ICCJ. Decizia nr. 455/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.455/2004
Dosar nr. 8268/2001
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 1 septembrie 2000, reclamanta, S.C. E.L. SA Bucureşti, Sucursala de Distribuţie Deva, a solicitat obligarea pârâtei, C.N.H.-E.M. Paroşeni Vulcan, la plata sumei de 155.466.737 lei, reprezentând majorări tarifare de 0,2% pe zi întârziere, calculate la facturile de energie achitate cu întârziere, şi la cheltuieli de judecată în valoare de 9.913.669 lei.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 85/CA, din 17 ianuarie 2001, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 155.466.747 lei majorări tarifare şi 9.913.669 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obligaţia de plată s-a stins prin compensare, dar, pentru unele facturi, compensarea s-a făcut cu întârziere.
Tribunalul a mai reţinut că termenul până la care se calculează majorările nu poate fi data acceptării compensării doar de pârâtă, ci data la care toţi participanţii la procesul de compensare şi-au exprimat acordul de voinţă pentru stingerea obligaţiei. Aceasta, deoarece obligaţiile s-au stins prin compensaţie convenţională şi nu printr-o compensaţie legală sau judecătorească.
Împotriva sentinţei, pronunţată de instanţa de fond, pârâta, C.N.H.-E.M. Paroşeni Vulcan, a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că instanţa greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, deoarece sucursala nu are calitate de persoană juridică, şi deci nici nu poate sta în justiţie ca subiect de drept.
Astfel, potrivit art. 20 pct. 13 alin. (2) lit. k) din statutul S.C. de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice E.L. SA, directorul general poate să împuternicească orice persoană să execute atribuţii din sfera sa de activitate. Potrivit acestor prevederi, menţionează apelanta, precum şi data la care s-a depus la dosarul cauzei împuternicirea expresă (20 decembrie 2001), consideră că numai de la această dată reclamanta şi-a dovedit calitatea procesuală activă.
În această situaţie, arată apelanta, preţurile de plată a majorărilor tarifare pentru facturile din 1 septembrie, 30 noiembrie şi 1 decembrie 1997, solicitate prin cererea de chemare în judecată, nu pot fi luate în discuţie, ele fiind prescrise potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958, rămânând în discuţie doar factura din data de 31 decembrie 1997.
Pentru motivele arătate, pârâta a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în totalitate a sentinţei nr. 85/CA/2001 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, Deva, respingând acţiunea reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale active.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 446/A, din 30 mai 2001, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu motivarea că numai o parte din datoriile pârâtei s-au stins, prin compensare, şi că aceasta nu a făcut dovezi din care să rezulte că toate datoriile sale au fost preluate de S.C. E.L. SA, şi că nu ar mai avea nici un debit faţă de reclamantă.
Cu petiţia înregistrată la data de 16 octombrie 2004, pârâta, C.N.H.-E.M. Paroşeni Vulcan, a declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel.
Prin motivele de recurs formulate, pârâta arată că nici instanţa de apel şi nici instanţa de fond nu a acordat atenţie dovezilor depuse la dosar, referitoare la modalitatea emiterii facturilor de către S.C. E.L. SA, datele de prezentare a acestora la beneficiar, respectiv E.M. Paroşeni, dată de la care se calculează majorările tarifare solicitate.
Printr-un alt motiv, recurenta arată că ambele instanţe au minimalizat argumentele referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale active a S.D.E.E. Deva, sucursală a S.C. E.L. SA Bucureşti, excepţie ridicată chiar la începutul judecării procesului, respectiv luna septembrie 2000. Recurenta precizează că, din actele prezentate la instanţa de fond de către reclamantă, calitatea procesuală activă a fost dovedită numai la termenul din 20 decembrie 2000, dată la care un număr de trei facturi (factura 714069 din 1 septembrie 1997, factura nr. 7140612 din 1 decembrie 1997 şi factura nr. 7140611 din 30 noiembrie 1997) erau deja prescrise, şi în aceste condiţii instanţa ar fi trebuit să solicite reclamantei recalcularea pretenţiilor numai pentru factura nr. 71406122 din 31 decembrie 1997.
În drept, pârâta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ.
Analizând hotărârile pronunţate în cauză, în raport de criticile invocate prin recurs, se apreciază că acestea sunt netemeinice şi nelegale, întrucât excepţiile invocate de pârâtă nu au fost analizate.
Aşadar, având în vedere că excepţiile de ordine publică pe care recurenta pârâtă le-a invocat încă de la judecata fondului nu au fost analizate de către tribunal şi de instanţa de apel, Curtea va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, C.N.H.-E.M. Paroşeni Vulcan, împotriva deciziei nr. 446/A, din 30 mai 2001, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 428/2004. Comercial → |
|---|
