ICCJ. Decizia nr. 2884/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2884/2004
Dosar nr. 8198/2004
Şedinţa publică din 22 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, SC B.S.E. SA, anularea hotărârii A.G.E.A. a societăţii pârâte din 3 decembrie 2002, referitoare la deschiderea unei reprezentanţe a societăţii din Oradea şi modificarea actului constitutiv, privind deschiderea acestei reprezentanţe şi, totodată, suspendarea, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, republicată, a executării hotărârii atacate, până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare.
S-a invocat de către reclamantă nerespectarea dispoziţiilor art. 117 pct. 1 şi art. 8 din Legea 31/1990, republicată, art. 107 din OUG nr. 28/2002, cât şi ale dispoziţiilor art. 109 pct. 2, cu referire la modul de reprezentare al acţionarilor.
S-a invocat de pârâtă atât excepţia de prematuritate a acţiunii, întrucât acţiunea a fost formulată anterior publicării hotărârii A.G.E.A. în Monitorul Oficial, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată.
Prin încheierea din 4 februarie 2002, Tribunalul Constanţa a respins cererea de suspendare, măsură rămasă irevocabilă, iar, prin sentinţa civilă nr. 7089 din 7 octombrie 2003, a respins excepţia invocată de pârâtă, iar pe fond şi acţiunea.
S-a reţinut că pe fond nu operează excepţia de prematuritate a acţiunii, întrucât termenul de 15 zile calculat de la data publicării în Monitorul Oficial este reglementat ca termen maximal, în care pot fi atacate în justiţie hotărârile A.G.A., iar pe fondul acţiunii că nu s-au încălcat dispoziţiile art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, şi nici ale art. 109 alin. (2) din OUG nr. 28/2002, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 12 din actul constitutiv al societăţii pârâte.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Constanţa, care, prin Decizia civilă nr. 137 din 15 aprilie 2004, a motivat soluţia prin aceea că regula cuprinsă în art. 117, privitoare la convocarea Adunării Generale, s-a coroborat cu dispoziţiile art. 111 şi art. 113 din Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv, ori de câte ori se iveşte una din problemele care sunt de competenţa Adunării Generale şi, în plus, s-au avut în vedere şi clauzele statutare la care face trimitere Legea nr. 31/1990, republicată.
Susţinerile reclamantei, privind convocatorul şi publicarea acestuia, au fost respinse, întrucât convocatorul a fost publicat atât în Monitorul Oficial, cât şi în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea unde are sediul pârâta, fiind trimise înştiinţări privind convocarea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, S.I.F. Transilvania SA, care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, următoarele:
I. Greşit instanţa de apel a judecat litigiul în şedinţă publică, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, când soluţionarea trebuia să aibă loc în Camera de consiliu (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
II. În subsidiar, se arată că trebuia, potrivit art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, convocarea să fie făcută de către Consiliul de Administraţie şi nu de preşedintele consiliului, primul fiind organul de conducere colectivă, iar hotărârile acestuia trebuie să fie luate tot colectiv şi nu de o singură persoană, care a stabilit nelegal atât data convocării, cât şi ordinea de zi, ceea ce duce la nulitatea hotărârii.
De asemenea, consideră recurenta, motivarea hotărârii privind neobligativitatea unui studiu de fezabilitate pentru deschiderea unui punct de lucru la Oradea, nefiind prevăzută de lege, încalcă conţinutul Legii nr. 31/1990, republicată, respectiv, art. 1 din acest act normativ, ceea ce impunea obligaţia pentru pârâtă, în situaţia înfiinţării unei reprezentanţe, ceea ce constituie o modificare a actului constitutiv, să argumenteze şi să dovedească acţionarilor că se respectă scopul urmărit la înfiinţarea societăţii, cât şi oportunitatea deschiderii reprezentanţei.
În aceste condiţii, recurenta apreciază că, prin motivarea instanţei de apel, a fost încălcat dreptul părţii de a ataca în justiţie o hotărâre A.G.A. luată cu nerespectarea legii.
Tot ca aspect de nelegalitate a hotărârii atacate, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, care condiţionează înfiinţarea unei reprezentanţe de existenţa unei clauze corespunzătoare în actul constitutiv al societăţii pârâte, ceea ce nu există.
II. În dezvoltarea motivului de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra apărării formulate, şi anume, că hotărârea A.G.E.A. s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 99 şi 100 din OUG nr. 28/2002.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului şi anularea hotărârii A.G.E.A. în litigiu.
Recursul este nefondat.
I. Motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este neîntemeiat, nefiind încălcate nici de instanţa de fond, nici de instanţa de apel, dispoziţiile art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Este adevărat că textul invocat prevede judecarea de către instanţa, pe raza teritorială unde societatea îşi are sediul, a cererii de anulare a hotărârilor A.G.A., considerate nelegale şi în Camera de consiliu, ceea ce s-a făcut de către instanţa de fond şi nu se contestă nici de recurentă.
Calea de atac însă, respectiv, apelul, reglementată de art. 252 şi urm. C. proc. civ., care este legea de drept comun, nu prevede o asemenea condiţie, judecata, în lipsa unei menţiuni exprese, având loc în şedinţă publică, chiar dacă se critică o hotărâre luată în Camera de consiliu, respectându-se pentru aceasta legea specială.
În atare condiţii, hotărârea instanţei de apel nu este nulă.
II. Motivele de recurs invocate în subsidiar, respectiv, art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Se va analiza mai întâi motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., deşi nu se respectă cronologic numerotarea recursului scris, pentru că este mult mai succint decât cel de al doilea, justificându-se şi un răspuns mai concis.
Din conţinutul apeluluirezultă că, în cadrul motivului de bază invocat, şi anume, încălcarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) din OUG nr. 28/2002, precum şi în dezvoltarea amplă a acestuia cu diverse argumente, s-a invocat în final, ca o concluzie, dispoziţiile art. 99 şi 100 din OUG nr. 28/2002.
Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 109 din OUG nr. 28/2002, ceea ce s-a făcut, neexistând nici o obligaţie legală de a se răspunde la fiecare argument în parte, care conduce la critica de bază.
Simpla lectură a hotărârii criticate duce la concluzia că instanţa de apel a răspuns, în esenţă, la apărarea privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 31/1990, republicată, astfel că urmează să fie respins şi acest motiv de recurs.
Din analiza prevederilor art. 117 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, se constată că susţinerea recurentei, privind persoana care trebuie să convoace A.G.E.A., cât şi conţinutul necorespunzător al convocatorului, nu se regăseşte în textul invocat şi nici în probele dosarului.
Astfel, nici unul din cele două alineate ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu prevede convocarea A.G.E.A. de către consiliul de administraţie, „ca organ de conducere, ci se menţionează expres că „administratorul" face convocarea indiferent de ordinea de zi.
Cele arătate în textul de mai sus, se completează cu dispoziţiile art. 12 din actul constitutiv al pârâtei-intimate, astfel că, în cauză, procedându-se în sensul legii, convocarea este legală, iar hotărârea din 3 decembrie 2002 nu este nulă, cum corect s-a reţinut de instanţe.
Argumentul recurentei, în cadrul acestui motiv de nelegalitate, privind persoana care trebuie să întocmească ordinea de zi, este, de asemenea, informat de art. 117 pct. 7 din Legea nr. 31/1990, republicată, care, referindu-se la convocare, care se face de administrator, priveşte şi întocmirea ordinii de zi, fără nici o specificare că s-ar face de consiliul de administraţie.
Coroborarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu art. 146 din aceeaşi lege, nu are nici o legătură cu susţinerea din acest motiv de recurs, care vizează persoana abilitată să facă convocarea A.G.E.A.
Art. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, defineşte societatea comercială şi arată obiectul de activitate al acesteia, deci, nici o legătură cu obligaţia unui studiu de fezabilitate care să fie prezentat pe capitole acţionarilor, mai ales că această condiţie nu este impusă nici de art. 8 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 31/1990, republicată, şi nici de art. 3 din actul constitutiv al pârâtei.
Deci, dacă legea nu prevede o asemenea obligaţie pentru înfiinţarea unei reprezentanţe, logic, nu s-a încălcat nici un act normativ.
Concluzia la care ajunge recurenta, în partea finală a acestui motiv de recurs, nu este deloc aberantă în cauza de faţă, deoarece, neîncadrându-se nici o dispoziţie legală, care să impună studiu de fezabilitate pentru înfiinţarea unei reprezentanţe, hotărârea A.G.E.A. este legală şi, într-adevăr, nu are de ce să fie atacată în justiţie, iar dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicată, invocate de recurentă, nu au legătură cu situaţia de fapt din dosar.
Este surprinzător că se fac de recurentă afirmaţii care, pe de o parte, nu au acoperire în probele dosarului, iar pe de altă parte, sunt contrazise de acestea, aşa cum este cazul ultimului aspect din recurs, cu trimitere la actul constitutiv al societăţii pârâte, când, la art. 3, se prevede expres că societatea poate înfiinţa sucursale, filiale sau reprezentanţe, comerciale, deci, nu sunt contrazise dispoziţiile art. 8 lit. i) din Legea nr. 31/1990, republicată.
În consecinţă, pentru cele arătate, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA Braşov împotriva deciziei civile nr. 137 COM din 15 aprilie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2910/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2878/2004. Comercial → |
|---|
