ICCJ. Decizia nr. 5067/2004. Comercial
| Comentarii |
|
R O MÂ N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5067/2004
Dosar nr. 6614/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 iunie 2002, reclamanta SC S.C. SRL Ploieşti a chemat în judecată A.N.D. Bucureşti şi SC C. SA Ploieşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să oblige pârâtele să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de cca. 6.000 mp. teren situat în intravilanul comunei Blejoi la km 6.
În motivarea cererii reclamanta a invocat dreptul său de proprietate asupra suprafeţei de teren menţionate, dobândit prin cumpărare şi ocuparea abuzivă a terenului prin efectuarea de către pârâte a unor lucrări complexe pentru lărgirea DN 1 Bucureşti-Braşov şi a şoselei de centură a municipiului Bucureşti.
Acţiunea a fost precizată ulterior în sensul obligării alternative a pârâtelor.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu B.T., sucursala Ploieşti.
Pârâta I a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, învederând că lucrările s-au efectuat pe terenuri aparţinând domeniului public.
Pârâta II a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, în considerarea calităţii sale de constructor, precum şi cerere reconvenţională la a cărei judecare a renunţat ulterior.
Prin sentinţa nr. 1171 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul Prahova, secţia comercială, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta I să plătească reclamantei suma de 129.375 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea suprafeţei de 5750 mp. teren ocupat fără drept, conform raportului de expertiză B.T.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de fond a respins acţiunea faţă de pârâta II, ca fiind pornită împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. Totodată, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu şi a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei I la ridicarea construcţiilor de pe terenul său, precum şi a pârâtei II la judecarea cererii reconvenţionale.
Pentru a admite în parte acţiunea reclamantei şi a obliga pârâta I la plata valorii terenului, instanţa de fond a constatat că aceasta din urmă a efectuat lucrări de modernizare şi lărgire a drumurilor menţionate, fără ca terenul necesar, aflat în proprietatea reclamantei, să fie dobândit conform art. 54 din Legea nr. 43/1997.
Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta C.N.A.D.N. din România SA a declarat apel, formulând următoarele critici:
- încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., cu referire la necitarea acesteia ulterior efectuării expertizei B.T.;
- încălcarea principiului contradictorialităţii, cu referire la împrejurarea lipsirii acesteia de posibilitatea de a face obiecţiuni la cele două rapoarte de expertiză, precum şi necomunicarea altor mijloace de probă depuse la dosarul cauzei;
- necomunicarea precizării de acţiune, depusă de reclamantă la dosarul cauzei la data de 21 noiembrie 2003.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 943 din 29 martie 2004, a respins apelul declarat de pârâta menţionată, ca nefondat.
S-a reţinut că pârâta a primit termen în cunoştinţă, împrejurare în raport de care legea procesuală civilă nu mai impune citarea părţii.
Apelanta a participat la efectuarea expertizelor, rapoartelor, au fost depuse la dosarul cauzei, aşa încât pavitatea acestei pârâte nu este imputabilă instanţei.
În fine, precizarea de acţiune nu privea o cerere nouă, aşa încât apelul s-a constatat ca fiind nefondat şi sub aspectul acestei din urmă critici.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, formulând următoarele critici:
- instanţa de control judiciar a încălcat dispoziţiile legii, cu referire la necomunicarea cuantumului taxelor de timbru datorate în apel;
- în mod greşit s-a reţinut prin hotărârea atacată că pârâta a fost legal citată la judecarea în fond a cauzei, cu referire la necitarea pentru termenele de judecată din 17 iulie 2003 şi 1 septembrie 2003, ulterior datei de 16 iunie 2003 când aceasta a fost prezentă în instanţă;
- în mod greşit s-a reţinut că pârâta ar fi participat la efectuarea expertizelor;
- în mod eronat s-a reţinut că nu era necesară comunicarea precizării de acţiune.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării apelului.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport de soluţionarea căii de atac de către instanţa de control judiciar şi nepronunţarea acesteia pe excepţia de netimbrare a apelului, prima critică nu apare necesar a fi examinată, aceasta neavând aptitudinea casării sau modificării hotărârii atacate.
Pe de altă parte, cu referire la pârâta prezentă în instanţă şi care a luat termenul în cunoştinţă, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., apare ca fiind neîntemeiată, în raport de situaţia de fapt expusă şi dispoziţiile art. 153 din acelaşi cod.
Cea de a treia critică, cu privire la greşita reţinere a participării pârâtei la efectuarea expertizelor, apare ca fiind nesusţinută de text, atâta timp cât legea procesuală lasă această participare la latitudinea părţii, singura obligaţie legală, a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, privind citarea părţilor în ipoteza în care, potrivit art. 209 C. proc. civ., pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului.
În fine, faţă de dispoziţiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., raportat la obiectul precizării de acţiune, în mod legal instanţa de control judiciar a apreciat că acţiunea nu este modificată şi, drept urmare, nu exista obligaţia comunicării acesteia, aşa încât recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul acestei din urmă critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N. din România SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 943 din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5078/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5056/2004. Comercial → |
|---|
