ICCJ. Decizia nr. 2639/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2639/2004
Dosar nr. 8523/2004
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 15 septembrie 2004
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă:
Prin sentinţa comercială nr. 3637 din 15 martie 2004, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta SC S.D. SA şi pârâţii A.E. Buftea SRL, S.F. şi B.R.N., având ca obiect cererea de constatare a nulităţii contractului de garanţie imobiliară din 16 decembrie 1995, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998, cererile de orice natură, privind valorificarea activelor bancare neperformante, sunt de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, iar în cauză reclamanta invocă executarea silită ce urmează a fi începută de către A.V.A.B., prin preluarea creditului bancar garantat cu ipotecă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 71 din 27 aprilie 2004, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, creând conflict negativ de competenţă.
Se arată că A.V.A.B. nu are calitate procesuală în dosar, reclamanta nu a chemat-o în judecată şi, potrivit principiului disponibilităţii, doar reclamanta stabileşte cadrul procesual, neputându-se extinde acţiunea şi la A.V.A.B., dacă nu s-a cerut judecarea şi în contradictoriu cu aceasta.
Cum, în cauză, A.V.A.B. nu are nici o calitate iar aplicarea art. 45 din OUG nr. 51/1998 este condiţionată de îndeplinirea cerinţei imperative ca A.V.A.B. să fie parte în dosar, litigiul este de competenţa Tribunalului Bucureşti, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., litigiul fiind neevaluabil în bani.
Analizându-se conflictul negativ de competenţă, potrivit art. 21 şi 22 C. proc. civ., se constată că obiectul acţiunii îl reprezintă constatarea nulităţii contractului de garanţie, acţiune care nu figurează printre cele prevăzute în art. 45 din OUG nr. 51/1998, nefiind o cerere privind valorificarea activelor bancare.
Chiar dacă acest contract vizează garantarea unui credit care a devenit neperformant şi urmează a se porni executarea silită, conform art. 41 din OUG nr. 51/1998, până când A.V.A.B. nu va figura parte în proces, nu se pot invoca normele speciale de competenţă. stabilite în considerarea acestei autorităţi.
Cadrul procesual dat de acţiunea cu care a fost investit Tribunalul Bucureşti nu poate fi modificat decât de reclamant şi acesta nu a chemat în judecată şi A.V.A.B., astfel că, neregăsindu-se condiţia prevăzută de art. 44 din OUG nr. 51/1998, ca A.V.A.B. să fie parte în cauză, rezultă că aparţine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii, în constatarea nulităţii contractului de garanţie imobiliară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2528/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2643/2004. Comercial → |
|---|
