ICCJ. Decizia nr. 5104/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5104/2004
Dosar nr. 1674/2003
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 13 din 18 iulie 2001 a Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mureş (dosar nr. 11/2001) s-a admis în parte cererea de arbitrare nr. 423 din 19 aprilie 2001, înregistrată la Registratura Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Mureş sub nr. 1939 din 20 aprilie 2001, aşa cum a fost ea completată prin actul nr. 454 din 2 mai 2001, înregistrat sub nr. 2158 din 4 mai 2001 şi precizată prin actul nr. 522 din 12 iunie 2001, înregistrat sub nr. 2936 din 12 iunie 2001, cerere care a format obiectul dosarului arbitral nr. 11/2001, formulată de reclamanta SC M. SRL, cu sediul în Sovata, judeţul Mureş, România, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Mureş sub nr. J26/1252/1992, legal reprezentată prin administrator C.A., împotriva pârâtei A.D.I.E.C. cu sediul în oraşul Pringy, Franţa înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului ANNECY B 388334260, legal reprezentată prin administrator B.P.J.J., pentru suma de 1.171.500 F.R.F., cu titlu de preţ şi suma de 918.382.647 lei cu titlu de daune interese.
S-a admis în parte cererea reconvenţională înregistrată la Registratura Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Mureş sub nr. 2993 din 15 iunie 2001 formulată de pârâta A.D.I.C., împotriva reclamantei SC M. SRL, pentru suma de 169.519 F.R.F., cu titlu de preţ utilaje şi materiale accesorii, compensându-se creanţele reciproce ale părţilor (suma de 1.171.500 F.R.F., respectiv suma de 169.519 F.E.F.), până la concurenţa sumei de 1.001.981 F.R.F. şi în consecinţă obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.001.981 F.R.F. cu titlu de preţ, precum şi la plata sumei de 239.038 F.R.F. (echivalentul a 918.382.647 lei la cursul de schimb de 3842/F.R.F. la data de 19 iulie 2001), cu titlu de daune interese.
Totodată pârâta A.D.I.C. a fost obligată să plătească reclamantei SC M. SRL daune interese constând în majorările şi penalităţile de întârziere aferente obligaţiilor bugetare ale reclamantei pe anii 2000 şi 2001 neplătite la termen din cauza neîncasării sumelor datorate de pârâtă, începând cu data pronunţării prezentei hotărâri, 18 iulie 2001 şi până la plata efectivă şi integrală a sumelor datorate de pârâtă conform alin. (3), compensându-se taxele arbitrale aferente sumelor admise (suma de 5333 dolari S.U.A. şi respectiv suma de 1097 dolari S.U.A.), până la concurenţa sumei de 4236 dolari S.U.A. şi, în consecinţă, obligarea pârâtei A.D.I.C. să plătească reclamantei SC M. SRL Sovata suma de 4236 dolari S.U.A. cu titlu de taxă arbitrală.
S-au respins celelalte pretenţii formulate de părţile în litigiu.
Prin Decizia nr. 25/ A din 25 iunie 2003, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de pârâta SC A.D.I.C. Franţa, păstrând în totalitate hotărârea atacată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta S.C. A.D. SA care a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea parţială a hotărârii atacate cu privire la obligarea sa la plata sumei de 239.038 F.R.F. cu titlu de daune interese în completare, precum şi cu privire la respingerea cererii sale reconvenţionale privind neacordarea sumei de 100.347 F.R.F. reprezentând ambalaje livrate la un preţ neacceptat.
Ulterior recurenta şi-a precizat poziţia invocând nelegala compunere a completului de judecată care a soluţionat acţiunea în anulare şi solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceiaşi instanţă.
Examinând recursul reclamantei prin prisma precizărilor ulterioare, motivul invocat fiind unul de ordine publică, Înalta Curte constată că acest recurs este fondat.
Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş a examinat acţiunea în anulare a reclamantei şi a soluţionat-o prin Decizia atacată în complet constituit din doi judecători. Or, aşa cum s-a stabilit şi prin Decizia nr. V din 25 iunie 2001 a secţiilor unite ale Curţii Supreme de Justiţie, acţiunea în anulare constituie calea unică de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii arbitrale, având conţinut şi efecte similare căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă completul de judecată pentru soluţionarea unei atari căi de atac va fi constituit în raport cu nivelul instanţei competente, din numărul de judecători prevăzut pentru judecarea recursului, respectiv, în cazul de faţă, din trei judecători.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 313, raportat la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze hotărârea atacată şi să trimită cauza Curţii de Apel Tg. Mureş spre rejudecare, în complet legal constituit. În raport de această soluţie nu se mai impune analizarea celorlalte motive invocate prin declaraţia de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.D. SA Franţa împotriva deciziei nr. 25/ A din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Tg. Mureş pentru soluţionarea acţiunii în anulare în compunerea legală.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5121/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5085/2004. Comercial → |
|---|
