ICCJ. Decizia nr. 5121/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5121/2004
Dosar nr. 503/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3049 din 20 aprilie 1999, reclamanta R.A. R. Piteşti a solicitat evacuarea pârâtei SC F. SRL Piteşti, str. Victoriei şi obligarea acesteia la plata sumei de 70.810.115 lei, reprezentând chiria aferentă perioadei aprilie 1996 – ianuarie 1999, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a închiriat pârâtei un spaţiu comercial conform contractului nr. 122/1993, iar pârâta a refuzat nejustificat să mai plătească chiria, începând cu luna aprilie 1996.
Prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata de daune estimate la suma de 50.000.000 lei, generate ca urmare a neîntreţinerii spaţiului închiriat potrivit obligaţiei legale ce revine locatorului şi datorită căreia i s-au degradat florile depozitate în spaţiu.
În raport de pretenţiile pârâtei, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a A.L. nr. 1, susţinând că obligaţia de întreţinere şi reparare a părţilor componente ale clădirii îi revin acesteia.
Tribunalul Argeş a pronunţat sentinţa nr. 790/ C din 11 octombrie 2000 ,prin care a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 66.204.051 lei cu titlu de chirie pe perioada 1 mai 1997 – 30 aprilie 1999, a admis şi cererea reconvenţională majorată şi a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 102.216.909 lei daune, respingând cererea de chemare în garanţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, referitor la cererea principală, că potrivit contractului nr. 122/1993 reclamanta a închiriat pârâtei un spaţiu comercial, iar la data de 28 mai 1997, părţile au renegociat preţul chiriei la suma de 20.000lei/m.p./lună, spaţiul fiind redus la suprafaţa de 88,71 mp. S-a apreciat că pârâta datorează reclamantei chiria pentru perioada 1 mai 1997 – 30 aprilie 1999, ca urmare a renegocierii cuantumului chiriei prin procesul verbal nr. 70/27 mai 1997, perioada anterioară neputând fi examinată deoarece a intervenit prescripţia. Conform raportului de expertiză contabilă, suma datorată cu titlu de chirie este de 66.204.051 lei.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, din probele administrate, respectiv: depoziţii de martori, proces-verbal de constatare din 12 octombrie 1998 şi concluziile expertizei tehnice, instanţa a reţinut că inundarea spaţiului închiriat pârâtei s-a produs din vina reclamantei, întrucât aceasta nu a întreţinut în condiţii corespunzătoare instalaţia de furnizare a apei calde şi reci, împrejurare în care apa fierbinte a pătruns pe coloana de apă rece din P.V.C. care a cedat. Cum, potrivit art. 1422 C. civ., locatorul trebuie să garanteze pe locatar pentru toate stricăciunile şi viciile lucrului închiriat, instanţa a considerat că este întemeiată cererea reconvenţională, în sensul obligării reclamantei la plata daunelor cauzate pârâtei în sumă de 102.216.909 lei conform raportului de expertiză.
S-a constatat că A.L. nr. 1 nu are culpă în producerea incidentului, astfel că cererea de chemare în garanţie a fost considerată ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 249 din 23 aprilie 2001, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC F. SRL Piteşti şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta A.D.P. Piteşti.
Prin Decizia nr. 6644 din 8 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile declarate de reclamantă şi pârâtă, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Rejudecând apelurile după casare, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 22 din 3 noiembrie 2003, le-a respins ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta A.D.P. Piteşti, cât şi pârâta SC F. SRL Piteşti.
În recursul său, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta A.D.P. Piteşti, critică Decizia atacată pentru că instanţa nu s-a pronunţat asupra calităţii procesuale active a SC T. SA, nou introdusă în cauză, arătând totodată că această din urmă societate, înfiinţată după divizare, trebuia obligată la plata daunelor.
Pârâta SC F. SRL Piteşti, în recursul său întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., critică Decizia atacată arătând că negocierea prin care s-a stabilit majorarea chiriei nu a fost legal încheiată, iar în cazul în care totuşi se consideră legal încheiată ea poate opera numai pentru viitor, nu şi pentru luna mai, când a avut loc negocierea.
Înalta Curte, examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, instanţa de apel a analizat calitatea procesuală atât a A.D.P. Piteşti, cât şi a SC T. SA Piteşti şi s-a pronunţat, în mod corect asupra ei, dar a mai reţinut şi că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că daunele pârâtei (a căror recuperare s-a solicitat prin acţiunea reconvenţională) s-au datorat culpei reclamantei şi că aceasta, în mod justificat, a fost obligată la plata lor.
Motivele de recurs invocate de către pârâta SC F. SRL Piteşti nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate indicate, art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., ele vizând aspecte ce ţin de aprecierea probelor cauzei. Este de precizat însă că instanţa de apel în mod temeinic a apreciat că stabilirea chiriei s-a făcut în mod corect având în vedere că negocierea a fost semnată de membrii comisiei de negociere desemnată de R. SA şi că, prin chiar procesul verbal de negociere, s-a stabilit că plata chiriei renegociată să se facă începând cu 1 mai 1997.
Pentru motivele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.D.P. Piteşti şi pârâta SC F. SRL Piteşti împotriva deciziei nr. 22/ A-C din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5173/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5104/2004. Comercial → |
|---|
