ICCJ. Decizia nr. 2528/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2528/2004
Dosar nr. 3654/2004
Şedinţa publică din 14 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 12026/2002, reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta SC E.L. SA Brazi la plata sumei de 166.397.261 lei, reprezentând daune interese moratorii, aferente dividendelor pentru anul 1998.
Prin sentinţa nr. 3388 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Prahova a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti şi a obligat pârâta la plata sumei de 166.397.261 lei, reprezentând daune interese moratorii, aferente dividendelor pentru anul 1998.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin contractul de privatizare, pârâta s-a obligat să plătească către reclamantă dividendele restante pe anul 1998, 1999 şi daune pentru neachitarea în termen a acestor dividende, astfel că îi datorează reclamantei suma solicitată.
În ceea ce priveşte excepţia invocată de pârâtă, tribunalul a reţinut că prescripţia dreptului la acţiune, având un obiect patrimonial, intervine după 3 ani de la naşterea dreptului şi curge de la data fiecărei plăţi.
Împotriva sentinţei menţionate, pârâta SC E.L. SA Brazi a declarat recurs, care a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1455 din 9 aprilie 2003, hotărârea primei instanţe fiind casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În pronunţarea acestei decizii, s-a reţinut că greşit a fost calculat termenul de prescripţie de 3 ani, dreptul la acţiune născându-se la data de 15 aprilie 1999, data aprobării de către A.G.A. a bilanţului contabil pe 1998 iar, în raport cu sesizarea instanţei, 8 iulie 2002 ,acţiunea este neprescrisă, începând cu 8 iulie 1999 şi până la data efectuării plăţii dividendelor, astfel că s-a dispus reanalizarea pretenţiilor sub aspectul prescripţiei.
În rejudecare, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 3320 din 16 octombrie 2003, a admis în parte acţiunea, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pe perioada 15 aprilie 1999-8 iulie 1999 şi a obligat pârâta SC E.L. SA Brazi la plata sumei de 108.849.670 lei, dobânzi pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 1998.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a aplicat termenul legal de prescripţie de 3 ani, în raport de data sesizării instanţei, 8 iulie 1999, iar în ce priveşte cuantumul dobânzilor, s-a avut în vedere expertiza contabilă, care a aplicat dobânzile de referinţă B.N.R. până la 1 februarie 2000, iar ulterior acestei date, dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000.
Împotriva sentinţei, pronunţate în rejudecare după casare, a declarat apel reclamanta A.P.A.P.S.
Apelul a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 77 din 30 ianuarie 2004, reţinându-se că susţinerile apelantei, privind prescripţia dreptului la acţiune, au fost analizate prin Decizia de casare nr. 1455 din 9 aprilie 2003, iar îndrumările acesteia erau obligatorii în rejudecarea fondului.
Împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta reclamantă A.P.A.P.S. a susţinut că greşit s-a reţinut ca prescrise pretenţiile anterioare datei de 8 iulie 1999, întrucât termenul de prescripţie, prin recunoaşterea pârâtei debitoare, s-a întrerupt la data ultimei plăţi a dividendelor pe 1998, respectiv 12 februarie 2002, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripţie.
Recurenta pârâtă, SC E.L. SA Brazi, a formulat critici, privind dobânda aplicabilă.
Ambele recursuri urmează a fi respinse, întrucât:
Susţinerile recurentei reclamante A.P.A.P.S., privind întreruperea termenului de prescripţie la 12 februarie 2002, sunt nefondate, întrucât se ignoră obiectul pretenţiilor, care nu este plata dividendelor, pentru a invoca ultima plată a acestora, 12 februarie 2002 şi, de aici recunoaşterea debitorului şi întreruperea prescripţiei, ci, acţiunea priveşte dobânzi, pentru întârzierea plăţii dividendelor.
Dreptul la acţiune pentru plata dividendelor s-a născut, după cum a statuat instanţa, la 15 aprilie 1999 şi tot de la această dată, pentru fiecare zi de întârziere, debitoarea datorează dobânzi, care curg până la efectuarea plăţii.
Deci, sunt temeiuri diferite, iar pentru întârzierea dividendelor, corect dobânzile au fost calculate, în raport de termenul de prescripţie de 3 ani, anterior formulării acţiunii, respectiv de la 8 iulie 1999 şi până la plata dividendelor.
Ca urmare, invocarea instituţiei întreruperii prescripţiei nu-şi are temei, neexistând o recunoaştere a întârzierii plăţii şi a plăţii de dobânzi.
În ce priveşte recursul pârâtei:
Se reţine că această parte nu a declarat apel, împotriva sentinţei nr. 3320 din 16 octombrie 2003, care a rejudecat cauza în fond.
În atare situaţie, pârâta nu mai este în drept să invoce direct în recurs motive de casare, cu privire la soluţia de fond, ocolind calea apelului cu caracter devolutiv, întrucât s-ar încălca principiul ierarhiei instanţelor judecătoreşti, aşa cum este structurat prin C. proc. civ. şi legea de organizare judecătorească.
Faţă de cele arătate, recursurile urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi de pârâta SC E.L. SA Brazi, împotriva deciziei nr. 77 din 30 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2532/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2639/2004. Comercial → |
|---|
