ICCJ. Decizia nr. 2959/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2959/2004
Dosar nr. 9364/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2003, secţia comercială a Tribunalului Constanţa a respins, ca nefondate, excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes, invocate de pârâta SC N.O. SA.
A admis cererea formulată de reclamanta S.I.F. Transilvania SA, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA.
A fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice, cu următoarele obiective:
- situaţia plăţilor efectuate de SC N.O., reprezentantul Ministerului Turismului în adunarea generală a acţionarilor societăţii pârâte, în perioada anilor 2000-2003, inclusiv sumele plătite sub formă de indemnizaţie de şedinţă, precum şi decontarea cheltuielilor de transport, cazare, diurnă.
- temeiul legal, în baza căruia au fost făcute aceste plăţi.
- modul de recuperare a sumelor plătite către Ministerul Turismului.
A fost desemnat expert tehnic contabil G.C., cu un onorariu provizoriu în sumă de 5 milioane lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de judecată a reţinut, cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii că, în temeiul art. 1332 din Legea acţionarilor interesaţi, se exercită direct prevederile acestui articol, având un caracter imperativ, valorificarea acestui drept neputând fi îngrădită sau refuzată de către pârâtă.
Excepţia lipsei de interes a fost respinsă de instanţă, cu motivarea că interesul promovării acţiunii rezidă tocmai în dispoziţiile textului articolului mai sus invocat.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că reclamanta a făcut dovada că deţine cel puţin 10 % din capitalul social, prin Încheierea nr. 14853/2002, astfel că, în temeiul art. 1332 din Legea nr. 31/1990, poate solicita instanţei să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să analizeze anumite operaţiuni din gestiunea societăţii, să le predea raportul acestora şi cenzorilor, fără a exista obligaţia comunicării rezultatelor către toţi acţionarii. Împrejurarea aprobării în A.G.A. a exerciţiului financiar pe anii 2000, 2001, 2002 şi 2003 nu are relevanţă şi, chiar mai mult, motivează instanţa de fond, nu poate elimina automat dreptul de control indirect asupra gestiunii societăţii de către acţionarul majoritar.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 179/COM din 20 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul. În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că, în mod corect şi legal, tribunalul a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 1332 din Legea societăţilor comerciale, raportat la situaţia dovedită de acţionar, cu mai mult de 10 % al reclamantei „din societatea pârâtă SC N.O. SA".
La data de 15 iulie 2004, pârâta a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. proc. civ.
Recurenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Criticile formulate de pârâtă privesc atât excepţiile de inadmisibilitate a acţiunii şi a lipsei de interes legitim, precum şi fondul cauzei, pe care le dezvoltă în cererea cu care a investit instanţa supremă.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei S.I.F. Transilvania, pârâta susţine că reclamanta a aprobat situaţia economico-financiară a SC N.O., concretizată prin aprobarea bilanţului contabil pe anii 2000, 2001, 2002 şi 2003, prin reprezentantul său, mandatat în A.G.A., fără obiecţiuni, când, în fapt, dacă ar fi avut astfel de obiecţiuni era necesar a vota împotrivă, cu solicitarea consemnării acestora în mod expres în procesele verbale de şedinţă. La îndemâna reclamantei era acţiunea în anulare a hotărârii A.G.A. sau, potrivit Legii nr. 525/2002, ar fi putut cere efectuarea unor rapoarte cenzorilor societăţii sau auditorilor financiari, referitoare la anumite operaţiuni din gestiunea societăţii, mai susţine recurenta.
Promovând acţiunea, în temeiul art. 133 indice 2 din Legea nr. 31/1990, reclamanta a investit instanţa cu o acţiune inadmisibilă, împrejurare pe care tribunalul nu a reţinut-o ca atare.
Cât priveşte excepţia lipsei interesului legitim, recurenta susţine că reclamanta nu a făcut dovada înregistrării unui prejudiciu, precum şi faptul că nu sunt întrunite în cauză nici una dintre cerinţele interesului, în promovarea unei astfel de acţiuni.
Prin urmare, susţine recurenta pârâtă, greşit instanţa de apel a respins excepţiile invocate.
Pe fondul cauzei, se susţine că instanţa de apel, reţinând că dispoziţiile art. 1332 din Legea nr. 31/1990 au caracter imperativ şi că, prin aplicarea acestora, acţionarii nu pot deroga prin actul constitutiv sau prin adoptarea unor hotărâri A.G.A. de la acestea, greşit a soluţionat apelul, întrucât reclamanta a dat dovadă de rea credinţă în promovarea cererii, câtă vreme nu s-a opus aprobării bilanţurilor şi nu a solicitat efectuarea unei expertize şi pentru stabilirea plăţilor către Ministerul Turismului. Abuzul de drept al reclamantei ar fi trebuit reţinut de către instanţă şi nu admiterea nejustificată a acţiunii.
Pentru toate aceste motive, pârâta solicitat admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri atacate iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
S.I.F. Transilvania, acţionar al pârâtei SC N.O. SA, şi-a exercitat dreptul său legitim, potrivit art. 1332 din Legea nr. 31/1990, drept ce nu poate fi îngrădit, chiar în condiţiile aprobării bilanţurilor contabile ale societăţii pârâte, aferente anilor 2000-2003, astfel că, în prezenţa refuzului de a i se permite accesul la operaţiunile din gestiunea pârâtei reclamante, a sesizat instanţa de judecată. Sub acest aspect, corect a menţinut instanţa de apel respingerea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, pronunţată de tribunal, cum tot corect s-a pronunţat şi asupra celei de a doua excepţii, invocate de pârâtă, având în vedere că interesul în sesizarea instanţei rezidă tot în prevederile art. 1332 din legea societăţilor comerciale, dreptul de control al unui acţionar neputând fi îngrădit sau limitat, în contra unor prevederi legale imperative.
Critica ce vizează fondul cauzei este, de asemenea, neîntemeiată. Reaua credinţă a reclamantei şi exercitarea abuzivă a dreptului la acţiune, cum susţine pârâta că a procedat S.I.F. Transilvania, nu pot fi primite, cât timp a făcut dovada că reclamanta deţine 10 % din capitalul social al pârâtei, că prevederile art. 133 alin. (2) se referă la controlul ce poate fi exercitat numai prin experţi neutri, independenţi de cei aleşi.
Prin urmare, Curtea examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs, constată că hotărârea este legală, nesusceptibilă de a fi modificată, în sensul celor solicitate prin cerere.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun, împotriva deciziei nr. 179 din 20 mai 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2967/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2942/2004. Comercial → |
|---|
