentru sumele plătite benevol în avans de către aceasta, fără ca ea să deţină vreun titlu din care să rezulte obligarea societăţii sale la plata unor sume de bani, fără să se fi făcut dovada existenţei vreunor daune provenite din plata în avans, şi în lipsa unui temei contractual sau legal pentru aplicarea clauzei penale din contract, cu privire la sumele plătite de apelanta pârâtă în avans.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, prima critică exprimată de reclamantă în recurs, în sensul că nelegal s-a dispus obligarea sa la plata de penalităţi de întârziere în lipsa unei cereri reconvenţionale formulate de pârâtă nu este fondată, întrucât:
- pârâta a formulat apărări în întâmpinare, pe care instanţa, în virtutea rolului său activ, în soluţionarea corectă a cauzei nu putea să nu le ia în considerare, având în vedere că aprecierea acestora de către instanţă, ca fiind întemeiate, nu a condus la obligarea reclamantei recurente la plata unor daune către intimata pârâtă, ci la stabilirea unui cuantum real, mai redus al penalităţilor pe care i le datora pârâta intimată.
Astfel fiind, cum în cauză nu s-a făcut o compensare judiciară a sumelor datorate de părţi, ci s-a reţinut că apelanta pârâtă a efectuat plăţi în avans, plăţi ce nu au fost contestate de recurenta reclamantă şi care au fost avute în vedere corect de expertul contabil în stabilirea cuantumului penalităţilor de întârziere datorate de pârâtă, nu poate fi primită critica recurentei reclamante, conform căreia această apărare se impunea a fi formulată pe calea unei cereri reconvenţionale.
În ce priveşte cea de-a doua critică, referitoare la cuantumul penalităţilor de 0,4 %, critica este de asemenea nefondată, atât timp cât acest cuantum a fost prevăzut în contract, fără a se lua în considerare şi efectuarea de plăţi anticipate la cererea reclamantei, aşa cum s-a întâmplat, împrejurare ce se constituie într-o ofertă de modificare a clauzelor contractuale, acceptată de pârâtă prin efectuarea acestor plăţi, termenul de scadenţă fiind, în acest mod, modificat, şi fiind deci echitabilă aplicarea aceluiaşi coeficient ambelor părţi, atât pentru sumele achitate reclamantei după data scadenţei, cât şi pentru sumele de care a fost prejudiciată pârâta prin plata anticipată a mai mult de jumătate din suma datorată.
În consecinţă, reţinându-se că reclamanta nu a formulat în recurs nici un motiv întemeiat de desfiinţare a hotărârii curţii de apel, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., urmează ca recursul pe care aceasta l-a declarat în cauză să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC Ţ.R. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 23 A din 11 aprilie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1540/2004. Comercial → |
|---|
