ICCJ. Decizia nr. 3987/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 66, pronunțată în ședința publică din data de 8 aprilie 2004 de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC T. SA cu sediul în Târgoviște, împotriva pârâtei G., cu sediul în Târgoviște în sensul că a obligat pârâta să execute cu bună credință contractul de furnizare a energiei termice nr. 258/2896 din 6 august 2002. De asemenea a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 85.119.377 lei, cu titlu de majorări de întârziere și suma de 20.601.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, luând act de plata prețului în sumă de 390.137.070 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că principala obligație a pârâtei, conform art. 12 și art. 16 lit. a) din contract, era aceea de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, dar această obligație nu a fost respectată și nici nu a fost justificată neîndeplinirea ei prin vreuna din cauzele exoneratoare. Cu privire la majorările de întârziere s-a constatat că acestea sunt întemeiate pe prevederile art. 10 din contractul nr. 258/2002 și pe cele ale art. 17 și art. 18 din contractul nr. 258/2896/2002 și au fost calculate corespunzător acestor prevederi, conform mențiunilor din cuprinsul facturilor fiscale.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 497 din 29 iunie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta G. cu sediul în Târgoviște, împotriva sentinței nr. 655, pronunțată la data de 8 aprilie 2004 de Tribunalul Dâmbovița.
Pentru a decide astfel instanța de apel a stabilit că pârâta, declarând apel, nu a achitat taxa legală de timbru, deși a fost citată cu mențiunea să timbreze cu 2.921.081 lei taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii, urmând ca în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, să dispună anularea apelului pentru netimbrare.
împotriva deciziei nr. 497 din 29 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta G. Târgoviște, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând exonerarea de la plata sumei de 85.119.377 lei, deoarece, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 146/1997, recurenta este instituție publică și este scutită de plata taxei de timbru, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Intimata reclamantă SC T. SA cu sediul în Târgoviște a depus întâmpinare, motivată în fapt și de drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Greșit a stabilit instanța de apel că pârâta G. Târgoviște nu a achitat taxa judiciară de timbru deși a fost citată cu această mențiune pentru termenul de soluționare a cauzei în faza procesuală a apelului, deoarece în speță trebuia dată o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997, privind taxele judiciare de timbru, modificată, completată și actualizată. De necontestat că pârâta este destinatara reglementărilor menționate anterior, în sensul că sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, indiferent de obiectul acestora, atunci când titularul, care exercită o asemenea procedură este o instituție publică și sunt vizate veniturile publice.
Pentru aceste argumente juridice, în contextul probator administrat în cauză, a admis recursul promovat de pârâta G. cu sediul în Târgoviște, împotriva deciziei nr. 497 din 29 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Ploiești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3988/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3996/2004. Comercial → |
|---|
