ICCJ. Decizia nr. 3996/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 662 din 31 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC M.C. SRL, cu sediul în Bacău în contradictoriu cu pârâta SC C. SA cu sediul în Bacău, în sensul că a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei spațiul comercial în suprafață construită de 24,50 mp. și 15 mp. suprafață utilă, situată în Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității a fost respinsă pentru faptul că divizarea a operat în anul 1998, iar procesul verbal de predare primire a bunurilor nu identifică explicit suprafețele din construcția atribuită și chiar dacă s-a încheiat procedura de divizare, nu există nici un impediment, care să împiedice pe proprietar să-și revendice bunul. Pe fond s-a constatat că pârâta stăpânește bunul proprietatea reclamantei, motiv pentru care, în baza art. 480 C. civ., acțiunea a fost admisă, prin obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial în litigiu.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 163 din 08 iulie 2004 a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C. SA Bacău, împotriva sentinței civile nr. 662 din 31 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău în contradictoriu cu intimata reclamantă SC M.C. SRL Bacău.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că potrivit actului adițional autentificat cu nr. 3597 din 4 septembrie 1998, intimata reclamantă urma să primească 35 mp. suprafață utilă, respectiv 49 mp., suprafață construită în imobilul situat în Bacău. Din planurile de situație prezentate de părți intimata reclamantă a primit numai suprafața de 20,21 mp., suprafață utilă, urmând să primească diferența cuvenită. Raportul de expertiză efectuat în cauză a concluzionat că în afară de suprafața utilă de 20,21 mp. respectiv încăperea nr. 20 din planul de situație anexat reclamanta mai are de primit 14,79 mp. suprafață utilă, ce ar fi normal a fi atribuită într-o încăpere alăturată spre a forma un tot unitar. în condițiile în care s-a încheiat procedura de divizare, nimic nu împiedică proprietara reclamantă să-și revendice bunul în termenul general de prescripție.
împotriva deciziei civile nr. 163 din 08 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC C. SA cu sediul în municipiul Bacău, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectele că s-a apreciat greșit obiectul litigiului dintre părți și ambele instanțe nu au fost preocupate de faptul că spațiul comercial revendicat nu a fost identificat și nici delimitat cu ocazia divizării din anul 1998, invocând ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Intimata reclamantă SC M.C. SRL cu sediul în Bacău a depus o întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 3021C. proc. civ., în sensul că cererea recurentei cuprinde doar denumirea și sediul, fără a indica și celelalte elemente enumerate de textul invocat, iar pe fond respingerea recursului cu menținerea hotărârilor judecătorești atacate ca legale și temeinice.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, precum și invocarea excepției nulității recursului expusă în întâmpinare, urmează a le respinge, pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor art. 3021pct. 1 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: numele, domiciliul sau reședința părților, ori pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. De necontestat că pârâta SC C. SA, în cursul procesului civil, are precizate aceste mențiuni imperative, ca elemente de identificare, ele fiind regăsite, atât în proiectul de divizare semnat de părți, prin indicarea că SC C. SA are sediul social în municipiul Bacău, înregistrată la Registrul Comerțului, cont bancar deschis la B.P. SA Bacău, cu numerele de telefon și fax nominalizate, cât și în corespondența existentă în cauză. Ulterior, în faza procesuală a recursului, recurenta pârâtă, cu ocazia formulării mai multor cereri, a indicat aceleași criterii de identificare, impuse de dispozițiile art. 3021pct. 1 C. proc. civ., astfel încât solicitarea intimatei reclamante SC M.C. SRL Bacău, nu apare ca fiind justificată pentru aplicarea sancțiunii nulității cererii de recurs.
Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți care au apărut urmare a operațiunii juridice de divizare a societății mamă SC C. SA Bacău, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc prin actul adițional autentificat sub nr. 3597 din 4 septembrie 1998 la Biroul Notarului Public M.L. din Bacău, răspunderea care se instituie prin nerespectarea clauzelor exprimate prin liberul consimțământ exprimat, precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.
Relevanța juridică deosebită, pentru corecta și completa apreciere a situației de fapt și de drept, o are raportul de expertiză tehnică-judiciară imobiliară și, suplimentul de completare a acestui raport, întocmite de expertul inginer I.M., probe admise de instanța de fond, prin încheierea din 3 noiembrie 2003 și ulterior obiecțiunile formulate admise prin încheierea din 23 februarie 2004. Amplu argument, prin raportul de expertiză tehnică-judiciară și suplimentul său, expertul desemnat a identificat cu schiță și vecinătăți imobilul în litigiu, a stabilit întinderea posesiei efective a reclamantei, a procedat la măsurători exacte și a concluzionat cu obiectivitate că reclamanta SC M.C. SRL a primit efectiv ca urmare a divizării SC C. SA suprafața utilă de 20,21 mp., adică încăperea din planul de situație. Din analiza și verificarea actelor ce au stat la baza divizării a rezultat că reclamanta mai are de primit 14,79 mp. suprafață utilă, iar propunerea a fost făcută de atribuirea unei încăperi alăturate pentru a forma un tot unitar. De remarcat că și din certificatul nr. 171645 din 12 octombrie 2004, privind impozitele și taxele locale pentru persoane juridice eliberat de Primăria Municipiului Buzău D.I.T.L., rezultă că reclamanta SC M.C. SRL, figurează în evidențele fiscale la rolul 4202 cu spațiul comercial, în suprafață de 49 mp., începând cu anul 1998.
Pentru rațiunile juridice expuse anterior, în contextul probator administrat în cauză, fac ca toate criticile formulate de părți să fie nefondate, urmând a respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă SC M.C. SRL în întâmpinare și a respinge recursul promovat de pârâta SC C. SA, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 163 din 08 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat recurenta pârâtă SC C. SA Bacău la plata sumei de 35.700.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC M.C. SRL Bacău.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3987/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4075/2004. Comercial → |
|---|
