ICCJ. Decizia nr. 2789/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2789/2004
Dosar nr. 4119/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2298 din 26 septembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea introdusă de reclamanta SC C.I.C. SRL Ilia, împotriva pârâtei Primăria comunei Ilia şi a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei suma de 45.800.000 lei, reprezentând preţ achitat pentru cumpărarea unui imobil şi să-i plătească 3.513.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta a vândut reclamantei spaţiul comercial situat în comuna Ilia, având destinaţia de cofetărie şi librărie, cu suma de 45.800.000 lei, dar că, ulterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar reclamanta a fost evacuată din imobil. Vânzarea-cumpărarea spaţiului a fost precedată de un proces-verbal, încheiat la 2 iulie 1997, între comisia de negociere din cadrul Primăriei Ilia şi reclamantă, prin care s-a prevăzut preţul de vânzare şi faptul că, în cazul în care C.C. Ilia ar avea câştig de cauză, în procesul intentat primăriei Ilia, privind dreptul de proprietate asupra spaţiului în discuţie, se va restitui reclamantei suma de 45.800.000 lei, fără dobânzi, indexări sau alte drepturi băneşti din partea primăriei. S-a mai stabilit că procesul-verbal va face parte din contractul de vânzare-cumpărare ce se va încheia şi care, apoi, a şi fost încheiat la 14 iulie 1997.
Instanţa de fond a apreciat că, în baza art. 992 C. civ., pârâta trebuie să restituie reclamantei preţul achitat dar nu şi diferenţa de 216.140.959 lei, cerută de reclamantă cu titlu de actualizare a preţului şi care, potrivit calculelor depuse la dosar, reprezintă de fapt rata inflaţiei pe perioada septembrie 1997-februarie 2003.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 14/A din 16 ianuarie 2004.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea lui şi modificarea parţială a hotărârilor pronunţate anterior, în sensul admiterii în întregime a acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 261.940.259 lei, actualizată de la 1 martie 2003, la data pronunţării deciziei.
În primul rând, se invocă în drept prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv încălcarea normelor imperative de competenţă, constând în aceea că judecarea pricinii revenea instanţelor civile şi nu celor comerciale.
În al doilea rând, se invocă în drept prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., respectiv instanţele au apreciat greşit că, deşi nu a fost inclusă în contractul de vânzare-cumpărare, clauza privind restituirea doar a preţului vânzării ar avea autoritate contractuală şi, tot greşit, au caracterizat suma solicitată de reclamantă peste preţul efectiv achitat drept dobândă sau indexare, când era o sumă actualizată, respectiv preţul actualizat, neavând conotaţia unei despăgubiri. Se consideră eronată şi referirea instanţei la riscul pe care recurenta şi l-ar fi asumat, de vreme ce ambii contractanţi au convenit expres că preţul va fi restituit în caz de evicţiune.
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor invocate, constată că acesta este nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, Curtea constată că, în mod corect, litigiul a fost soluţionat de instanţele comerciale, având în vedere că obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre părţi l-a constituit un imobil cu destinaţia de spaţiu comercial, care a intrat în fondul de comerţ al reclamantei, societate comercială, fiind afectat exercitării activităţii comerciale a acesteia. Ca atare, în raport de prevederile art. 4 şi art. 56 C. com., litigiul a fost corect calificat, ca fiind comercial.
Nici celelalte motive invocate în recurs, în baza art. 304 pct. 8 şi pct. 9, nu sunt întemeiate, instanţele interpretând corect actul dedus judecăţii şi făcând o corectă aplicare a legii.
Astfel, în mod corect, s-a apreciat că procesul-verbal de negociere dintre părţi, încheiat la 2 iulie 1997, prin care s-a stabilit că, în cazul în care reclamanta va pierde dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial, i se va returna doar preţul plătit, la care nu se vor adăuga dobânzi, indexări sau alte drepturi băneşti, face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a reţinut, corect, că reclamanta a cunoscut în momentul încheierii convenţiei de vânzare-cumpărare, pericolul de a fi evinsă, fapt rezultând evident din procesul-verbal de negociere şi necontestat de reclamantă şi a acceptat expres să cumpere pe riscul său.
Regimul legal al garanţiei în caz de evicţiune, garanţie de drept, nefiind stabilit cu caracter imperativ de art. 1337 C. civ., poate fi modificat prin convenţia părţilor, aşa cum prevede art. 1338 C. civ., devenind o garanţie convenţională, de fapt. Este ceea ce s-a întâmplat între părţi şi, având în vedere prevederile art. 1340 C. civ., precum şi faptul că reclamanta a cunoscut pericolul evicţiunii, aceasta nu ar fi putut obţine nici restituirea preţului în lipsa clauzei din procesul-verbal de negociere (a cărei valabilitate o contestă pe de o parte, iar pe de altă parte o recunoaşte, chiar şi în recurs, pentru a-şi întemeia cererea de restituire).
Încercarea reclamantei de a disocia „actualizarea preţului" de indexare, pentru a o scoate de sub incidenţa clauzei din procesul-verbal de negociere, este zădărnicită de chiar expertiza contabilă-financiară, depusă de ea pentru dovedirea cuantumului sumei solicitate şi din care rezultă că expertul a aplicat metoda de actualizare, funcţie de indicele de inflaţie.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.I.C. SRL Ilia, împotriva deciziei nr. 14/A din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2790/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2787/2004. Comercial → |
|---|
