ICCJ. Decizia nr. 3826/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2003, reclamanta SC R. SRL Rm. Vâlcea prin reprezentantul legal Ș.V., în calitate de lichidator a chemat în judecată pârâta SC E. SRL Rm. Vâlcea, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității actului sub semnătură privată intitulat minută, încheiat între reclamantă și pârâtă la data de 6 august 1996, având ca obiect înțelegerea ca SC R. SRL să renunțe la boxa sa, în suprafață de 31,8 mp., situată la subsolul complexului comercial din Piața A. Ostroveni în favoarea SC E. SRL, aceasta din urmă obligându-se a plăti prețul boxei, preț ce nu a fost stabilit niciodată.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că părțile în calitate de concesionare ale unui imobil, au trecut la amenajarea unui subsol al acestuia construind boxe, iar prin înscrisul a cărui desființare se cere reclamanta și-a manifestat intenția de a renunța la această dependință în favoarea pârâtei, care urma să plătească prețul ei. Prin minuta încheiată însă nu s-a stabilit un preț și nici nu s-a achitat o astfel de obligație, așa încât, lipsind un element esențial al vânzării, se impune constatarea nulității acesteia.
Prin sentința nr. 1870/ C din 28 noiembrie 2003, Tribunalului Vâlcea, secția comercială a respins acțiunea reclamantei și a obligat-o la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți a mai existat un litigiu soluționat irevocabil, instanța a constatat că înscrisul denumit minută, reprezintă un contract de vânzare - cumpărare perfect valabil sub aspectul obiectului, că actul sub semnătură privată, nu cuprinde o referire la un preț determinat, dar prețul este determinabil fiind reprezentat de prețul boxei, conform devizului de construire.
împotriva sentinței, reclamanta a declarat apel, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că între părți nu s-a încheiat o convenție de vânzare - cumpărare, prin care de comun acord să se stabilească prețul boxei și nici termenul de predare a bunului respectiv, boxa a fost construită cu cheltuiala făcută de reclamantă și fără acordul acesteia pârâta a ocupat spațiul pe care ulterior l-a vândut SC A.T.M.C. SRL Rm. Vâlcea, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1424 din 18 iunie 1998, cu prețul de 35.000.000 lei. Reclamanta apelantă a formulat acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului menționat, care prin sentința nr. 246 din 19 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost admisă; sentința a fost recurată și prin decizia nr. 713 din 28 mai 2003, s-a admis recursul formulat de SC E. SRL și SC A.T.M.C. SRL Rm. Vâlcea, s-a modificat sentința și în fond s-a respins acțiunea ca nefondată. Trebuie menționat că în acest litigiu purtat între părți, nu s-a tranșat natura juridică a înscrisului sub semnătură privată intitulat minută, dacă acesta este sau nu contract de vânzare - cumpărare și dacă la încheierea lui s-au respectat condițiile de valabilitate, în special sub aspectul obiectului.
Apelanta mai arată că în mod greșit prima instanță a stabilit că și atunci când prețul nu este determinat și nici determinabil culpa aparține vânzătorului, care nu poate să invoce propria culpă în obținerea anulării înscrisului intitulat minută.
Apelanta concluzionează că întrucât motivul de nulitate absolută formulat este întemeiat, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și înlăturarea obligării la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 97/ C, pronunțată la data de 10 martie 2004 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC R. SRL Rm. Vâlcea și a obligat-o la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată intimatei SC E. SRL Rm. Vâlcea.
Cu petiția înregistrată la data de 19 aprilie 2004, reclamanta SC R. SRL Rm. Vâlcea, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 97/ C din 10 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 480 C. civ., art. 948 C. civ. și art. 1.294 și următoarele C. civ., care sunt incidente în cauză.
Prin motivele de recurs formulate reclamanta arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de apărare și asupra dovezilor administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Astfel, instanța nu s-a pronunțat asupra facturilor fiscale și chitanțelor depuse la dosar, din care rezultă că în perioada martie - august 1996, reclamanta a achitat peste 20.000.000 lei, contravaloare lucrări executate la construcția, spații comerciale din Piața Ostroveni. De asemeni, a fost ignorată și autorizația de construcție nr. 10/4612/1996, precum și situația boxelor de la subsolul spațiilor comerciale și repartizarea acestora tuturor constructorilor figurând și reclamanta SC R. SRL ca proprietară.
De asemeni, mai arată recurenta nu a fost analizat nici contractul de vânzare - cumpărare nr. 1424/1998, nici contractele de concesiune și nici situația lucrărilor efectuate, pentru spațiile comerciale din Piața Ostroveni.
Recurenta, concluzionează că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă fără echivoc că are un drept de proprietate asupra boxei și nu un drept de creanță, iar convenția intervenită la 6 august 1996 intitulată minută este lovită de nulitate absolută, pentru inexistența prețului.
Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 97/ C din 10 martie 2004, în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de reclamantă, nu este fondat.
Analizând motivele de recurs invocate în raport de actele și lucrările dosarului se constată că nu sunt întemeiate, de fapt acestea nu sunt motive de nelegalitate dintre acelea, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, susținerea recurentei în sensul că a avut proprietatea boxei, este eronată și în contradicție cu probele aflate la dosar. Recurenta nu a avut în proprietate boxa ci a cedat numai folosința spațiului unde urma să se amenajeze boxe de societățile, care aveau în proprietate spațiile comerciale în clădirea edificată.
în concluzie instanța de apel reținând că înscrisul intitulat minută încheiat între părți la 6 august 1996 nematerializând un contract de vânzare cumpărare, este nefondată susținerea privind constatarea nulității absolute a acestei convenții pentru lipsa prețului.
Față de aceste considerente, decizia recurată a fost legală și recursul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3801/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3830/2004. Comercial → |
|---|
